ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3663/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 16.10.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicita anularea Raportului de evaluare nr. x/07.09.2018, cu consecința înlăturării constatării privind conflictul de interese, suspendarea executării actului administrativ menționat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 24 din 31 ianuarie 2019, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ și fiscal, având ca obiect "contestație act administrativ fiscal - Raport ANI nr. x/07.09.2018", promovată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea contestației formulate împotriva Raportului de evaluare nr. x/07.09.2018 emis de Agenția Națională de Integritate.

În motivarea recursului, a susținut că nu a generat niciun conflict de interese prin activitățile desfășurate referitor la Proiectul x, și că, prin toate actele întocmite și semnate, în perioada de referință, a realizat o activitate legală, transparentă, imparțială și fără a urmări/beneficia de avantaje și interese materiale, dat fiind faptul că potrivit Ordinului ANOFM nr. 580/27.08.2013, art. 2 alin. (2), art. 8, art. 12 lit. a), raportul de activitate lunar și pontajul aferent se trimiteau spre avizare, lunar, la ANOFM doar în proiectele în care ANOFM era beneficiar direct. Or, în proiectul mai sus amintit, AJOFM Vrancea a avut calitatea de partener, și nu de manager de proiect, situație în care aceasta nu a gestionat fondurile necesare derulării proiectului, ci doar a fost beneficiarul unei cote din plățile efectuate în proiect.

A precizat că legea și fișa postului nu numai că îi permit să participe la asemenea activități, dar chiar i-o cer, pentru îndeplinirea menirii postului ocupat și în considerarea experienței acumulate.

Simpla supoziție a instanței de fond, aflată pe linia de gândire deductivă a Agenției Naționale de Integritate, potrivit raportului de evaluare analizat, în sensul că interesul personal ar putea fi reprezentat de un ipotetic beneficiu patrimonial rezultat din activitatea în care a fost implicată și pe care a evaluat-o spre cuantificare și plată, în cauză, nu o plasează prin hotărârea instanței de fond în zona aflată sub incidența instituției conflictelor de interese.

A apreciat că nu prezintă importanță în mod egal pentru instanța de fond, în sensul dacă la fel de valabilă ar fi și ipoteza alternativă dar și contrară a dovedirii lipsei prezenței oricărui beneficiu patrimonial, ca o reflectare a aceleași metode logice de apreciere a situației de fapt.

De altfel, în legea conflictelor de interese nici nu este definită noțiunea de "beneficiu patrimonial", înțelegând totuși că, în sensul legii civile, în nici un caz beneficiul patrimonial ar putea să se refere la beneficiile patrimoniale juste, potrivit regulii generale - după plată și răsplată, respectiv, după câtă muncă, tot atâta plata.

A criticat și faptul că, în analiza instanței de fond, conflictul de interese este prezumat, iar nu dovedit, și a apreciat că instanța nu poate rămâne în afara analizei efective a împrejurării dacă a avut un interes prin prisma rezultatului acțiunii de a dispune prin actele materiale reținute în conținutul raportului de evaluare, de foloase injuste, nedatorate în raport de munca prestată în cadrul proiectului.

A mai susținut că ANI a apreciat conflictul de interese, fără să vadă dacă chiar s-a obținut de către reclamantă, materializarea unui eventual interes material într-un venit patrimonial necuvenit, și că simpla plasare a reclamantei într-un astfel de context/situație de fapt reprezintă chiar conținutul materializat al noțiunii/instituției conflictului de interese.

În final, a apreciat că Legea nr. 161/2003, trebuie interpretată și în raport cu principiile prevăzute în art. 71 care stau la baza prevenirii conflictului de interese: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, care dau posibilitatea de a afirma că în prezenta cauza trebuie să prevaleze supremația interesului public atunci când se analizează de către instanța de contencios administrativ conflictul de interese cerut de Agenția Națională de Integritate.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat concluzii scrise prin care a invocat nulitatea recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluția din 26 iunie 2019 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 16 iunie 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

1.6. Alte aspecte procesuale

Asupra excepției nulității recursului, instanța de control judiciar s-a pronunțat în ședință publică, respingând-o ca neîntemeiată, astfel cum reiese din practicaua prezentei decizii, apreciind că argumentele invocate de recurenta-reclamantă, prin memoriul de recurs, se încadrează în cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Prin Raportul de evaluare nr. x/07.09.2018 contestat în cauză, s-a reținut că A., în calitate de director executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Vrancea și în calitate de responsabil grup țintă în cadrul Proiectului x, în perioada 01.04.2014-30.12.2014, a încălcat regimul juridic al conflictului de interese prevăzut de art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 deoarece a întocmit și semnat o serie de documente care au vizat, în esență, drepturile salariale ale sale și ale persoanelor implicate în cadrul Proiectului menționat anterior.

Soluția primei instanțe, de respingere ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei ca urmare a constatării temeiniciei Raportului de Evaluare nr. x/07.09.2018 întocmit de Agenția Națională de Integritate este legală, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, criticile recurentei-reclamante fiind apreciate, în consecință, ca nefondate.

Conform art. 70 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare:

"Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

Potrivit prevederilor art. 79 din Legea nr. 161/2003 "(1) Funcționarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situații:

c) interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice."

În cauză, este de necontestat faptul că la momentul intervenirii conflictului de interese, recurenta-reclamantă exercita funcția de director executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Vrancea, fiind și responsabil grup țintă în cadrul Proiectului x, iar în această calitate, a întocmit și a semnat decizii de majorare a salariilor lunare, foi de prezență colectivă, rapoarte lunare de activitate, documente care privesc drepturile salariale ale personalului din echipa de proiect, inclusiv ale sale.

De altfel, Înalta Curte reține că, în calea de atac a recursului, situația factuală descrisă în cuprinsul Raportului de Evaluare nr. x/07.09.2018 nu a fost contestată în cauză, chestiunea în discuție fiind cea a calificării juridice a faptelor îndeplinite de recurenta-reclamantă în exercitarea atribuțiilor specifice funcției de director executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Vrancea.

În conduita recurentei-reclamante se relevă, în raport de maniera în care aceasta și-a îndeplinit atribuțiile conferite de funcția publică deținută în cadrul AJOFM Vrancea, prin emiterea și semnarea documentelor în discuție, existența unui interes patrimonial pe care aceasta l-a urmărit, respectiv majorarea salariilor, ceea ce a determinat conflictul de interese corect identificat prin raportul de evaluare contestat.

Astfel, sunt lipsite de relevanță susținerile recurentei-reclamante în sensul că AJOFM Vrancea al cărui director executiv a fost în aceea perioadă, nu a fost decât un participant la proiectul menționat, iar nu manager de proiect, situație în care aceasta nu a gestionat fondurile necesare derulării proiectului, ci doar a fost beneficiarul unei cote din plățile efectuate în proiect, câtă vreme reclamanta însăși a fost salarizată în cadrul acestui proiect, iar prin documentele pe care le-a emis și semnat și-a creat un beneficiu patrimonial.

Nu pot fi considerate ca având un caracter întemeiat nici criticile recurentei-reclamante în sensul că legea și fișa postului îi permit să participe la activitățile de cuantificare și normare a muncii membrilor echipei de la AJOFM Vrancea, întrucât aceste manifestări de voință ale persoanei evaluate au constituit etape în procesul decizional, care au condus la constituirea folosului patrimonial în beneficiul său, fapt de natură a afecta imparțialitatea persoanei care exercită o funcție de demnitate publică în luarea deciziilor aflate în atribuțiile sale.

În plus, chiar dacă potrivit dispozițiilor art. 33 și art. 39 din Fișa postului de Director Executiv al AJOFM Vrancea, pe care le indică recurenta-reclamantă, aceasta "vizează documentele de plată și rapoartele financiare întocmite de către responsabilii financiari ai proiectelor" ori "întocmește evidențe specifice, pontaje, decizii, diverse rapoarte", Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă era obligată să se abțină de la emiterea documentelor în discuție, raportat la art. 79 din Legea nr. 161/2003 alin. (2) care prevede că "În cazul existenței unui conflict de interese, funcționarul public este obligat să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparțialitate a funcției publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoștință."

Contrar susținerilor recurentei-reclamante în sensul că nu s-a analizat efectiv dacă a obținut materializarea unui eventual interes într-un venit patrimonial necuvenit și în acord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte reține că, interesul personal poate fi reprezentat de beneficiul patrimonial pe care reclamanta îl obține în urma semnării deciziilor de majorare lunare, a fișelor de pontaj, a rapoartelor lunare de activitate, a documentelor care privesc drepturile salariale ale persoanelor implicate, însăși reclamanta fiind salarizată în cadrul proiectului.

Se constată, astfel, că în cauză au fost încălcate principiile enumerate de art. 71 din Legea nr. 161/2003, respectiv imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, existând, în ceea ce o privește pe recurentă, un interes în sensul art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

În consecință, criticile aduse sentinței recurate sunt neîntemeiate, fiind reținută corect existența conflictului de interese reglementat de prevederile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, ivit prin faptele identificate în cuprinsul Raportului de evaluare nr. x/07.09.2018, reținute în sarcina persoanei evaluate în calitate de director executiv în cadrul AJOFM Vrancea.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 24 din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2021.

GGC - BR