ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5829/2019

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generala Programe Competitivitate,(D.G.P.C) solicitând anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.09.2015 încheiat de către pârâtă, prin care s-a stabilit obligarea societății reclamante la restituirea sumei de 57.612 RON reprezentând 10% fondurilor nerambursabile aferente contractului nr. x din 03.12.2013 și a Deciziei de respingere a contestației nr. 41342 din 14.09.2015.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 205 din 30 ianuarie 2017, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, nesoluționând toate capetele de cerere.

De asemenea, au fost încălcate dispozițiile art. 397 alin. (1) C. proc. civ. și cele ale art. 6 din Convenția pentru Aplicarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Nesoluționarea de către instanța de fond a tuturor capetelor de cerere cu care a fost legal învestită, constituie o încălcare flagrantă atât a dispozițiilor legislației naționale, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 397 alin. (1) C. proc. civ., cât și a prevederilor legislației europene, statuate de art. 6 din Convenția pentru Aplicarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, hotărârea astfel pronunțată fiind susceptibilă de casare, conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6,8 C. proc. civ.

Instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat decât parțial asupra primului capăt de cerere, având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.09.2015 încheiat de către pârâta D.G.P.C., prin care s-a stabilit obligarea societății reclamante la restituirea sumei de 57.612 RON reprezentând 10% fonduri nerambursabile aferente contractului nr. x din 03.12.2013, în considerentele sentinței neexistând nicio mențiune cu privire la pretențiile formulate în celelalte capete de cerere, respectiv prin cererea completatoare depusă în data de 21.03.2016.

Prima instanță a refuzat să analizeze și să se pronunțe asupra cererilor formulate prin cererea completatoare, hotărârea astfel pronunțată fiind, în același timp, dată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Acțiunea s-a judecat pe fond, nu în recurs, iar motivarea instanței este lapidară și nu are în vedere motivele invocate în cererea completatoare și nici dispozițiile legale incidente judecării cauzei pe fond nu în calea de atac. Instanța nu s-a pronunțat și cu privire la anularea procesului-verbal nr. x din 18.11.2015.

În dispozitivul sentinței recurate instanța precizează că procesul-verbal în cauză a fost emis în data de 21.08.2015, însă niciunul din procesele-verbale a cărei anulare s-a cerut nu a fost emis la acea dată.

În mod netemeinic instanța de fond a respins în cadrul probei cu înscrisuri proba prin care s-a solicitat emiterea unei adrese către Oficiul Teritorial de Muncă pentru a comunica numărul mediu de salariați pentru anii 2012 și 2013,conform registrelor aflate la Inspecția Muncii, probă esențială în stabilirea categoriei de întreprindere mică a firmei.

Recurenta precizează că a făcut dovada în fața instanței de fond că a făcut demersurile necesare în acest sens la aceasta instituție, dar nu a primit niciun răspuns.

În mod cu totul neîntemeiat instanța de fond a apreciat ca neutilă cauzei această probă iar stabilirea categoriei în care se află reclamanta îi revine instanței.

Pentru a se dispune nulitatea hotărârii, partea interesată va trebui să dovedească, în condițiile art. 175 alin. (1) noul C. proc. civ., existența unei vătămări, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

În primul rând, pârâta nu a înțeles să depună la dosarul cauzei documentația care a stat la baza emiterii proceselor-verbale și a deciziei contestate și nu a făcut dovada modului de calcul în care a ajuns la suma pretinsă prin procesul-verbal rectificativ de 96.021 RON.

Prin procesul-verbal rectificativ de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor financiare nr. x din 18.11.2015 emis de Ministerul Fondurilor Europene -Direcția Generala Programe Competitivitate, încă o dată, pârâta încalcă prevederile legale și contractuale.

Procesul-verbal emis de pârâtă este nelegal, deoarece încalcă principiul securității juridice, în condițiile în care se dispune recuperarea în procent de 10% a sprijinului financiar nerambursabil dar pârâta nu face dovada cum a ajuns la suma pe care o pretinde.

Astfel, societatea face parte dintr-un grup de firme, iar pârâta a făcut o reîncadrare a firmei din întreprindere mică în întreprindere mijlocie raportat la numărul mediu de salariați.

În actul atacat nu se arată în mod detaliat motivele pentru care pârâta a considerat că reclamanta și celelalte firme din grup sunt societăți legate și nu partenere. Nu există în procesele-verbale o analiză a textelor de lege aplicabile și nici nu se face distincție între cele două noțiuni.

Ca urmare a întocmirii listei de verificare conform Instrucțiunii nr. 4254/26.02.2015 pentru S.C. A. S.R.L. aceasta are asociați pe domnul B. 25 %, pe domnul C. 25% și S.C. D. S.R.L cu 50%. La momentul depunerii Cererii de Finanțare, S.C. A. S.R.L. în mod corect s-a declarat întreprindere legată cu S.C. D. S.R.L. întrucât aceasta este asociat majoritar la S.C. A. S.R.L. deținând 50% din capitalul social și este parteneră cu S.C. E. S.R.L. întrucât aceasta este deținută în proporție de 50% de S.C. D. S.R.L., fără a fi asociat majoritar.

Din aceste considerente concluziile echipei de control din cuprinsul procesului-verbal, nu respecta prevederile legale aplicabile în cauză.

La momentul semnării contractului, respectiv raportarea situației la anul 2011, s-au avut în vedere anii 2010 și 2011, așa cum se specifică și în solicitarea de clarificări emisă de pârâtă sub nr. x/06.04.2013.

Conform prevederilor contractuale și ale Legii 346/2004 la art. 6 se specifică că dacă la data întocmirii situațiilor financiare anuale întreprinderea nu se mai încadrează în plafoanele stabilite la art. 3 și 4, aceasta nu își va pierde calitatea de întreprindere mică, mijlocie sau microîntreprindere decât dacă depășirea acestor plafoane se produce în două exerciții financiare consecutive.

Recurenta precizează că la momentul depunerii cererii de finanțare se încadra în întreprindere mică, nefiind întrunită condiția celor 2 ani consecutivi.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimatul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Critica referitoare la neanalizarea de către instanța de fond a cererii completatoare din 21.03.2016, prin care recurenta a înțeles să conteste și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.09.2015, nu este justificată, având în vedere că, în finalul considerentelor hotărârii recurate, instanța de fond a constatat că acest act este legal, prin urmare, instanța a luat act de completarea acțiunii și s-a pronunțat și pe aspectele invocate în cererea de completare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătorești se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, astfel că sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate anularea procesului-verbal procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.09.2015 încheiat de către parata D.G.P.C., prin care s-a stabilit obligarea societății reclamante la restituirea sumei de 57.612 RON reprezentând 10% fonduri nerambursabile aferent contractului nr. x din 03.12.2013 și a Deciziei de respingere a contestației nr. 41342 din 14.09.2015 formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal mai sus indicat.

Procesul-verbal contestat emis la 21.08.2015 a fost întocmit în urma verificărilor privind Suspiciunea de neregulă prin care s-a constatat că recurenta nu se încadrează în categoria întreprinderilor mici, astfel încât nu trebuia să beneficieze de asistență financiară nerambursabilă în procent de 60% din totalul costurilor eligibile.

La momentul depunerii cererii de finanțare reclurenta s-a declarat parteneră cu S.C. D. S.R.L..

Din cuprinsul listei de verificare conform Instrucțiunii nr. 4254 din 26.02.2015 s-a constatat că asociatul B. deține 25% acțiuni în cadrul recurentei și deține o cotă de acțiuni importantă și în cadrul celorlalte întreprinderi partenere.

De asemenea, din verificarea informațiilor furnizate de ONRC a rezultat următoarele:

• S.C. A. S.R.L. (cod CAEN activitate principală 7311 - Activități ale agențiilor de publicitate) este deținută de:

- Asociat persoană juridică: S.C. D. 50% (B. 50% și C. 50%)

- Asociați persoane fizice: B. 25% și C. 25%

• S.C. E. S.R.L. (cod CAEN activitate principală 7311 - Activități ale agențiilor de publicitate) este deținută de:

- Asociat persoană juridică: S.C. D. S.R.L. 50% (B. 50% și C. 50%)

- Asociat persoană fizică: B. 50%

• S.C. D. S.R.L. (cod CAEN activitate principala 7311 - Activități ale agențiilor de publicitate) este deținută de:

- Asociați persoane fizice: B. 50% și C. 50%

• S.C. F. S.R.L. (cod CAEN activitate principala 7311 - Activități ale agențiilor de publicitate) este deținută de:

- Asociați persoane fizice: B. 90% și C. 10%

• S.C. G. S.R.L. (cod CAEN activitate principala 7311 - Activități ale agențiilor de publicitate) este deținută de:

- Asociați persoane fizice: B. 50% și C. 50%

Prin urmare, s-a constatat că recurenta era legată cu cele 4 societăți menționate, la data semnării contractului de finanțare din 29.10.2013, fiind întreprindere legată cu S.C. D. S.R.L., E. S.R.L., F., G. deoarece se află pe aceeași piață/piețe adiacente.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că S.C. A. S.R.L nu este întreprindere mică, ci mijlocie, cu un număr total de 52 de salariați.

Astfel fiind, în mod corect s-a reținut că recurenta nu se încadra în categoria întreprinderilor mici la data semnării contractului de finanțare și nu trebuia să beneficieze de asistență financiară nerambursabilă în procent de 60% din total costuri eligibile.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat în mod corect că Decizia nr. 1683/03.02.2016 a fost emisă cu respectarea art. 14 alin. (2) și art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011, precum și cele ale art. 4

4

și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 346/2004.

Pe de altă parte, potrivit cap. VI.1 privind Amendamente la contract de finanțare din Ghidul Solicitantului, "beneficiarul trebuie să cunoască faptul că dacă pe perioada de validitate a contractului intervin modificări de natură să afecteze obiectivul proiectului sau modificări care afectează condițiile de eligibilitate prevăzute pentru apelul de proiecte în cadrul căruia s-a obținut finanțarea nerambursabilă, proiectul poate fi declarat neeligibil pentru finanțare, finanțarea nerambursabilă se va sista, iar sumele acordate până la acel moment se vor recupera în conformitate cu legislația națională și prevederile contractuale".

În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a respins, în cadrul probei cu înscrisuri, efectuarea unei adrese către Oficiul Teritorial de Muncă, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că documentele depuse sunt suficiente pentru a se constata faptul că recurenta-reclamantă se încadrează în categoria întreprinderilor mici.

De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect, legal, starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 205 din 30 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2019.