Decizia nr. 4012/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Asupra cererii de chemare în judecată de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 20.03.2025, sub nr. x/2025, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii nr. 1439 din 19 noiembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii - secția pentru procurori și a solicitat anularea hotărârii contestate și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul acestuia de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea.

În susținerea contestației, a arătat că motivul respingerii cererii de transfer a constat în faptul că vacantarea unui post de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, la acel moment, ar fi condus la un dezechilibru major în activitatea parchetului, situație care ar fi afectat negativ desfășurarea în bune condiții a activității unității în cauză. Totodată, s-a arătat în hotărâre că motivele de ordin personal invocate de contestator nu puteau prevala, la acel moment, intereselor parchetului la care își desfășura activitatea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări, apreciind, de asemenea, că interesul public nu putea și nu poate fi menținut decât cu păstrarea unui grad adecvat de ocupare a schemei de personal.

Cu privire la motivul respingerii, a învederat contestatorul că atât avizul parchetului unde activează, cât și avizul parchetului unde a solicitat transferul au fost favorabile, cu mențiunea că avizul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare a fost cu observații, în sensul ca transferul să producă efecte începând cu data de 04.04.2025, în același sens fiind și punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Ca atare, în opinia sa, secția pentru procurori nu a analizat cererea din această perspectivă, a posibilității de a fi transferat începând cu o dată convenită de către conducătorul parchetului de unde a solicitat transferul, astfel încât să nu fie afectată buna funcționare a parchetului.

Prin urmare, a apreciat că secția pentru procurori a avut în vedere doar un singur criteriu dintre cele prevăzute la art. 192 din Legea nr. 303/2022, și anume criteriul care se referă la volumul de activitate, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante și dificultățile de ocupare a acestora, neluând în seamă avizele favorabile, punctul de vedere pozitiv și nici situația dificilă de desfășurare a activității de către contestator. Astfel, în momentul solicitării transferului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea erau eligibile pentru transfer 5 locuri, existând un număr de 8 cereri de transfer. Din cele 5 locuri vacante s-au ocupat în concret doar 3 locuri, restul cererilor fiind respinse.

A arătat contestatorul că deține o vechime de 4 ani și 10 luni în funcția de procuror și în gradul corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, din care 3 ani și aproape 3 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare (luând în considerare și perioada stagiaturii). În esență, a susținut contestatorul că, fără a relua în detaliu motivarea cererii de transfer pe care a atașat-o contestației, principalul motiv pentru care a solicitat transferul este dat de condițiile dificile pe care le întâmpină pentru a ajunge zilnic la muncă, și anume, faptul că de aproximativ 2 ani parcurge zilnic 270 de km dus-întors, ceea ce înseamnă în timp circa 4 ore pe zi. Oboseala care se acumulează în urma efectuării navetei are în mod inevitabil repercusiuni negative asupra capacității, atât fizice cât și psihice, de a-și desfășura activitatea în bune condiții.

Pentru a nu renunța ori a diminua componenta calității actului de justiție, componenta cantității, respectiv a numărului de dosare soluționate are de suferit, în sensul că timpul alocat soluționării dosarelor care presupun o atenție deosebită este prelungit uneori din cauza oboselii concretizate în lipsa capacității de atenție necesare studierii dosarelor și luării unei decizii. Alegerea opțiunii de a face naveta s-a datorat faptului că familia sa (soția și copilul de 2 ani și 7 luni) domiciliază și locuiesc în mun. Oradea, soția fiind grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Este adevărat că putea să aleagă varianta de a locui cu chirie în mun.

Satu Mare și să ajungă acasă doar în weekend, însă a considerat și consideră că este mult mai important pentru dezvoltarea unei relații armonioase de familie să fie prezent zilnic alături de soție și copil, chiar și pentru puțin timp, cu atât mai mult cu cât așteaptă al doilea copil, soția fiind însărcinată în luna a VI-a. Referitor la datele statistice, precum schema de personal și volumul de activitate, a învederat că acestea sunt cuprinse în avizele parchetelor și redate în hotărârea secției pentru procurori, motiv pentru care nu înțelege să le reia. Nu în ultimul rând, a arătat că este la a doua cerere de transfer pe care a formulat-o și care i-a fost respinsă. 2. Apărările intimatului Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

În esență, intimatul a susținut că Hotărârea contestată nu a fost adoptată cu exces de putere și nu a condus la o vătămare a vreunui drept al reclamantului, în condițiile în care normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în acest sens și nu un drept. Din interpretarea art. 188 alin. (1) - (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a art. 190 alin. (1) și alin. (4) din același act normativ, rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalitați în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

În exercitarea atribuțiilor sale privind optima gestionare a resurselor umane în cadrul sistemului judiciar, Consiliului Superior al Magistraturii este autoritatea care deține o viziune unitară și de ansamblu a tuturor cererilor de transfer formulate în cadrul unei sesiuni de transferuri, inclusiv din perspectiva situației posturilor tuturor parchetelor implicate în respectiva procedură, dar și a posturilor care se vor vacanta ca efect al admiterii unei cereri de transfer în cadrul aceleiași sesiuni. De asemenea, a arătat că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru procurori atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Totodată, a arătat că din considerentele hotărârii rezultă că cererea de transfer a fost analizată în raport de toate motivele invocate (inclusiv cele personale), de avizele parchetelor implicate în procedura transferului, precum și de situația de personal și volumul de activitate de la unitățile de parchet vizate.

Invocând și practica judiciară a instanței supreme în materia cererilor având ca obiect transferul magistraților, cu privire la motivele de ordin personal indicate în cererea de transfer, și anume faptul că reclamantul face naveta zilnic între localitatea de domiciliu și localitatea unde își desfășoară activitatea, ceea ce semnifică pierderea a aproximativ 4 ore zilnic, intimatul a arătat că secția a analizat și aceste motive, având însă îndatorirea de a evalua solicitările prin prisma tuturor criteriilor legale și de a aprecia dacă și în ce măsură este oportună admiterea unor transferuri, fără a prejudicia volumul de muncă și calitatea actului de justiție la unitatea de parchet de unde se solicită transferul.

În acest scop, secția este chemată să aprecieze dacă interesul privat reclamat de către solicitanți este apt să prevaleze față de interesul public al asigurării resurselor umane la nivelul parchetelor și echilibrarea volumului de muncă în cadrul acestora. Prin urmare, în raport de toate datele statistice comunicate de Direcția de resort și reținute în hotărârea contestată, în opinia sa, în mod corect secția pentru procurori a apreciat că motivele invocate de reclamant în susținerea cererii de transfer nu puteau prevala față de interesele parchetului de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale parchetului de la care se solicita transferul și interesele private ale solicitantului.

3. Procedura de soluționare a contestației În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 194-200 coroborat cu art. 201 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 201 alin. (3) - (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 18 septembrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților. S-au depus la dosar înscrisuri de către ambele părți litigante, care au fost încuviințate de instanță în probațiune. II.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației Examinând Hotărârea contestată, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație care are ca obiect anularea Hotărârii nr. 1439 din 19 noiembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii - secția pentru procurori.

În ceea ce privește Hotărârea nr. 1439 din 19 noiembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii - secția pentru procurori, raportat la conținutul actului atacat, Înalta Curte reține că dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 188-192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, conform cu dispozițiile art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată: "(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă.

În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel." Potrivit art. 190 alin. (1): "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun". Totodată, art. 192 din același act normativ prevede că "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii: a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1); b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul,

numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării; d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul; e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror; f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul; g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant; h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului; i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; j) starea de sănătate și situația familială." Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii - secția pentru procurori respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor 189-192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat. Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În acest context, criticile contestatorului sunt nefondate. Analizarea cererii de transfer se realizează prin raportare la posturile vacante existente la instanțe sau parchete, îndeplinirea de către acestea a tuturor condițiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, însă, în ceea ce privește oportunitatea, se are în vedere, prin raportare la măsura de transfer ce urmează a fi dispusă, capacitatea organul emitent de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Așadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, criticată de asemenea de contestator, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale. În consecință, în condițiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noțiuni, eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatorului, solicitarea acestuia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 189 din Legea nr. 303/2022, corelând și avizele emise în temeiul dispozițiilor din aceeași lege, de unitățile de parchet implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru Procurori a analizat în mod efectiv toate motivele personale și profesionale invocate de contestator, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților de parchet implicate în procedura de transfer, încărcătura pe procuror și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză. Astfel, s-a reținut că, din analiza traseului profesional, rezultă că domnul procuror A. are o vechime de 4 ani și 5 luni în funcția de procuror și în gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, din care 2 ani și 5 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare.

Conform evidențelor direcției de resort, s-a reținut că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, unitatea de la care s-a solicitat transferul, din cele 13 posturi de procuror prevăzute în schemă (2 posturi de conducere și 11 posturi de execuție) sunt ocupate 9 posturi (1 post de conducere și 8 posturi de execuție), fiind vacante 1 post de conducere și 4 posturi de execuție. De asemenea, 1 post este indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură în derulare în perioada iulie 2024- martie 2025. În primul semestru al anului 2024, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, încărcătura pe procuror a fost de 539,88 dosare, comparativ cu media națională de 1243,78 dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 332,23 dosare, comparativ cu media națională de 1004,81 dosare.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, unde s-a solicitat transferul, dintre cele 19 posturi de procuror prevăzute în schemă (2 posturi de conducere și 17 de posturi de execuție), sunt ocupate 14 posturi de execuție, fiind vacante 2 posturi de conducere și 3 posturi de execuție. De asemenea, la această unitate sunt 2 posturi temporar vacante (2 procurori delegați în funcții de conducere la aceeași unitate). În acea etapă a sesiunii de transfer, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea sunt utile pentru transfer 5 posturi de procuror. În primul semestru al anului 2024, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, încărcătura pe procuror a fost de 750,31 dosare, comparativ cu media națională de 1243,78 dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 631,84 dosare, comparativ cu media națională de 1004,81 dosare.

În ceea ce privește avizele consultative, secția pentru procurpri a reținut că Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare a avizat favorabil, cu observații, transferul domnului procuror A., Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a transmis un aviz favorabil, iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a comunicat un punct de vedere favorabil, cu observații, conform cu avizul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare. Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare a apreciat că domnul procuror A. a demonstrat un grad ridicat de profesionalism. În motivarea avizului favorabil cu observații, s-a arătat că, la acel moment, Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare are o schemă ce cuprinde 2 posturi de conducere (prim-procuror și prim-procuror adjunct) și 11 posturi de execuție.

În ceea ce privește funcțiile de execuție, sunt ocupate 8 funcții de execuție, însă efectiv doar 6 din cele 11 cuprinse în schema. Dintre acestea 6,3 funcții sunt ocupate de către procurori stagiari, care începând cu luna noiembrie a anului 2024 vor beneficia de concediu de odihnă și de studiu pană la finalizarea examenului de capacitate, respectiv până în data de 04.04.2025. Astfel, gradul de ocupare efectivă a funcțiilor de execuție la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare este de 46%, iar începând cu data de 01.11.2024, pe o durată de 5 luni va fi de 23%, ca urmare a efectuării concediului de odihnă și de studiu de către cei trei procurori stagiari. La începutul anului 2024, Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare avea un stoc de 2807 dosare, iar până la acel moment, în cursul anului 2024, s-au înregistrat aproximativ 2600 de dosare noi.

Activitatea de urmărire penală și supravegherea acesteia pentru cele 5400 de dosare va fi desfășurată începând cu luna noiembrie a anului 2024, de 2 procurori în funcții de execuție. Ca atare, activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare ar fi grav afectată în situația transferului domnului procuror A. anterior datei de 04.04.2025, întrucât s-ar afla în situația în care ar fi ocupate efectiv doar 2 funcții de execuție pe un termen de aproximativ 5 luni. Conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a arătat că, la nivelul acestei unități, schema de personal este formată din 2 posturi corespunzătoare funcțiilor de conducere, 17 posturi corespunzătoare funcțiilor de execuție, precum și 2 posturi alocate în condițiile art. 147 din Legea nr. 304/2022.

Ambele funcții de conducere sunt vacante, fiind ocupate prin delegare de procurori cu funcții de execuție în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Din cele 17 posturi prevăzute pentru funcții de execuție, este vacant 1 post și, totodată, sunt vacante ambele posturi alocate în condițiile art. 147 din Legea nr. 304/2022. Suplimentar, ca urmare a desfășurării concursului de promovare efectivă a procurorilor din acest an, începând cu luna noiembrie sunt vacantate alte 2 posturi, prin promovarea a doi procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, astfel că, la acest moment, în total, sunt vacante 5 posturi de execuție.

Restul posturilor sunt ocupate, însă 3 procurori sunt în concediu de creștere a copilului până la doi ani, care se vor împlini abia în anul 2025 și anul 2026, 1 procuror este delegat, pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 01.05.2024, de la Parchetul de pe lângă judecătoria Aleșd la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, 1 procuror este delegat, pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 16.09.2024, pe funcția de prim-procuror, 1 procuror este delegat, pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 23.05.2024, pe funcția de prim-procuror adjunct.

Totodată, în schema de personal funcționează la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea un procuror care îndeplinește condițiile de pensionare și un procuror stagiar care, începând cu luna noiembrie 2024, va intra în concediu de odihnă și ulterior în concediu de studiu pentru pregătirea examenului de capacitate, fiind indisponibil până în luna aprilie 2025. Astfel, începând cu luna noiembrie 2024, din totalul schemei de 19 (17 + 2) funcții de execuție alocate, numărul de procurori care vor desfășura în mod efectiv activitate pe funcție de execuție este de 8 procurori (3 procurori pe sectorul judiciar și 5 procurori pe sectorul de urmărire penală), iar funcțiile de prim-procuror și prim-procuror adjunct sunt ocupate cu delegare de procurori cu funcții de execuție.

Conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a mai arătat că, în condițiile în care, la finalul anului 2023 a rămas de soluționat un stoc de 8459 dosare și în primele trimestre ale anului 2024 au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea un număr de 5505 dosare penale, iar media de dosare penale soluționate de către un procuror în primele trei trimestre ale anului 2024 a fost de 517,63 dosare, calculată Ia un număr de 8,22 procurori care au activat efectiv în sectorul de urmărire penală, în lipsa asigurării cu celeritate a unor resurse umane, numărul de dosare/procuror va crește drastic, iar activitatea curentă a Parchetului va fi afectată puternic, existând în acest fel riscul acumulării unui stoc consistent de dosare nesoluționate și a creșterii exponențiale a contestațiilor privind durata procesului penal.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a avizat favorabil transferul, însă începând cu data de 04.04.2025, în acord cu cele comunicate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare. Față de toate aceste aspecte, fără a ignora motivele de ordin personal invocate de domnul procuror, secția pentru Procurori a reținut situația existentă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, unde, așa cum rezultă și din avizul comunicat de conducerea acestei unități, gradul de ocupare efectivă a funcțiilor de execuție este de 46%, iar începând cu data de 01.11.2024, pe o durată de 5 luni, va fi de 23%, ca urmare a efectuării concediului de odihnă și de studiu de către cei trei procurori stagiari.

În acest context, secția pentru procurori a apreciat că eventuala vacantare a unui post de procuror ar conduce la un dezechilibru major în activitatea parchetului de la care se solicită transferul, situație care va afecta negativ desfășurarea în bune condiții a activității unității în cauză. Ținând cont de situația dificilă a Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, s-a avut în vedere, în respectiva sesiune de transferuri, asupra cererii de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, faptrul că motivele de ordin personal invocate de domnul procuror A. în susținerea solicitării de transfer nu pot prevala, la acel moment, intereselor parchetului la care acesta își desfășoară activitatea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări, apreciindu-se, astfel, că interesul public nu poate fi menținut decât cu păstrarea unul grad adecvat de ocupare a schemei de personal.

Înalta Curte amintește că din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului. De altfel, art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru Procurori atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Astfel, contrar susținerilor contestatorului în sensul că secția pentru procurori a avut în vedere doar un singur criteriu dintre cele prevăzute la art. 192 din Legea nr. 303/2022, se constată că la soluționarea cererii de transfer formulate, secția pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal și profesional invocate în cerere. Aspectele menționate în avizele consultative exprimate de unitățile de parchet implicate în procedura de transfer au fost analizate prin coroborare și cu alte criterii relevante, respectiv numărul posturilor vacante și temporar vacante la acestea, precum și gradul de încărcare al lor, astfel că nu se poate susține în mod valid lipsa de analiză a acestui criteriu.

Soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal și familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a unităților de parchet implicate în procedura transferului.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "autoritățile beneficiază de o anumita marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context". (hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24). Prin urmare, la soluționarea cererilor de transfer se au în vedere și interesele unităților de parchet în discuție, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale parchetelor implicate în transfer și interesele private ale solicitantului.

Astfel, în cauză, soluția de respingere a cererii de transfer a contestatorului dispusă de secția pentru Procurori este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege. Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că sunt nefondate motivele de nelegalitate a Hotărârii nr. 1439 din 19 noiembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii - secția pentru procurori, astfel cum au fost invocate de contestator, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 191 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestația, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 1439 din 19 noiembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii - secția pentru procurori, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată. Definitivă. Pronunțată astăzi, 18 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.