Decizia nr. 3081/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă-contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâții Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași și Ministerul Finanțelor, solicitând instanței să dispună: i) anularea Deciziei nr. 6/P din 28 ianuarie 2022, prin care Ministerul Finanțelor -Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva Dispoziției obligatorii nr. ISR_AIF 4119/04.11/2021, emisă în baza prevederilor art. 22 alin 1 din O.U.G. nr. 94/2011, prin care s-a dispus obligarea societății la plata sumei de 2.806.473 RON, reprezentând sume încasate necuvenit de la bugetul de stat pentru transportul pensionarilor, aferente perioadei 2015 - 2019; ii) anularea Dispoziției obligatorii nr. ISR_AIF 4119/04.11/2021 și a Raportului de inspecție economico financiară nr. /ISR_AIF - 4118/04.11.2021, ambele emise de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Activitatea de Inspecție Economico Financiară; iii) suspendarea executării Dispoziției obligatorii nr. ISR_AIF 4119/04.11/2021; iv) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 310/2024/CA din 19 aprilie 2024, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă-contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași și Ministerul Finanțelor, precum și cererea accesorie de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ., solicitând în principal trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea acestei hotărâri și, ca urmare a rejudecării cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată și anularea actelor administrativ financiare contestate. Totodată, la termenul de judecată din data de 25.09.2024, societatea recurentă a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 2. Hotărârea ce face obiectul cererii de revizuire Prin Decizia nr. 560 din data de 09 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurenta A. S.R.L. și a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 310/2024/CA a Tribunalului Iași. 3. Cererea de revizuire Împotriva Deciziei nr. 560 din data de 09 octombrie 2024 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire revizuenta A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Revizuenta a realizat un scurt istoric al litigiului în care s-a pronunțat decizia a cărei retractare se solicită și a susținut că în cauză există motive pentru admisibilitatea cererii de revizuire. În opinia revizuentei, Decizia nr. 560 din data de 9 octombrie 2024 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2022, este potrivnică sentinței civile nr. 247 din 12 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011.

Apărările formulate în cauză Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Cererea de repunere în termen La termenul de judecată din data de 3 iunie 2025, revizuenta a formulat cerere de repunere pe rol a cererii de revizuire, arătând că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încălcarea autorității de lucru judecat, din perspectiva efectului pozitiv. A susținut revizuenta că dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care reglementează motivul de revizuire, cele ale art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care reglementează termenul de formulare a cererii de revizuire, precum și dispozițiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ. par necorelate. Cu toate acestea, soluția aparentei necorelări este dată de posibilitatea de a formula cerere de repunere în termen, în ipoteza în care se invocă încălcarea autorității de lucru judecat sub forma efectului negativ, revizuenta invocând în acest sens considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 530/2023, Decizia nr. 351/2021 și Decizia nr. 229/2021. A precizat revizuenta că instituția repunerii în termen în cazul încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a fost validată și de practica judiciară la nivelul curților de apel, invocând în acest sens decizia civilă nr. 248/C din 19 octombrie 2021 a Curții de Apel Constanța. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Deliberând cu prioritate asupra excepției netimbrării, excepției tardivității cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac și a excepției tardivității revizuirii, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În ceea ce privește excepția netimbrării cererii de revizuire, invocată de către instanță din oficiu, aceasta va fi respinsă ca nefondată, având în vedere că la dosar a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru de revizuentă. Cu privire la cererea de repunere în termen, Înalta Curte constată incidența în speță a dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., potrivit cărora "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac." De asemenea, relevante sunt și prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu care "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri". Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că, pentru a putea fi dispusă repunerea în termen, este necesar ca partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul imperativ să facă dovada existenței unor motive temeinic justificate, care exclud culpa părții și care au drept situație premisă ipoteza unei cauze obiective, care nu putea fi prevăzută sau depășită de către cel în cauză. Această solicitare trebuie, la rândul său, să fie făcută în termenul definit de lege, care se calculează de la data încetării împiedicării: 15 zile, ca termen general pentru formularea cererii de repunere în termen, sau o durată egală cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac, atunci când se cere repunerea în termenul de exercitare a respectivei căi de atac. Cum, în speță, potrivit art. 511 alin. (1) C. proc. civ., termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire este de o lună, rezultă în mod subsecvent, din prevederile art. 186 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., că cererea de repunere în termen putea fi formulată în termen de o lună de la data încetării împiedicării, adică o lună de la data de 20 decembrie 2024 - data comunicării deciziei, a cărei revizuire s-a solicitat (revizuenta pretinzând că, raportat la motivul de revizuire, respectiv încălcarea autorității de lucru judecat, nu putea cunoaște considerentele hotărârii decât la momentul descărcării hotărârii din dosarul electronic). Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază ca fiind necesară o analiză unitară atât a excepției tardivității formulării cererii de repunere în termen cât și a excepției tardivității cererii de revizuire, sens în care reține că potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În cauză, ultima hotărâre pronunțată este cea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire, respectiv Decizia nr. 560 din data de 9 octombrie 2024, definitivă de la data pronunțării, astfel că termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire s-a împlinit la data de 11 noiembrie 2024 (9 noiembrie 2024 fiind o zi de sâmbătă). Față de acest reper temporal, cererea de revizuire, introdusă la data de 20 ianuarie 2025, și cererea de repunere în termen depusă la dosar la data de 3 iunie 2025 au fost tardiv formulate, fără a se fi dovedit motive temeinice care să justifice întârzierea, în sensul solicitat de art. 186 Cod C. proc. civ. Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac. Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează, fiind astfel nefondate susținerile revizuentei în sensul că ar constitui motiv temeinic pentru repunerea în termen cunoașterea încălcării autorității de lucru judecat abia la comunicarea Deciziei nr. 560 din data de 9 octombrie 2024 a Curții de Apel Iași. Un astfel de motiv de repunere în termen nu poate fi primit, neputând fi considerat ca unul temeinic justificat având în vedere că aparentul său caracter obiectiv este determinat chiar de premisa formulării cererii de revizuire, prevăzută de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora se poate formula cerere de revizuire atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Fiind chiar ipoteza legală a art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de formulare a căii extraordinare de atac curge chiar de la data rămânerii definitive a hotărârii contestate, respectiv data pronunțării, aceasta fiind o hotărâre definitivă, ca premisă a formulării căii extraordinare de atac a revizuirii, așa cum s-a reținut mai sus. Împrejurarea invocată de parte în justificarea formulării unei cereri de repunere pe rol trebuie să fie una obiectivă și asimilată forței majore și, mai mult, să fie vorba de orice împrejurare care să excludă culpa părții respective. Ori, în cauză, situația invocată de revizuentă nu poate fi încadrată în norma de excepție prevăzută de art. 186 alin. (1) C. proc. civ. Prin urmare, în raport cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 11 noiembrie 2024, iar cererea de revizuire a fost formulată ulterior, la data de 20 ianuarie 2025, împrejurare ce atrage respingerea cererii ca tardivă. Dreptul de acces la o instanță de judecată sau dreptul la un recurs efectiv, fie că vorbim de formularea unei cereri de chemare în judecată, fie de formularea unei căi de atac ordinare sau extraordinare nu sunt absolute, statul având dreptul de a stabili condițiile în care acesta se poate exercita, inclusiv din perspectiva reglementării unor termene înlăuntrul cărora să se exercite respectivul drept. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge cererea de repunere în termen, ca tardiv formulată, a admite excepția decăderii revizuentei din dreptul de a declara calea de atac și de a respinge ca fiind tardiv introdusă cererea de revizuire.