Decizia nr. 4412/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 266/2024 a Curții de Apel Pitești

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 30 mai 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., minoră, reprezentată prin părinții B. și C., a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, aprobată prin H.G.

nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Vosoritidum (denumire comercială Voxzogo) pentru indicația terapeutică tratamentul acondroplaziei la pacienți cu vârstă de cel puțin 2 ani, ale căror epifize nu sunt închise. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 266 din 7 noiembrie 2024, Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: - a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a Ministerului Sănătății; - a respins excepțiile de inadmisibilitate ridicate de Guvern și de Ministerul Sănătății; - a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., reprezentată prin părinți B. și C., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

3. Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 266 din 7 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., prin reprezentanții legali B. și C., întemeiat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată. În susținerea căii de atac, recurenta-reclamantă a reiterat argumentele prezentate în fața instanței de fond privind contextul de fapt referitor la autorizarea, prospectul și prețul medicamentului Vosoritidum (Voxzogo).

A susținut, în esență, că autoritățile pârâte nu au adoptat decizia finală privind includerea sau neincluderea medicamentului pe lista de medicamente compensate, depășind atât termenul prevăzut de legislația națională, cât și termenul de 90 de zile stabilit de art. 6 alin. (1) din Directiva 89/105/CEE din 21 decembrie 1988. În acest sens, recurenta a prezentat etapele procedurii, demersurile efectuate de autorități, existența cererii depuse de deținătorul autorizației de punere pe piață - D., Irlanda -, cererea de evaluare și raportul de evaluare emis de ANMDMR, subliniind că, până la data introducerii acțiunii, pârâții nu au adoptat proiectul de hotărâre de guvern pentru completarea H.G. nr. 720/2008.

De asemenea, recurenta a invocat jurisprudența instanțelor naționale privind efectul direct al Directivei 89/105/CEE în ceea ce privește termenul menționat anterior. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, arătând că acesta nu este motivat conform cerințelor art. 486 C. proc. civ., care impune, sub sancțiunea nulității, indicarea și dezvoltarea motivelor de nelegalitate raportate strict la cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. S-a susținut că recurenta nu formulează critici de nelegalitate, ci reia aspecte de fapt, fără a arăta dispozițiile legale încălcate și fără a identifica erori ale instanței de fond.

În aceste condiții, recursul este lovit de nulitate pentru nemotivare, sancțiune prevăzută expres de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului sub aspectul netimbrării și nemotivării, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a depus concluzii scrise. II. Soluția instanței de recurs Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc.

civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare prin întâmpinare. În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, atât în situația în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate [ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat], dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 [ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului 489]. Motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ., iar obligația de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac, reglementată, conform art. 483 alin. (3) din C. proc.

civ., ca o cale extraordinară de atac având scopul de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă a precizat că își întemeiază recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a niciuneia dintre ipotezele avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de nelegalitate.

Textul de lege menționat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Însă, după cum s-a arătat la pct. I.3 al prezentei decizii, recurenta-reclamantă nu a combătut și nu și-a circumstanțiat în niciun mod criticile de nelegalitate în raport cu considerentele hotărârii recurate, ci s-a limitat la a susține, în mod generic, că autoritățile pârâte ar fi depășit termenul legal pentru adoptarea deciziei privind includerea medicamentului Vosoritidum (Voxzogo) pe lista medicamentelor compensate, reiterând exclusiv situația de fapt și parcursul administrativ al cererii, fără a arăta în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate și fără a identifica vreo normă juridică pretins încălcată de instanța de fond. Or, recursul judecat de instanța supremă are, după cum deja s-a arătat mai sus, ca scop exclusiv verificarea legalității hotărârii atacate, iar nu a temeiniciei ei.

Din acest motiv, recursul nu este devolutiv, cercetarea faptelor, administrarea și interpretarea probelor reprezentând prerogative acordate exclusiv instanțelor fondului. În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate. O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmând a constata nul recursul formulat de recurenta-reclamantă A., prin reprezentanții legali B. și C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția nulității recursului. Constată nul recursul formulat de recurenta-reclamantă A., prin reprezentanții legali B. și C., împotriva sentinței nr. 266 din 7 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 8 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.