Decizia nr. 4579/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1907/2024 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial la Curtea de Apel Timișoara sub nr. x/2018, la data de 24.10.2018, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (denumită în continuare ANRE), pentru a se dispune anularea Ordinului Președintelui ANRE nr. 168/2018 privind stabilirea ratei reglementate a rentabilității aplicate la aprobarea tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice prestat de operatorii de distribuție concesionari începând cu data de 01.01.2019, publicat în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 797/18.09.2018 și obligarea ANRE la emiterea unui ordin prin care să fie recunoscută în veniturile reglementate ale reclamantei, aferente următorului an de reglementare, diferența dintre valoarea ratei reglementate a rentabilității stabilite prin ordinul atacat și cea determinată de instanță.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 1907/2024 din 26 noiembrie 2024, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Admite excepția lipsei de interes a acțiunii și a respins ca fiind lipsită de interes acțiunea.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 1907/2024 din 26 noiembrie 2024 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Recurenta ANRE critică sentința pentru lipsa motivării, arătând că instanța nu a analizat argumentele sale privind natura juridică individuală a Ordinului nr. 168/2018, nu a răspuns apărărilor formulate și a preluat necritic susținerile reclamantei, ceea ce echivalează cu o motivare contradictorie și insuficientă. Recurenta susține că instanța a aplicat greșit normele de drept material, întrucât Ordinul nr. 168/2018 are destinatari determinați - cei 8 distribuitori concesionari, fiind un act administrativ individual, astfel că soluția privind lipsa de interes este eronată. ANRE arată că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât nu analizează natura actului, ignoră jurisprudența relevantă și încalcă principiile contradictorialității și dreptului la apărare.

Apărările formulate în cauză Intimata B. S.A. solicită respingerea recursului ANRE, invocând cu prioritate excepția lipsei de interes, arătând că ANRE nu mai justifică niciun folos practic întrucât Ordinul nr. 168/2018 este deja anulat definitiv în alt dosar. Invocă, de asemenea, excepția nulității recursului pentru neindicarea normelor de drept material pretins încălcate, întrucât ANRE nu a arătat textele legale încălcate, contrar art. 486 și 488 C. proc. civ. În subsidiar, arată că criticile ANRE privind natura juridică a Ordinului nr. 168/2018 sunt tardive, deoarece puteau fi formulate doar prin recurs împotriva încheierii de suspendare din 2021. Pe fond, susține că recursul este neîntemeiat, sentința este motivată, iar Ordinul nr. 168/2018 are natura unui act administrativ normativ, nu individual.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului, invocată de intimata-reclamantă B. S.A., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce se succedă: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., exercitarea oricărei cereri în justiție este condiționată de existența unui interes, iar conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Interesul reprezintă folosul practic urmărit de parte prin declanșarea sau continuarea procedurii judiciare, iar lipsa acestuia atrage respingerea cererii ca inadmisibilă. În cauză, Înalta Curte reține că acțiunea introductivă formulată de intimata-reclamantă a fost respinsă de instanța de fond ca lipsită de interes, întrucât Ordinul ANRE nr. 168/2018 fusese deja anulat definitiv prin hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2018. Această soluție a Curții de Apel București nu a fost atacată de reclamantă, devenind definitivă sub acest aspect. În aceste condiții, folosul practic urmărit de ANRE prin promovarea recursului - respectiv menținerea valabilității Ordinului nr. 168/2018 sau respingerea acțiunii pe alte considerente - nu mai poate fi reținut, întrucât actul administrativ contestat nu mai există în ordinea juridică, fiind anulat definitiv într-un alt litigiu. Înalta Curte observă că interesul trebuie să existe pe tot parcursul procesului, inclusiv în faza căilor de atac, iar nu doar la momentul formulării cererii. În lipsa unui interes actual, recursul nu poate fi analizat pe fond, întrucât controlul de legalitate exercitat în această etapă nu poate avea ca finalitate restabilirea valabilității unui act administrativ deja anulat definitiv. Susținerile recurentei-pârâte privind natura juridică a Ordinului nr. 168/2018 - individual sau normativ - nu pot suplini lipsa interesului, întrucât aceste critici vizează aspecte de drept material care nu mai pot produce consecințe juridice în contextul anulării definitive a actului administrativ contestat. În consecință, Înalta Curte constată că recursul declarat de ANRE este lipsit de interes, întrucât nu mai subzistă niciun folos practic pentru recurenta-pârâtă în continuarea prezentei căi de atac, condiție esențială pentru exercitarea oricărei cereri în justiție, conform art. 32 și art. 33 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, excepția lipsei de interes a recursului, invocată de intimata-reclamantă, urmează a fi admisă, iar recursul declarat de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei împotriva sentinței civile nr. 1907/26.11.2024 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal va fi respins ca lipsit de interes.