Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Admis
Instanța
Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
Data
8 octombrie 2025

Decizia nr. 4398/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 142/2024 a Curții de Apel Bacău

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 12.07.2024 sub nr. x/2024, reclamantul A., prin reprezentanții legali B. și C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Vosoritidum (denumire comercială Voxzogo) pentru indicația terapeutică tratamentul acondroplaziei la pacienți cu vârsta de cel puțin 2 ani, ale căror epifize nu sunt închise.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 142 din 17 octombrie 2024, Curtea de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: - a respins ca nefondate excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale active a reclamantului precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Sănătății; - a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casei Naționale de Asigurări de Sănătate; - a respins ca nefondată excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Guvernul României; - a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., prin reprezentanții legali B. și C., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca nefondată.

3. Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 142 din 17 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., prin reprezentanții legali B. și C., întemeiat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată. În susținerea căii de atac, recurentul-reclamant a reiterat argumentele prezentate în fața instanței de fond privind contextul de fapt referitor la autorizarea, prospectul și prețul medicamentului Vosoritidum (Voxzogo).

A susținut, în esență, că autoritățile pârâte nu au adoptat decizia finală privind includerea sau neincluderea medicamentului pe lista de medicamente compensate, depășind atât termenul prevăzut de legislația națională, cât și termenul de 90 de zile stabilit de art. 6 alin. (1) din Directiva 89/105/CEE din 21 decembrie 1988. În acest sens, recurentul a prezentat etapele procedurii, demersurile efectuate de autorități, existența cererii depuse de deținătorul autorizației de punere pe piață - D., Irlanda -, cererea de evaluare și raportul de evaluare emis de ANMDMR, subliniind că, până la data introducerii acțiunii, pârâții nu au adoptat proiectul de hotărâre de guvern pentru completarea H.G. nr. 720/2008.

De asemenea, recurentul a invocat jurisprudența instanțelor naționale privind efectul direct al Directivei 89/105/CEE în ceea ce privește termenul menționat anterior. 4. Apărările și cererile formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, apreciind că acesta nu a fost motivat într-o manieră care să respecte exigențele impuse în materia motivării căii extraordinare de atac a recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea căii de atac formulate de recurent, ca nefondată și menținerea sentinței atacate. Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru netimbrare și nemotivare, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

La data de 04.06.2025, petenta E. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea recurentului-reclamantul minor A., în temeiul art. 63 C. proc. civ. Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare la cererea de intervenție accesorie, prin care a solicitat respingerea acesteia, în principal, ca inadmisibilă/lipsită de interes, iar în subsidiar, ca neîntemeiată. II. Soluția instanței de recurs Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare prin întâmpinare. În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc.

civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, atât în situația în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate [ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat], dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 [ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului 489]. Motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ., iar obligația de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac, reglementată, conform art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., ca o cale extraordinară de atac având scopul de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă a precizat că își întemeiază recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a niciuneia dintre ipotezele avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de nelegalitate.

Textul de lege menționat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Însă, după cum s-a arătat la pct. I.3 al prezentei decizii, recurentul-reclamant nu a combătut și nu și-a circumstanțiat în niciun mod criticile de nelegalitate în raport cu considerentele hotărârii recurate, ci s-a limitat la a susține, în mod generic, că autoritățile pârâte ar fi depășit termenul legal pentru adoptarea deciziei privind includerea medicamentului Vosoritidum (Voxzogo) pe lista medicamentelor compensate, reiterând exclusiv situația de fapt și parcursul administrativ al cererii, fără a arăta în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate și fără a identifica vreo normă juridică pretins încălcată de instanța de fond. Or, recursul judecat de instanța supremă are, după cum deja s-a arătat mai sus, ca scop exclusiv verificarea legalității hotărârii atacate, iar nu a temeiniciei ei.

Din acest motiv, recursul nu este devolutiv, cercetarea faptelor, administrarea și interpretarea probelor reprezentând prerogative acordate exclusiv instanțelor fondului. În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate. O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va urmând a constata nul recursul formulat de recurentul-reclamant A., prin reprezentanții legali B. și C.. Față de modalitatea de soluționare a recursului, se va respinge și cererea de intervenție accesorie în interesul recurentului-reclamant A., formulată de intervenienta E., potrivit art. 67 alin. (1) C. proc.

civ.

DECIDE Admite excepția nulității recursului. Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. prin reprezentanții legali B. și C. împotriva sentinței nr. 142 din 17 octombrie 2024 a Curții de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta E.. Definitivă. Pronunțată astăzi, 8 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.