Decizia nr. 4013/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Asupra cererii de chemare în judecată de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 17.03.2025, sub nr. x/2025, contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) - secția pentru judecători, a solicitat anularea Hotărârii nr. 2149/03.12.2024 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, publicată pe site-ul intimatului la data de 20.02.2025 și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei noi hotărâri, prin care să se dispună transferul de la Judecătoria Satu Mare la Judecătoria Baia Mare.

În motivarea contestației, a susținut că încă de la începutul anului 2023 formulează cereri de transfer de la Judecătoria Satu Mare la Judecătoria Baia Mare. La sesiunea de transfer a judecătorilor din octombrie- noiembrie 2024, prin hotărârea atacată, cererea sa de transfer a fost respinsă. Consideră că cererea a fost nejustificat respinsă, fiind discriminată pentru motivul existenței concediului de creștere copil, că s-a comis un abuz de drept de către intimat pentru că nu a ținut seama în concret de toate criterile prevăzute de lege pentru analiza transferurilor, și că intimatul are o practică discreționară și inechitabilă pentru aprobarea transferurilor. Astfel, în opinia sa, argumentele invocate în decizia contestată, așa cum reies din înscrisurile anexate, nu reflectă o analiză obiectivă și echitabilă, ci sunt ori în condradicție cu necesitățile instanțelor, ori neîntemeiate sau insuficient motivate.

Refuzul transferului său este disproporționat și abuziv, încălcând drepturile și interesele sale legitime. A susținut că, în motivarea respingerii cererii sale de transfer, s-a arătat că are o vechime de 5 ani și 10 luni în funcția de judecător, dintre care 2 ani și 5 luni la instanța de la care a solicitat transferul, s-a analizat comparativ încărcătura și gradul de ocupare al posturilor la cele două instanțe implicate și s-a redat cuprinsul avizelor favorabile de la Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Satu Mare și Curtea de Apel Cluj și cuprinsul avizului nefavorabil emis de către Judecătoria Baia Mare.

S-a concluzionat că transferul său la Judecătoria Baia Mare nu ar fi oportun în raport de faptul că Judecătoria Satu Mare înregistrează un volum foarte ridicat de activitate, iar prezența sa în cadrul instanței era necesară la acel moment pentru desfășurarea în bune condiții a activității instanței, prezență care de fapt nu există pentru că beneficiază de concediu de creștere copil. Or, această motivare contrazice în mod flagrant punctul de vedere emis de Judecătoria Satu Mare, care a susținut transferul său, arătând că, având în vedere situația sa familială și faptul că beneficiază de concediu de creștere copil, interesul instanței este ca în cadrul acesteia să activeze efectiv judecători pe o perioadă considerabilă.

De altfel, Judecătoria Satu Mare a arătat expres că urmează să se vacanteze temporar două posturi din cadrul instanței, întrucât două colege judecător sunt însărcinate și vor beneficia de concediu de risc maternal/concediu prenatal începând cu 1 ianuarie 2025, colege care au domiciliul în Satu Mare și familie stabilă acolo, care nu umează a solicita transferul în altă parte și care nu îndeplinesc vechimea necesară promivării la instanța superioară. Prin urmare, în opinia sa, este ilogic și contradictoriu ca intimatul C.S.M. să concluzioneze că prezența sa este necesară la Judecătoria Satu Mare, în condițiile în care chiar această instanță și-a manifestat expres dorința de a-i aproba transferul.

Rezultă că respingerea cererii sale nu este fundamentată pe o analiză obiectivă a interesului instanței, ci pe o interpretare arbitrară, superficială și nejustificată a situației. In plus, din datele statistice prezentate în cuprinsul hotărârii atacate cu privire la cele două instanțe în discuție se relevă că încărcătura per judecător (2023) este mai mare la Judecătoria Baia Mare (988,3 dosare/judecător), comparativ cu Judecătoria Satu Mare (824,1 dosare/judecător). Volumul efectiv de activitate (2023) este, de asemenea, mai mare la Judecătoria Baia Mare (1.364 dosare/judecător), comparativ cu Judecătoria Satu Mare (1.021,3 dosare/judecător). Prin urmare, Judecătoria Baia Mare pare a fi mai încărcată decât Judecătoria Satu Mare, atât în ceea ce privește încărcătura pe judecător, cât și volumul efectiv de activitate, deci nici măcar datele relevate nu suțin argumentarea intimatului pentru respingerea transferului săsu.

In conformitate cu articolul 192 din Legea nr. 303/2004, judecătorii pot solicita transferul la o altă instanță, având în vedere motive obiective și subiective. în cazul de față, solicitarea sa de transfer bazându-se pe motive întemeiate, atât personale, cât și profesionale, care justifică necesitatea mutării. Astfel, a arătat că la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii: "a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1)." La sesiunea de transfer octombrie- decembrie 2024, Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Satu Mare și Curtea de Apel Cluj au transmis avize și puncte de vedere favorabile transferului său la Judecătoria Baia Mare, în timp ce Judecătoria Baia Mare a transmis aviz nefavorabil.

Din moment ce criteriul privind încărcătura instanțelor implicate în transfer nu a fost analizat în mod real și obiectiv, în condițiile în care Judecătoria Satu Mare și-a manifestat acordul pentru plecarea sa, iar CSM susține că încărcătura instanțelor ar fi un impediment, rezultă că argumentarea bazată pe acest criteriu este lipsită de fundament și în contradicție cu situația reală. Prin urmare, singurul criteriu care a stat efectiv la baza respingerii cererii sale de transfer a fost avizul nefavorabil al Judecătoriei Baia Mare. Această abordare transformă avizul consultativ într-un criteriu decisiv, ignorând restul circumstanțelor relevante și creând un precedent periculos prin care se încalcă principiul unei analize echitabile și obiective, mai ales că situația personală și familială nu a fost analizată deloc.

Or, această abordare contravine jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cauzei Beian împotriva României, în care s-a statuat că aplicarea incoerentă și lipsită de previzibilitate a unor criterii de către o autoritate administrativă încalcă principiul egalității și securității juridice.

In avizul nefavorabil al Judecătoriei Baia Mare, s-a avut în vedere că, deși în cadrul secției penale exista un post vacant, iar, în cadrul secției civile a Judecătoriei Baia Mare, existau 6 posturi vacante (din totalul de 18 prevăzute în schemă) și 1 judecător din cadrul secției civile s-a înscris la concursul de promovare efectivă care se desfășoară în perioada octombrie 2024 - februarie 2025, urmând ca și postul acestuia să se vacanteze în scurt timp, în contextul în care obținerea transferului său nu ar presupune începerea imediată a activității în instanță, avizul este unul nefavorabil transferului, impedimentul direct fiind așadar, existența concediului de creștere copil.

A mai susținut contestatoarea că este conștientă de faptul că existența unor posturi vacante nu înseamnă automat aprobarea transferului, însă absența temporară unui judecător aflat în concediu de creștere a copilului nu ar trebui să ducă la blocarea indirectă a transferului și mai ales la discriminarea negativă a persoanei pe motivul existenței concediului de creștere copil, în favoarea unor pesoane care nu sunt în această situație. Concediul de creștere a copilului este o perioadă temporară, iar, odată ce se încheie, poate relua efectiv activitatea, fără a perturba funcționarea instanței pe termen lung. In acest sens, instanța poate considera transferul său ca o măsură de reorganizare a resurselor umane pe termen lung, având în vedere și stabilitatea familială conturată la Baia Mare.

Mai mult, în Decizia nr. 679/2015 a Curții Constituționale a României, s-a statuat că interzicerea accesului la un loc de muncă sau la anumite drepturi profesionale pe baza statutului de concediu de maternitate sau concediu de creștere a copilului este contrară principiilor fundamentale privind drepturile omului și principiului nediscriminării. In acest sens, avizul negativ al Judecătoriei Baia Mare pe acest temei este o discriminare bazată pe statutul personal al judecătorului, aflat în concediu de creștere copil, ceea ce încălca principiile fundamentale ale dreptului muncii și ale drepturilor omului. În cazuri similare, instanțele au statuat că interzicerea sau îngreunarea transferului unui funcționar public aflat în concediu de maternitate sau de creștere a copilului este o practică discriminatorie (de exemplu, în cazul Curții de Apel Pitești, Decizia nr. 34/2010).

In plus, jurisprudența C.E.D.O. a subliniat în mai multe cazuri că interzicerea sau limitarea drepturilor unui angajat pe baza concediului de maternitate sau concediu de creștere a copilului poate constitui o formă de discriminare pe motiv de sex, care contravine Articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (protecția împotriva discriminării) coroborat cu Articolul 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie). In concret, în Cazul Di Pede v. Italia (decizia din 2003) - C.E.D.O. a statuat că discriminarea pe motiv de sex, inclusiv în ceea ce privește concediul de maternitate și concediul de creștere a copilului, nu este admisibilă. In această speță, instanța a considerat că drepturile femeilor, în special în legătură cu concediul de maternitate, nu pot fi limitate în mod disproporționat, iar angajatorii nu pot împiedica accesul femeilor la locuri de muncă sau la promovări pe baza statutului lor de maternitate.

În Cazul Kaur v. Estonia (decizia din 2004) - C.E.D.O. a judecat că tratamentul inegal al angajaților pe motiv de concediu de maternitate (în speță, restricționarea unui drept de promovare în perioada concediului) încalcă articolul 14 din Convenție privind interzicerea discriminării. Chiar dacă un judecător este în concediu, el rămâne un angajat al instanței și dreptul de a fi transferat nu poate fi restricționat pe baza absenței temporare, atâta timp cât nu există o justificare pertinentă care să susțină o astfel de restricție. C.E.D.O. a subliniat că dreptul la muncă și dreptul de a exercita o profesie sunt protejate, iar orice restricție trebuie să fie clar definită și proporțională, ceea ce implică și posibilitatea transferului, mai ales în cazul în care persoana este doar temporar absentă din motive legitime (cum este concediul de creștere a copilului).

Refuzul unui transfer pe acest temei poate fi considerat discriminare, având în vedere că femeile care se află în concediu de creștere a copilului nu ar trebui să fie tratate în mod această sesiune de transfer față de contestatoare, prin comparație la celelalte doamne judecător care au formulat cerere de transfer către Judecătoria Baia Mare și au primit aviz favorabil. Astfel, pentru a fi și mai evidentă existența unei discriminări negative pe motivul concediului de creștere copil, a arătat că în sesiunea de transfer finalizată cu hotărârea atacată, au mai formulat cereri de transfer spre Baia Mare următoarele doamne judecător B., C. și D., care nefiind în concediu de creștere copil, au primit toate avizul favorabil transferului din partea Judecătoriei Baia Mare.

Consideră că acest aviz acordat discreționar este un abuz de drept, contrar legislației naționale și europene, care prevede clar că concediul de creștere a copilului nu poate constitui un motiv de discriminare în exercitarea drepturilor profesionale ale unei persoane și nu este specificat ca un motiv care ar putea împiedica un transfer al unui magistrat. In acest context, refuzul transferului tău pe motivul că se află în concediu de creștere copil poate fi considerat discriminare pe baza statutului său de părinte. Dacă un alt judecător aflat în aceeași situație profesională și fără concediu beneficiază de un aviz favorabil, iar contestatoarea, din cauza concediului, primit un aviz negativ, cu o motivare care se referă expres la impedimentul concediului de creștere copil, este evident că a fost tratată în mod discriminatoriu, mai ales ca în mod real acest criteriu a fost singurul care a contat pentru a soluționa transferul său.

La sesiunea de transfer octombrie- noiembrie a formulat cerere de transfer de la judectoria Baia Mare la Judecătoria Cluj Napoca și doamna judecător E., aceasta fiind în concediu de creștere copil până în luna iunie 2026. Cu toate că doamna judecător E. este în concediu de creștere copil, la fel ca și contesatoarea, dânsa a primit aviz negativ pentru transfer din partea Judecătoriei Baia Mare. Astfel, motivul invocat de Judecătoria Baia Mare - reluarea imediată a activității- este aplicat selectiv, fiind invocat ca impediment pentru contestatoare și nu și pentru colegă, ceea ce indică un caracter discriminatoriu și arbitrar. Judecătoria Baia Mare justifică un refuz în cazul său pe motiv că este în concediu de creștere copil, în timp ce în alt caz exact această situație a fost motiv pentru a nu permite plecarea unei alte colege.

Dacă Judecătoria Baia Mare refuză plecarea unui magistrat aflat în concediu pe motiv că are nevoie de post ocupat (chiar și fără activitate), atunci ar trebui să accepte venirea sa, pentru că este o situație identică, cu efectul unei discriminări negative evidente pentru aceasta. Dacă motivele sunt legate de nevoia de personal, atunci aplicarea regulii ar trebui să fie consecventă, nu selectivă. Această inconsecvență poate fi interpretată ca o aplicare arbitrară a regulilor. De asemenea, dacă se consultă practica intimatului de transfer a femeilor magistrat aflate în concediu de creștere copil, se observă că există doar două direcții în privința soluționării cererilor, respectiv ori respingerea transferului, ori condiționarea admiterii transferului de întoarcerea la muncă mai devreme din concediu de creștere copil (cu exemplu transfer doamna F., doamna G., doamna H.).

Condiționarea indirectă a acordării transferului sau a altor drepturi profesionale de întoarcerea rapidă din concediu constituie un șantaj indirect, care pune presiune asupra părinților, în special asupra femeilor, pentru a reveni la muncă mai repede decât le-ar permite nevoile personale și familiale. Aceasta poate fi văzută ca o formă de coerciție pentru a renunța la drepturile legale de protecție acordate părinților, în special femeilor care sunt aflate într-o poziție vulnerabilă în această perioadă. Prin urmare, practica descrisă nu doar că încalcă principiile fundamentale ale drepturilor omului, dar poate duce la exploatarea vulnerabilității părinților, impunându-le o alegere între carieră și responsabilitățile familiale.

A condiționa accesul la un transfer de întoarcerea rapidă din concediu înseamnă că se aplică un tratament diferențiat, pe baza unui criteriu nejustificat ceea ce contravine principiilor stabilite atât în Constituția României, cât și în legislația europeană. Cu privire la criteriul privind volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora, contestatoarea a arătat că în motivarea hotărârii s-a comparat încărcătura de muncă între Judecătoria Satu Mare și Judecătoria Baia Mare și s-au analizat datele prezentate pentru anul 2023, concluzionându-se că pentru anul 2023 Judecătoria Baia Mare a fost mai încărcată decât Judecătoria Satu Mare în ansamblu, însă încărcătura este comparabilă, neexistând diferențe foarte mari.

Aceleași proporții se păstrează și pentru anul 2024. Referitor la celelalte criterii prevăzute de lege, contestatoarea a arătat următoarele: criteriul privind vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul - la momentul respingerii cererii de transfer atacate, aceasta era de 2 ani și 5 luni; vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror - la momentul respingerii cererii de transfer atacate -5 ani și l0 luni; vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul; gradul profesional actual este judecătorie; disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializăriipostului vacant - în privința acestui criteriu a detaliat în cuprinsul contestației disponibilitatea la care face referire această cerință; domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului - deține domiciliul permanent în municipiul Baia Mare, fapt dovedit prin actele de identitate și este proprietara unui imobil situat în acest oraș.

Astfel, transferul la Judecătoria Baia Mare ar reprezenta o apropiere de locuința sa personală, permițându-i să desfășoare activitatea profesională fără a fi nevoie de relocare temporară sau suportarea unor cheltuieli suplimentare de către stat pentru chirie. Având domiciliul stabil în Baia Mare, transferul ar facilita un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală, eliminând timpul și costurile alocate navetei și permițându-i să își desfășoare activitatea în condiții optime. In privința situației familiale, a menționat că este căsătorită și mamă a doi copii mici, unul în vârstă de 5 luni și celălalt de 2 ani și 3 luni, care anul acesta urmează să înceapă grădinița în municipiul Baia Mare.

Vârsta fragedă a copiilor presupune o prezență constantă din partea mamei, necesară pentru îngrijirea, supravegherea și sprijinul lor în această etapă esențială de dezvoltare. Lipsa mamei în apropierea domiciliului afectează în mod direct atât bunăstarea emoțională a copiilor, cât și posibilitatea de a le asigura un mediu stabil și echilibrat. In plus, soțul său, I., își desfășoară activitatea ca Prim procuror adjunct în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, ceea ce face ca întreaga familie să aibă centrul de interes în municipiul Baia Mare. Separarea zilnică de familie și naveta pe distanța Satu Mare - Baia Mare generează dificultăți semnificative în asigurarea unui climat familial stabil, fiind totodată o sursă de stres și oboseală continuă, cu efecte negative atât asupra vieții de familie, cât și asupra randamentului profesional.

De asemenea, având în vedere necesitatea de a echilibra viața de familie cu obligațiile profesionale, transferul ar facilita îndeplinirea responsabilităților materne fără a afecta desfășurarea activității judiciare, oferind posibilitatea unei mai bune gestionări a timpului și a atribuțiilor de serviciu. Prin urmare, contestatoarea a arătat că nu consideră că este normal ca la fiecare sesiune de transfer cererea sa să fie analizată superficial, să nu se analizeze cu adevărat interesele justiției și să nu se țină cont și de situația sa personală. Din anul 2023 de când face cereri de transfer, îi sunt oferite motivări absurde, în timp ce tuturor colegilor care au făcut cereri de transfer li s-a permis să plece de la Judecătoria Satu Mare, deși situația instanței era identică și pentru ei și pentru aceasta, iar motivele personale ale unora au fost incomparabil mai slabe decât ale sale.

2. Apărările intimatului Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată. A susținut, în esență, că hotărârea contestată este legală, în considerentele actului administrativ fiind expuse informatii privind traseul profesional al solicitantului, vechimea în funcție de judecător și cea de la instanța de unde se solicită transferul, date referitoare la situația instanțelor implicate în procedură de transfer, dar și argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii.

Astfel, a arătat că din interpretarea dispozițiilor art. 188 și urm. din Legea nr. 303/2022 privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, așa încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

În exercitarea atribuțiilor sale privind optima gestionare a resurselor umane în cadrul sistemului judiciar, Consiliului Superior al Magistraturii este autoritatea care deține o viziune unitară și de ansamblu a tuturor cererilor de transfer formulate în cadrul unei sesiuni, inclusiv din perspectiva situației posturilor tuturor instanțelor implicate în respectiva procedură, dar și a posturilor care se vor vacanta ca efect al admiterii unei cereri de transfer în cadrul aceleiași sesiuni.

Contrar susținerilor contestatoarei, a arătat că secția pentru judecători a analizat cererea de transfer a acesteia prin raportare la toate criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, care nu au o ordine de prioritate, fiind evaluate comparativ și cumulativ, precum și cu luarea în considerare a necesității menținerii unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să îl ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției, respectiv asigurarea bunei funcționări a instanțelor și interesul legitim privat al magistraților care au formulat cereri de transfer, observând în mod corect situația Judecătoriei Satu Mare.

Intimatul a apreciat că, analizând cererea de transfer a contestatoarei prin prisma motivelor de ordin personal invocate și prin raportare la criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, în mod corect secția pentru judecători a constatat că în acea sesiune nu era oportun transferul doamnei judecător A. în raport de incidența criteriilor privind volumul de activitate al instanței de la care s-a solicitat transferul și la care s-a solicitat transferul, precum și al numărului posturilor vacante/temporar vacante la instanțele implicate.

În ceea ce privește criticile contestatoarei referitoare la pretinsa analiză lacunară a motivelor de ordin personal invocate de aceasta prin cererea de transfer, a arătat că la soluționarea cererilor de transfer formulate secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, în cauza de față fiind însă determinantă asigurarea funcționării instanțelor implicate în procedură. În concluzie, în opinia sa, hotărârea contestată este motivată într-o manieră ce garantează legalitatea, oportunitatea și previzibilitatea măsurilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii. Argumentele prezentate în actul administrativ a cărei anulare se solicită sunt coerente, clare și lipsite de ambiguități sau de contradicții, fiind în măsură să permită urmărirea raționamentului care a condus la adoptarea acesteia.

3. Procedura de soluționare a contestației În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 194-200 coroborat cu art. 201 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 201 alin. (3) - (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 18 septembrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților. S-au depus la dosar înscrisuri de către ambele părți litigante, care au fost încuviințate de instanță în probațiune. II.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației Examinând Hotărârea contestată, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 2149/03.12.2024 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

În ceea ce privește hotărârea contestată, raportat la conținutul actului atacat, Înalta Curte reține că dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 188-192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, conform cu dispozițiile art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată: "(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă.

În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel." Potrivit art. 190 alin. (1): "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun". Totodată, art. 192 din același act normativ prevede că "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii: a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1); b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul,

numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării; d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul; e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror; f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul; g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant; h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului; i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; j) starea de sănătate și situația familială." Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor 189-192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat. Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În acest context, criticile contestatoarei referitoare la pretinsa contradicție în raționamentul intimatului sunt nefondate. Analizarea cererii de transfer se realizează prin raportare la posturile vacante existente la instanțe sau parchete, îndeplinirea de către acestea a tuturor condițiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, însă, în ceea ce privește oportunitatea, se are în vedere, prin raportare la măsura de transfer ce urmează a fi dispusă, capacitatea organul emitent de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Așadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, criticată de asemenea de contestatoare, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale. În consecință, în condițiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noțiuni, eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a petentei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 189 din Legea nr. 303/2022, corelând și avizele emise în temeiul dispozițiilor din aceeași lege, de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru Judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale și profesionale invocate de contestatoare, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor instanțelor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză. Astfel, s-a reținut că, din analiza traseului profesional, rezultă că doamna judecător doamna judecător A. are o vechime de 5 ani și 10 luni în funcția de judecător și 2 ani și 5 luni la instanță. Conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Satu Mare, instanța de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 22 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 18 posturi, cu 3 posturi vacante și 3 posturi temporar vacante, din care 2 ocupate în condițiile art. 147 din Legea nr. 304/2022, cu modificările ulterioare.

De asemenea, 1 post este indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură, sesiunea iulie 2024 - martie 2025, iar în prezenta sesiune de transferuri sunt utile 2 posturi de judecător la această instanță. În anul 2023, la judecătoria Satu Mare, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 2006,1, comparativ cu media națională de 1454,7, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1021,3, comparativ cu media națională de 998. La Judecătoria Baia Mare, instanța la care s-a solicitat transferul, dintre cele 25 posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate efectiv 21 de posturi, cu 2 posturi vacante din care 1 post este rezervat pentru concursul de admitere în magistratură, iar alte 5 posturi sunt temporar vacante, dintre care 3 sunt ocupate în condițiile art. 147 din Legea nr. 304/2022, cu modificările ulterioare.

în prezenta sesiune de transferuri este util un post de judecător în cadrul secției civilă. În anul 2023, la Judecătoria Baia Mare, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1365, comparativ cu media națională de 1454,7 iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 944,6, comparativ cu media națională de 998,4. De asemenea, se constată că secția pentru Judecători a reținut că Judecătoria Satu Mare, Curtea de Apel Oradea și Curtea de Apel Cluj au transmis avize și puncte de vedere favorabile transferului doamnei judecător A., în timp ce Judecătoria Baia Mare a avizat nefavorabil cererea. În motivarea avizului favorabil, președintele Judecătoriei Satu Mare a menționat că încărcătura pe schemă, în anul 2023, a fost de 824,1 dosare/judecător, în ceea ce privește dosarele nou intrate, respectiv 1.021,3 dosare/judecător, în ceea ce privește volumul efectiv de activitate.

Încărcătura per judecător, în perioada 01.01.2024-31.10.2024, cu luarea în considerare a unei prezențe de 16,6 judecători în cadrul instanței, a fost de 937 dosare/judecător, în ceea ce privește dosarele nou intrate, respectiv 1.303,6 dosare/judecător, în ceea ce privește volumul efectiv de activitate. Încărcătura per schemă, în perioada 01.01.2024-31.10.2024, a fost de 707,1 dosare/judecător, în ceea ce privește dosarele nou intrate, respectiv 983,6 dosare/judecător, în ceea ce privește volumul efectiv de activitate. Încărcătura per judecător, în cadrul Judecătoriei Baia Mare, în anul 2023, cu luarea în considerare a unei prezențe de 17,3 judecători în cadrul instanței, a fost de 988,3 dosare/judecător, în ceea ce privește dosarele nou intrate, respectiv 1.364 dosare/judecător, în ceea ce privește volumul efectiv de activitate.

Raportat acestor date, în perioada 01.01.2024-31.10.2024, Judecătoria Satu Mare se situează pe locul 77, iar Judecătoria Baia Mare se situează pe locul 120 din cele 175 de judecătorii din țara, în ceea ce privește dosarele nou înregistrate. Având în vedere situația familială a doamnei judecător, coroborat cu faptul că doamna judecător va beneficia de concediu de creștere copil până la vârsta de 2 ani (activitatea urmând a fi reluată începând cu data de 15 noiembrie 2024 exclusiv pentru o lună), iar interesul instanței constă ca în cadrul acesteia să activeze efectiv judecători o perioadă considerabilă, ținând cont și că mai sunt 2 posturi din cadrul instanței care urmează a se vacanta temporar (2 colege judecător sunt însărcinate și vor beneficia de concediu de risc maternal/concediu prenatal începând cu 1 ianuarie 2025), avizul este favorabil transferului.

În avizul nefavorabil al Judecătoriei Baia Mare, s-a avut în vedere că, în schema funcțională a secției penale, sunt prevăzute 7 posturi de judecător, din care unul aparținând judecătorului delegat cu supravegherea privării de libertate la Penitenciarul Baia Mare, iar în secția civilă sunt prevăzute 18 posturi de judecător. În cadrul secției civile a Judecătoriei Baia Mare, din schema de 18 posturi de judecător, un post este efectiv vacant și cinci posturi temporar vacante. secția penală a Judecătoriei Baia Mare are, în prezent, repartizate 7 posturi de judecător, dintre care unul aparține judecătorului desemnat cu supravegherea privării de libertate la Penitenciarul Baia Mare, cinci posturi sunt ocupate efectiv, un post este vacant, iar un post a fost aprobat condițiile art. 147 din Legea nr. 304/2022.

Conform Hotărârii secției pentru judecători nr. 467/21.03.2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul Judecătoriei Baia Mare au fost repartizați, începând cu data de 01.04.2024, patru judecători stagiari. Astfel, Judecătoria Baia Mare are, din cele 25 de posturi de judecător prevăzute în organigrama sa, 2 posturi efectiv vacante și 3 posturi aprobate conform dispozițiilor art. 147 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, ocupate, însă, în concret, având în vedere cele menționate mai sus, în cadrul secției penale există un post vacant, iar în cadrul secției civile a Judecătoriei Baia Mare, în prezent, există șase posturi vacante (din totalul de 18 prevăzute în schemă).

Tn plus, un judecător din cadrul secției civile s-a înscris la concursul de promovare efectivă care se desfășoară în perioada octombrie 2024- februarie 2025, urmând ca și postul acestuia să se vacanteze în scurt timp. Referitor la încărcătura efectivă/judecător, potrivit datelor oferite de J., la data de 30.09.2024, la Judecătoria Baia Mare, în cadrul secției civile aceasta era de 1247,3 dosare, iar în cadrul secției penale era de 799,6. În contextul în care obținerea transferului nu ar presupune începerea imediată a activității în instanță, avizul a fost unul nefavorabil transferului doamnei judecător. De asemenea, s-a reținut că a emis un punct de vedere favorabil Curtea de Apel Oradea, în acord cu avizul exprimat de Judecătoria Satu Mare, iar Curtea de Apel Cluj a transmis un punct de vedere favorabil transferului, având în vedere existența posturilor vacante la Judecătoria Baia-Mare.

Prin urmare, secția pentru judecători a avut în vedere că Judecătoria Satu Mare înregistrează un volum foarte ridicat de activitate, încărcătura de dosare pe judecător situându-se semnificativ peste media națională, în condițiile în care sunt ocupate efective 18 posturi din cele 22 de posturi de Judecător prevăzute pe schemă.

În concluzie, ținând cont de situația existentă în prezent la Judecătoria Satu Mare, secția pentru judecători a apreciat că nu este oportun transferul doamnei judecător A., prezența sa în cadrul instanței fiind necesară pentru desfășurarea în bune condiții a activității instanței, eventuala admitere a cererii determinând creșterea semnificativă a încărcăturii de dosare pentru ceilalți judecători, disfuncționalități în activitatea instanței, cu un impact negativ atât asupra colectivului de magistrați care vor continua să își desfășoare activitatea în cadrul judecătoriei, cât și asupra actului de justiție, consecințele imediate fiind afectarea indicatorilor de eficiență, nerespectarea celerității soluționării cauzelor, precum și afectarea justițiabililor.

Așadar, față de toate aceste aspecte, fără a ignora motivele de ordin personal invocate de doamna judecător, secția pentru judecători a apreciat că la acel moment, la instanța de la care s-a solicitat transferul, vacantarea unui post nu se poate face cu menținerea justului echilibru între interesul privat al solicitantei și interesul public, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări a Judecătoriei Satu Mare.

Înalta Curte amintește că din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului. De altfel, art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru Judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Astfel, contrar susținerilor contestatoarei, se constată că la soluționarea cererii de transfer formulate, secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal și profesional invocate în cerere. Aspectele menționate în avizele consultative exprimate de instanțele implicate în procedura de transfer au fost analizate prin coroborare și cu alte criterii relevante, respectiv numărul posturilor vacante și temporar vacante la aceste instanțe, precum și gradul de încărcare al lor.

Soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal și familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a instanțelor implicate în procedura transferului.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "autoritățile beneficiază de o anumita marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context". (hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24). Prin urmare, la soluționarea cererilor de transfer se au în vedere și interesele instanțelor în discuție, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanțelor implicate în transfer și interesele private ale solicitantului.

Astfel, în cauză, soluția de respingere a cererii de transfer a contestatoarei dispusă de secția pentru Judecători este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege.

Înalta Curte reține că nu pot fi primite drept argumente în soluționarea favorabilă a contestației nici susținerile contestatoarei referitoare la comportamentul intimatului, care a soluționat în mod favorabil alte cereri de transfer în alte sesiuni ori referitoare la una dintre mențiunile din cuprinsul vreunuia dintre avizele consultative emise de instanțele implicate, întrucât la verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a instanțelor implicate în transfer, având în vedere date statistice și criterii concrete relevante obiective, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Astfel, intimatul a analizat toate cererile de transfer prin raportare la aceleași criterii legale, iar stabilirea caracterului determinant al anumitor criterii este consecința faptului că fiecare se analizează în funcție de circumstanțele sale concrete, în scopul gestionării corecte a resurselor umane. În acest context, contrar susținerilor contestatoarei, în speță nu sunt întrunite nici condițiile existenței unei discriminări așa cum este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, întrucât pe de o parte nu a existat o restrângere, o înlăturare a recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și a libertăților fundamentale ale contestatoarei, în condițiile în care nu este reglementat niciun drept al acesteia de transfer, iar pe de altă parte, din cuprinsul hotărârii contestate rezultă motivele determinante care au condus la respingerea cererii de transfer, astfel cum s-a reținut anterior.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate a Hotărârii nr. 2149/03.12.2024 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum au fost invocate de contestatoare, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 191 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestația, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2149 din 3 decembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii - secția pentru judecători, în contradictoriu cu intimatul Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată. Definitivă. Pronunțată astăzi, 18 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.