Decizia nr. 4806/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 348/2024 a Curții de Apel Galați

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată initial pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună suspendarea executării deciziei nr. x/26.06.2024 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat în cuantum de 8277 RON.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 348 din 04 decembrie 2024 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, având ca obiect suspendare executare act administrativ.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul-reclamant A., solicitând casarea acesteia. În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a apreciat, în mod nelegal, că decizia nr. x/26.06.2024 a cărei suspendare a executării se solicită, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu poate face obiectul unei acțiuni în contencios conform art. 1 și 8 din lege, aceasta nefiind un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) din același act normativ. Astfel, s-a reținut că decizia contestată în cauză corespunde unui titlu executoriu în sensul prevederilor art. 226 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, având în vedere dispozițiile art. 114 coroborat cu art. 116 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat . A apreciat recurentul că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrative prealabile, prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente . De asemenea, instanta de fond în mod greșit a respins acțiunea ca inadmisibilă pe motiv că actul cu privire la care se solicită suspendarea efectelor nu ar fi un act administrativ, întrucât, în atare situație s-ar fi pus în discuție competența materială a acestei instanțe de a soluționa cauza dedusă judecății și nu excepția inadmisibilității cererii. In speță, a fost făcută dovada cazului bine justificat, fiind invocate o serie de împrejurări de fapt și de drept care fac dovada suspiciunii asupra legalității actului administrativ, cum ar fi nerespectarea principiului legislației mai favorabile și a dispozițiilor care interzic recuperarea unor debite în sarcina pensionarilor, prescripția dreptului de recuperare a debitelor, nelegalitatea calculării retroactive. A fost făcută, de asemenea, dovada condiției privind existența pagubei iminente, având în vedere cuantumul debitului, care este unul substanțial, raportat la veniturile recurentului, situația sa personală și starea de sănătate.

Apărările formulate de intimată Intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare și, formulând apărări exclusiv asupra fondului cererii de chemare în judecată, a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Demersul judiciar inițiat de reclamantul din prezenta cauză vizează suspendarea executării deciziei nr. x/26.06.2024 emisă de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în temeiul dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 223/2015 în vederea recuperării sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat, în cuantum de 8277 RON. Prima instanță de fond a invocat din oficiu și a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, reținând, în esență, că decizia a cărei suspendare a executării se solicită nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci un titlu executoriu în sensul art. 226 din Legea nr. 207/2015, fiind exclusă posibilitatea contestării în contencios administrativ conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Date fiind susținerile recurentului din calea de atac promovată, realizând și propria analiză a naturii juridice a obiectului cauzei deduse judecății, instanța de control judiciar constată că potrivit dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 223/2015 "(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie militară se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani. (2) Sumele plătite necuvenit cu titlu de pensie militară prin intermediul caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei de pensii sectoriale respective, care constituie titlu executoriu." Totodată, potrivit art. 116 din același act normativ: "(1) Debitele provenite din drepturile de pensie din sistemul pensiilor militare de stat se recuperează potrivit legii și se fac venit la bugetul de stat. (2) La recuperarea debitelor în conformitate cu dispozițiile alin. (1) se aplică prevederile Codului de procedură fiscală în materie". Înalta Curte nu poate valida raționamentul primei instanțe conform căruia actul contestat este supus unei jurisdicții speciale și exclus de la controlul instanței de contencios administrativ, conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reținând pe de o parte că nu a fost identificată în concret această "jurisdicție specială" și, pe de altă parte, constatând din interpretarea coroborată a celor două texte de lege că actul a cărei suspendare se solicită este act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece îndeplinește toate condițiile legale pentru a putea fi calificat astfel. Decizia de recuperare a sumelor plătite necuvenit reprezintă un act unilateral cu caracter individual, este emisă de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, aceasta dând naștere/modificând raporturi juridice. Prin intermediul acestui act emitentul procedează la stabilirea unor creanțe bugetare, sens în care vor fi interpretate și prevederile art. 116 alin. (2), anterior amintite, care fac trimitere la procedura de recuperare a debitelor. Înalta Curte va avea în vedere că Legea nr. 223/2015 determină în art. 101, cu caracter special, doar competența materială a instanțelor în soluționarea litigiilor privind stabilirea și plata drepturilor de pensii. Or, în absența unor reglementări speciale în conținutul actului normativ care să privească litigiile privind deciziile de recuperare a sumelor încasate necuvenit, deci în legătură cu acele litigii în care se analizează legalitatea unor acte emise de o autoritate publică, în cadrul unui raport juridic de drept public, în scopul recuperării unor creanțe bugetare, devin incidente dispozițiile cu caracter general din conținutul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 - art. 1, art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (1), coroborate, în prezenta cauză, cu dispozițiile art. 14, în temeiul cărora se solicită suspendarea executării deciziei emise de autoritatea pârâtă. De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că însăși decizia nr. x/26.06.2024, a cărei suspendare a executării se solicită, face trimitere în cuprinsul său la necesitatea parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 și la posibilitatea contestării la instanța de judecată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, emitentul actului apreciind, la rândul său, că decizia întrunește toate condițiile legale pentru a avea natura juridică a unui act administrativ. Pentru considerentele expuse, constatând că sentința primei instanțe este rezultatul interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor legale anterior menționate, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicție și asigurării tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 raportat la art. 498 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare, instanța urmând să soluționeze cererea de suspendare a executării formulate de reclamant în raport de corecta încadrare juridică a acesteia.