Decizia nr. 3871/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 272/2024 a Curții de Apel Galați

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 20.04.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/05.04.2023 privind evaluarea respectării regimului juridic al conflictelor de interese, solicitând anularea raportului de evaluare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 272/F/2024 din 14 octombrie 2024, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate,

Recursul exercitat în cauză Recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 272/F/2024 din 14 octombrie 2024 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, criticând-o pentru nelegalitate. Un prim motiv de recurs invocat de recurent a vizat faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit legalitatea sesizării Agenției Naționale de Integritate. Recurentul a arătat că instanța a avut în vedere exclusiv dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, care prevăd că activitatea de evaluare a ANI se poate desfășura din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice. În opinia recurentului, în materia verificării conflictului de interese sunt aplicabile dispozițiile speciale ale art. 20 din Legea nr. 176/2010, care instituie o procedură distinctă și obligatorie. Potrivit acestor dispoziții, inspectorul de integritate trebuie să efectueze o verificare proprie, să întocmească o notă conform procedurii prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. b) din lege și să obțină aprobarea conducerii ANI. Un alt motiv de recurs a privit pretinsa încălcare a dreptului la apărare în cadrul procedurii de evaluare desfășurate de ANI. A arătat recurentul că a fost informat la data de 20.12.2021 cu privire la declanșarea procedurii de evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilităților și conflictului de interese. După această dată, ANI a solicitat și obținut informații de la mai multe instituții publice, respectiv Primăria comunei Drăgușeni, ITM Galați și AJFP Galați. Potrivit art. 20 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, în cauzele privind evaluarea conflictului de interese sunt aplicabile dispozițiile art. 13 și 15 din același act normativ. Conform art. 13 alin. (1) lit. a), până la informarea persoanei evaluate, inspectorul de integritate poate desfășura proceduri administrative exclusiv prin raportare la informații publice. Recurentul a susținut că, ulterior informării sale, ANI a obținut și utilizat informații cu caracter public, precum hotărârea de validare a alegerilor, declarațiile de avere și interese sau organigramele aprobate prin hotărâri ale consiliului local, informații care nu i-au fost prezentate la momentul comunicării invitației. Invitația transmisă nu cuprinde elementele avute în vedere de inspectorul de integritate și nici datele sau informațiile publice analizate anterior, astfel încât reclamantul nu a avut posibilitatea de a lua cunoștință de întregul material probator. În acest context, a susținut că obținerea și folosirea de informații publice ulterior informării persoanei evaluate constituie o încălcare a dreptului la apărare, iar instanța de fond a omis să răspundă criticilor privind încălcarea dreptului la apărare, limitându-se la preluarea argumentelor invocate de ANI în întâmpinare. Un alt motiv de recurs a privit aplicarea greșită a dispozițiilor legale referitoare la existența conflictului de interese. Recurentul a invocat definiția conflictului de interese prevăzută de art. 70 din Legea nr. 161/2003, potrivit căreia acesta presupune existența unui interes personal de natură patrimonială care ar putea influența exercitarea cu obiectivitate a atribuțiilor funcției publice. Or, potrivit recurentului, instanța de fond a reținut existența conflictului de interese pe considerentul că reclamantul, în calitate de primar, a emis acte administrative care au produs un folos patrimonial. Sumele încasate în cadrul proiectului POCU 107019, în calitate de expert comunicare locală, au fost obținute însă în temeiul legii. În acest sens au fost invocate dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, care prevăd majorarea indemnizațiilor lunare ale primarilor unităților administrativ-teritoriale care implementează proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile. Folosul material obținut este unul datorat legal și nu are un caracter personal de natură să înfrângă interesul public. În opinia recurentului, dacă instanța de fond ar fi analizat drepturile salariale încasate prin raportare la aceste dispoziții legale, ar fi constatat că sumele au fost achitate în temeiul legii, și nu ca urmare a unor decizii nelegale emise de reclamant.

Apărările formulate în cauză Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de A. ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței civile nr. 272/14.10.2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, precum și menținerea Raportului de evaluare nr. x/05.04.2023.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând recursul prin raportare la actele dosarului, la considerentele sentinței atacate, la criticile formulate de recurent și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că hotărârea Curții de Apel Galați este legală, iar motivele de recurs formulate, care pot fi subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (neinvocat în mod expres de recurent), sunt nefondate. Astfel, instanța de fond a reținut că, în calitate de primar al comunei Drăgușeni, județul Galați, recurentul-reclamant a semnat acte administrative care au stat la baza plăților efectuate prin ordinele de plată emise pe toată perioada derulării proiectului "Șansa de a merge la școală împreună", în condițiile în care exercita, concomitent, funcția contractuală de expert comunicare locală proiect în cadrul Primăriei comunei Drăgușeni, în perioada 10.05.2018-08.05.2021. Actele administrative avute în vedere au fost ordonanțările de plată aferente perioadei februarie 2020- aprilie 2021, angajamentele bugetare individuale și propunerile de angajare a unor cheltuieli aferente aceleiași perioade, acestea producând un folos material direct în patrimoniul reclamantului. S-a reținut că plățile efectuate către reclamant în perioada derulării proiectului 2018-2021 au totalizat suma de 60.480 RON. Pe baza acestei situații de fapt, prin raportul de evaluare s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 70, art. 71 și art. 76 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu dispozițiile art. 228 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019. Totodată, au fost identificate indicii privind posibila săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 301 alin. (1) C. pen., ca urmare a semnării de către reclamant, la data de 09.05.2018, a contractului individual de muncă nr. x/09.05.2018 atât în calitate de reprezentant al angajatorului, cât și în calitate de salariat, aspect care a determinat sesizarea penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Cu privire la critica referitoare la declanșarea procedurii de evaluare, recurentul a susținut că procedura de evaluare ar fi fost nelegal declanșată, întrucât ar fi trebuit să fie inițiată exclusiv de inspectorul de integritate, și nu în urma unei sesizări formulate de o persoană juridică, invocând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Înalta Curte constată că această critică a fost corect analizată și înlăturată de instanța de fond. Din actele dosarului rezultă că procedura de evaluare a fost declanșată la data de 14.12.2021, ca urmare a unei sesizări formulate de o persoană juridică, înregistrată sub nr. x/14.12.2021, aspect consemnat atât în raportul de evaluare, cât și în sentința atacată. Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora Agenția îndeplinește activitatea de evaluare din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice, și a dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. e) din același act normativ, referitoare la atribuțiile inspectorilor de integritate. În aceste condiții, susținerile recurentului privind nelegalitatea modului de sesizare nu pot fi primite. Cu privire la criticile privind procedura de informare și dreptul la apărare, recurentul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 20 alin. (5) în referire la art. 13 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 176/2010, susținând că, la momentul informării, nu i-au fost aduse la cunoștință elementele care atrăgeau starea de conflict de interese și că, ulterior invitării, inspectorul de integritate nu mai putea solicita informații, inclusiv informații publice. Înalta Curte reține că instanța de fond a analizat în detaliu succesiunea actelor procedurale efectuate de inspectorul de integritate și a constatat respectarea dispozițiilor legale incidente. Astfel, prin adresa nr. x/14.12.2021, reclamantul a fost informat cu privire la declanșarea procedurii de evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilităților și al conflictelor de interese. Ulterior, în acord cu dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, inspectorul de integritate a solicitat informații publice de la Primăria comunei Drăgușeni, inclusiv hotărârea judecătorească de validare a alegerii reclamantului, declarațiile de avere și interese și alte acte administrative relevante. La data de 29.07.2022, prin adresa nr. x/29.07.2022, recurentul-reclamant a fost informat despre identificarea unor elemente privind existența unui conflict de interese și a fost invitat să prezinte un punct de vedere, personal sau în scris, fiind totodată informat despre dreptul de a fi asistat sau reprezentat de avocat. Din procesul-verbal din 12.10.2022 rezultă că reclamantul s-a prezentat în fața inspectorului de integritate, asistat de reprezentant convențional, și a luat cunoștință de actele dosarului, fără a formula un punct de vedere. În aceste condiții, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că dreptul la apărare al reclamantului a fost respectat, acesta având posibilitatea concretă de a cunoaște elementele conflictului de interese reținut și de a formula apărări, iar criticile formulate sub acest aspect sunt nefondate. Cu privire la existența conflictului de interese și invocarea art. 16 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, recurentul a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile existenței conflictului de interese și că folosul material ar fi fost obținut în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, care permite majorarea indemnizației în cazul implementării proiectelor finanțate din fonduri europene. Înalta Curte reține că instanța de fond a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 70 și art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, precum și a art. 228 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019, reținând că situația de conflict de interese a fost generată de semnarea, de către reclamant, în calitate de primar, a actelor administrative care au stat la baza plăților efectuate către propria persoană, în calitate de salariat. Faptul că recurentul se prevalează de dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 153/2017 nu este de natură să înlăture conflictul de interese reținut, întrucât acesta nu privește dreptul abstract la o majorare salarială, ci obligația de abținere de la emiterea actelor administrative care produc un folos material pentru sine. În acest sens, instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul, în calitate de ales local, avea obligația de a manifesta imparțialitate și de a respecta principiile prevăzute de art. 71 din Legea nr. 161/2003. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect normele de drept material aplicabile, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., recursul declarat de A. va fi respins ca nefondat.