Decizia nr. 3906/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâții: - Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași și -Ministerul Finanțelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: 1.anularea Deciziei nr. 6/P din 28 ianuarie 2022, prin care Ministerul Finanțelor -Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva Dispoziției obligatorii nr. ISR_AIF 4119/04.11/2021, emisă în baza prevederilor art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2011, prin care s-a dispus obligarea societății la plata sumei de 2.806.473 RON, reprezentând sume încasate necuvenit de la bugetul de stat pentru transportul pensionarilor, aferente perioadei 2015 - 2019; 2. anularea Dispoziției obligatorii nr. ISR_AIF 4119/04.11/2021 și a Raportului de inspecție economico financiară nr/ISR_AIF - 4118/04.11.2021, ambele emise de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Activitatea de Inspecție Economico Financiară; 3.suspendarea executării Dispoziției obligatorii nr. ISR_AIF 4119/04.11/2021; 4.obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 310/2024/CA din 19 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022 Tribunalul Iași - secția a II-a Civilă-contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași și Ministerul Finanțelor, precum și cererea accesorie de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ., solicitând în principal trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea acestei hotărâri și, ca urmare a rejudecării cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată și anularea actelor administrativ financiare contestate. Totodată, la termenul de judecată din data de 25.09.2024, societatea recurentă a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Hotărârea ce face obiectul cererii de revizuire Prin Decizia nr. 560 din data de 09 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurenta A. S.R.L. și a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 310/2024/CA a Tribunalului Iași.

Cererea de revizuire ce face obiectul prezentei judecăți Împotriva Deciziei nr. 560 din data de 09 octombrie 2024 a Curții de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire revizuenta A. S.R.L., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cererea de revizuire fiind îndreptată de revizuentă la instanța ce a pronunțat hotărârea ce face obiectul revizuirii, respectiv la Curtea de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal și înregistrată la data de 27 ianuarie 2025 sub numărul de dosar x/2025 Revizuenta a realizat un scurt istoric al litigiului în care s-a pronunțat decizia a cărei retractare se solicită și a susținut că în cauză există motive pentru admisibilitatea cererii de revizuire. În opinia revizuentei, Decizia nr. 560 din data de 9 octombrie 2024 a Curții de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2022, este potrivnică sentinței civile nr. 247 din 12 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia nr. 4147 din 16.10.2012 în dosarul nr. x/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Apărările formulate în cauză Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor, a depus întâmpinare în cadrul căreia a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.

Alte aspecte procesuale Prin decizia civilă nr. 96 pronunțată la data de 24.02.2025 în dosarul nr. x/2025 Curtea de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal a reținut că, față de dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., competența materială de a soluționa cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. împotriva deciziei civile nr. 560 din 09.10.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2022 aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, sens în care a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 560 din 09.10.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2022 și întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, a fost înregistrată la data de 24.03.2025 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub același număr unic de dosar, respectiv nr. x/2025 6. Procedura de soluționare a cererii de revizuire Prin Rezoluția Președintelui completului învestit cu judecarea cererii de revizuire, întocmită la data de 06.06.2025, în temeiul dispozițiilor art. 201 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 509-513 C. proc. civ., s-a stabilit primul termen pentru soluționarea cererii de revizuire la data de 16.09.2025, în ședință publică, cu citarea părților, când, luând act de precizările orale formulate de apărătorii revizuentei, în ședința publică de față, declară dezbaterile închise și reține dosarul în pronunțare, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., asupra excepției autorității de lucru judecat, invocată de revizuentă în raport de Decizia nr. 3081 din 3 iunie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2025, și, în subsidiar, eventual, asupra excepției tardivității declarării cererii de revizuire, invocată din oficiu. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire Examinând prezenta cerere de revizuire, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că, în privința acesteia s-au invocat două excepții și anume excepția autorității de lucru judecat, invocată chiar de revizuentă, în ședința publică de la acest termen de judecată și excepția tardivității declarării acesteia, invocată din oficiu de instanță, tot în ședința publică de la acest termen de judecată. Potrivit art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, iar în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc. Modalitatea de soluționare a celor două excepții procesuale - excepția autorității de lucru judecat și excepția tardivității formulării revizuirii- se impune a fi tratată din două perspective: ordinea de soluționare a excepțiilor și efectul produs de incidența acestor excepții. Din perspectiva ordinii de soluționare, excepția autorității de lucru judecat are prioritate față de excepția tardivității revizuirii, întrucât eventuala admitere a acesteia face inutilă cercetarea revizuirii, inclusiv sub aspectul respectării termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat, invocată chiar de revizuenta A. S.R.L., prin apărătorii săi prezenți în ședința publică, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată, urmând să o admită și să respingă prezenta revizuire, ca inadmisibilă, pentru existența autorității de judecat, în considerarea următoarelor argumente: Articolul 432 C. proc. civ. reglementează excepția autorității de lucru judecat ca o excepție de fond, peremptorie și absolută. Principiul autorității de lucru judecat este un principiu de interes general, care corespunde necesității de stabilitate juridică, potrivit căruia ceea ce s-a hotărât într-un act de jurisdicție se consideră că exprimă adevărul și judecata, nu mai poate fi reluată, fiind un principiu diriguitor deopotrivă, pentru părțile litigante și judecătorii care au decis prin hotărârea lor, în mod definitiv, asupra unui litigiu. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanței a chestiunii litigioase deja rezolvate. Din cuprinsul normelor legale anterior citate, reiese că este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcute de ele și în contra lor, în aceeași calitate. Identitatea de părți presupune participarea în ambele procese a acelorași persoane, ca titulare ale drepturilor care formează obiectul principal, cauza vizează fundamentul raportului juridic dedus judecății, în timp ce obiectul reprezintă atât pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat. Așadar, obiectul acțiunii civile îl reprezintă protecția unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a cărui realizare, calea justiției este obligatorie și el constă fie în pretenția de recunoaștere a unui drept sau de condamnare a pârâtului la executarea obligației pe care a încălcat-o, fie în pretenția la crearea unor situații juridice noi, în cazurile expres prevăzute de lege. Pe de altă parte, în ceea ce privește cauza acțiunii civile se impune a se face precizarea că aceasta a fost definită în literatura de specialitate ca reprezentând temeiul juridic al cererii, fundamentul legal al dreptului pe care una dintre părți îl valorifică împotriva celeilalte, iar cu privire la același obiect pot exista mai multe acțiuni întemeiate pe cauze diferite. Autoritatea de lucru judecat pune capăt, definitiv oricărui litigiu în care părțile au uzat deja de toate căile de atac deschise și puse la dispoziția lor de către lege. Excepția autorității de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată (non bis in idem) și impune condiția identității de acțiuni care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, astfel încât, o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției. Deci, principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces. Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 431 C. proc. civ. ce prevăd următoarele: "1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. 2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă". Așadar ceea ce instanța are a analiza este dacă există tripla identitate de cauză, obiect și părți. În ceea ce privește obiectul, există identitate atunci când atât pretenția concretă, cât și dreptul subiectiv invocat în susținerea pretenției este același. Identitatea de cauză presupune temeiul juridic și faptic invocat, instituția juridică care fundamentează pretenția reclamantului. Prin cererea de revizuire care face obiectul prezentului dosar, adresată Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal și înregistrată la această instanță la data de 27 ianuarie 2025, sub nr. de dosar x/2025, revizuenta A. S.R.L., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 560 din 09.10.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022 de către Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, pe motiv că este potrivnică în raport de sentința nr. 247/2011 pronunțată la data de 12 septembrie 2011 de Curtea de Apel Iași - Scția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă prin Decizia nr. 4147 din data de 16 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. În ședința publică de la termenul de față apărătorii revizuentei au invocat autoritatea de lucru judecat a prezentei cereri de revizuire în raport de o altă cerere de revizuire ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2025, înregistrat și soluționat anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Comtencios Administrativ și Fiscal în data de 03 iunie 2025. Efectuând verificări în baza de date a instanței sub acest aspect, Înalta Curte constată că, într-adevăr, la data de 21.01.2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ a fost înregistrată sub nr. de dosar x/2025, o altă cerere de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. și transmisă pe e-mail la data de 20.01.2025 chiar Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, tot împotriva Deciziei nr. 560 din 09 octombrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022 de către Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal Analizând conținutul acestei cereri, se constată că aceasta este identică cu cererea de revizuire ce face obiectul prezentei judecăți, fiind soluționată de instanță anterior, respectiv la data de 03 iunie 2025 prin Decizia nr. 3081, soluția fiind următoarea: "Respinge excepția netimbrării cererii de revizuire, invocată din oficiu de către instanță, ca nefondată. Respinge cererea de repunere în termen a cererii de revizuire, ca tardiv formulată. Admite excepția tardivității formulării cererii de revizuire. Respinge, ca tardiv introdusă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 560 din data de 09 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022. Cu recurs în termen de 15 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recursul se va depune la Compartimentul Registratură al secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 iunie 2025". Împotriva Deciziei nr. 3081 pronunțate la data de 03.06.2025 în dosarul nr. x/2025, nu a fost exercitată calea de atac a recursului, conform art. 513 alin. (6) C. proc. civ. Potrivit art. 430 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată." Prin urmare, odată rezolvat un litigiu printr-o hotărâre judecătorească, acesta nu poate fi repus în discuție, indiferent că soluția vizează fondul sau o excepție procesuală. Soluția este firească și decurge din principiul securității care guvernează raporturile civile. Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul ca o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Principiul securității reprezintă totodată un aspect al dreptului la un proces echitabil. În Cauza Bernd împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice care urmărește, între altele, ca o soluție definitivă pronunțată de instanțe într-un litigiu să nu mai fie pusă în discuție (cauzele Brumărescu împotriva României și Kehaya împotriva Bulgariei). În temeiul acestui principiu, nicio parte sau autoritate a statului nu este îndreptățită să ceară revizuirea unei hotărâri definitive și executorii cu scopul de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă decizie la problema sa, decât atunci când motive substanțiale și imperative impun acest lucru (cauza Riabykh împotriva Rusiei). Autoritatea are un aspect negativ, nemaiputându-se supune cenzurii instanței același raport juridic, și unul pozitiv, adică ceea ce s-a statuat definitiv de către o instanță poate fi invocat și beneficiază de o prezumție absolută de adevăr în fața altei instanței, indiferent că se invocă într-o cale extraordinară de atac sau într-o nouă acțiune. Înalta Curte constată că în prezenta cauză se regăsește tripla identitate impusă de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., soluționarea cererii de revizuire fiind tranșată în dosarul nr. x/2025, iar odată judecate, chestiunile invocate în cadrul acesteia nu mai pot fi repuse în discuție ulterior, printr-o altă cerere de revizuire, cum este în ipoteza de față, deoarece se încalcă principiul securității raporturilor juridice civile. Astfel, reținându-se îndeplinirea în cauză a triplei identități cerute de dispozițiile art. 431 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că în cauză există autoritatea de lucru judecat invocată chiar de revizuentă, cererea de revizuire formulată de aceasta în dosarul de față fiind identică cu cea care a făcut obiectul dosarului nr. x/2025 soluționat prin Decizia nr. 3081 din data de 03 iunie 2025. Înalta Curte reține că autoritatea de lucru judecat nu este legată exclusiv de hotărârile definitive, ci, așa cum prevede art. 430 alin. (1) C. proc. civ., republicat, acest efect se produce din momentul pronunțării hotărârii judecătorești. Cum hotărârea judecătorească pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2015 este supusă recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie, astfel cum prevăd dispozițiilor art. 430 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. III. Temeiul legal al soluției adoptate asupra cererii de revizuire Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepția autorității de lucru judecat, astfel cum a fost invocată de revizuentă și, pe cale de consecință, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., ca inadmisibilă.