Decizia nr. 3884/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Vrancea, secția II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal la data de 26.09.2024 sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerul Afacerilor Interne a formulat cerere prin care a solicitat să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. x/26.06.2024 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat emisă de Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. prin care s-a constituit în sarcina sa un debit în cuantum de 6158 RON, în temeiul disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința nr. 318/8.10.2024 pronunțată de Tribunalul Vrancea a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Galați - secția de contencios administrativ și fiscal.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 321/2024 din data de 14 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați - secția contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, dispunându-se suspendarea efectelor Deciziei nr. x/26.06.2024 emisă de Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., până la pronunțarea instanței de fond.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 321/2024 din data de 14 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați - secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, fără a încadra criticile sale în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Împotriva recursului promovat de pârâtă a formulat apărări intimatul - reclamant A., în cadrul unei întâmpinări, acesta insistând în cererea sa de suspendare a executării actului administrativ.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția președintelului completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, din data de 22.05.2025, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 16 septembrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, având în vedere actele și lucrările dosarului, dar și referatul magistratului asistent a invocat din oficiu excepția tardivității promovării recursului de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și, luând act de concluziile orale formulate de intimatul - reclamant pe acest aspect, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reținut dosarul pentru a se pronunța asupra acestei excepții, ce poate face inutilă cercetarea pe fond a recursului. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 248 C. proc. civ., având de analizat "mai întâi" excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, va verifica în acest sens dacă a fost respectat termenul de declarare a căii de atac a recursului, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Astfel, instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.". Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură". Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil. Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Înalta Curte reține astfel că sentința nr. 321/2024 din 14 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați - secția contencios administrativ și fiscal, i-a fost comunicată intimatei-pârâte pe e-mail, prin TDS, la data de 10.01.2025, dar documentul a fost vizualizat la data de 13.01.2025, astfel cum rezultă din Raportul Curții de Apel Galați atașat la dosarul acestei instanțe. Astfel, termenul de 5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia exercitată calea de atac a recursului, a început să curgă de la acest moment, respectiv de la data de 13.01.2025 și s-a împlinit la data de 20.01.2025, aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ. În cauză, astfel cum rezultă din Borderoul nr. 22 comunicat de recurenta - pârâtă și atașat la dosarul de recurs, cererea de recurs a fost transmisă prin poșta specială la data de 22.01.2025, sub nr. x, aflat la poziția 15 din cadrul borderoului, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, termen ce se împlinise la data de 20.01.2025. Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate. Înalta Curte constată astfel, față de actele dosarului, că recursul a fost promovat în afara termenului de 5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 22.01.2025, în condițiile în care ultima zi în care partea mai putea exercita calea de atac a recursului a fost 20.01.2025. Instanța de control judiciar are în vedere dispozițiile art. 487 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ce prevăd că " Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs" precum și dispozițiile art. 489 alin. (1) din același act normative, conform cărora " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..." Se constată, așadar că, aceste norme instituie în sarcina recurentei obligația de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătorești într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, declararea recursului după împlinirea termenului legal, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea nulității acestuia. În cauză, astfel cum s-a reținut anterior, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen." Cum în cauză, recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea, în termen, a căii de atac, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv formulat, aplicându-se astfel și sancțiunea juridică a decăderii părții din exercitarea dreptului de exercitare a acestei căi de atac, sancțiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea sa în termenul legal. Pe cale de consecință, neexercitarea dreptului procesual - în speță, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte, constatând ca fiind întemeiată excepția tardivității, invocată din oficiu, va respinge recursul formulat de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca tardiv, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii atacate.