Decizia nr. 3777/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 415/2024 a Curții de Apel Cluj

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea formulată înregistrată la data de 18.06.2024, sub nr. x/2024 pe rolul Curții de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal reclamanta A. S.R.L., în calitate de lider de parteneriat, Centrul European de studii în Probleme Etnice, B. S.R.L.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiecteleor Europene, prin Direcția Generală Programe Europene Capital Uman, Autoritatea de Management PEO: Ø anularea deciziei de respingere a contestației nr. 69651/16.05.2024 Ø Anularea deciziei de respingere a proiectului nr. 1960/11.03.2024 Ø Anularea cererii de clarificare nr. x/23.02.2024 Ø Atragerea răspunderii personale sau a instituției responsabile de emiterea deciziilor contestate și acordarea de despăgubiri materiale în cuantum de 71.000 RON și daune morale în cuantum de 100.000 RON Ø evaluarea cererii de finanțare nr. x potrivit solicitărilor din contestație, reemitera unei solicitări de clarificări, aprobarea evaluării tehnico financiare etapa calitativă a proiectului Ø în baza art. 15 din Legea 554/2004 suspendarea executării actului administrativ atacat.

2. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 415/2024 pronunțată la 25 noiembrie 2024, Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, în raport de cererea de suspendare formulată de reclamantă, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în calitate de lider de parteneriat -Centrul European de studii în Probleme Etnice și B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Investițiilor și Proiecteleor Europene prin Direcția Generală Programe Europene Capital Uman, Autoritatea de Management PEO și Organismului Intermediar Regional pentru Programe Europene Capital Uman Regiunea Centru (OIR PECU Regiunea Centru), ca lipsită de interes, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în calitate de lider de parteneriat -Centrul European de studii în Probleme Etnice și B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Investițiilor și Proiecteleor Europene prin Direcția Generală Programe Europene Capital Uman, Autoritatea de Management PEO și Organismului Intermediar Regional pentru Programe Europene Capital Uman Regiunea Centru (OIR PECU Regiunea Centru), ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 415/2024 pronunțate la 25 noiembrie 2024 de Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în calitate de lider de parteneriat -Centrul European de studii în Probleme Etnice și B. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Motivarea recursului a fost comunicată în trei cereri separate intitulate fiecare cerere de recurs, pretențiile reclamantului lider de parteneriat fiind următoarele: - Prima cerere depusă la data de 2 decembrie 2024, vizează faptul că instanța a aplicat eronat art. 33 C. proc.

civ., întrucât interesul procesual este legitim, născut și actual, personal și direct, fiind dovedit prin prejudiciile materiale suferite în legătură cu proiectul MySMIS 312106, precum și prin prejudiciile anterioare rezultate din proiectele MySMIS 150970 și MySMIS 157613, toate derulate în raport cu MIPE, DG PECU și OIR PECU. Arată că obiectul acțiunii nu îl constituie obținerea finanțării directe, ci anularea actelor administrative Notificarea nr. x/11.03.2024, Notificarea nr. x/16.05.2024 și Cererea de clarificare nr. x/23.02.2024, reluarea procesului de evaluare și repararea prejudiciului material, astfel încât suspendarea actelor administrative este indispensabilă pentru a evita lipsirea de obiect a acțiunii principale.

Menționează că cererea de suspendare a fost formulată pentru prevenirea încălcării unui drept subiectiv și pentru evitarea unei pagube iminente, în sensul art. 15 din Legea nr. 554/2004, prejudiciul fiind demonstrat prin documentele depuse la dosar. Susține că sunt îndeplinite condițiile art. 33 C. proc. civ. privind interesul, întrucât cererea de finanțare MySMIS 312106 a fost întocmită cu respectarea Ghidului Solicitantului - Condiții Generale (OMIPE nr. 1244/2023) și Condiții Specifice SES Urban (OMIPE nr. 2958/27.07.2023), iar petițiile privind anularea actelor administrative sunt admisibile. Partea recurentă expune pe larg erorile de evaluare care au stat la baza emiterii actelor contestate și istoricul speței, indicând precedente relevante pentru a demonstra existența unui risc real și actual de prejudiciu, precum și caracterul justificat al cererii de suspendare.

În concluzie, solicită admiterea recursului, constatarea existenței interesului procesual în sensul art. 33 C. proc. civ., cu consecința admiterii cererii de suspendare întemeiate pe art. 15 din Legea nr. 554/2004. - În cuprinsul celei de-a doua cereri, recurenta-reclamantă menționează că desfășurarea procedurii de evaluare a Cererii de finanțare MySMIS 312106 a fost marcată de încălcări procedurale esențiale, întrucât Cererea de clarificare nr. x/23.02.2024 emisă de OIR PECU Regiunea Centru a fost redactată într-un mod echivoc, incomplet și neconform cu informațiile din Cererea de finanțare, secțiunea "Capacitate solicitant", pag. 28, solicitând documente care nu aveau legătură cu algoritmul de calcul de 40% și omițând să comunice eroarea materială de calcul privind depășirea cu 0,11% a plafonului admis.

Notificările de respingere nr. x/11.03.2024 și nr. y/16.05.2024 au fost emise în lipsa unei informări prealabile privind aceste erori, încălcând obligația de transparență și contradictorialitate, iar în etapa de soluționare a contestației Autoritatea de Management PEO nu a procedat la o reevaluare efectivă, ci a menținut concluziile inițiale fără emiterea unei noi cereri de clarificări conforme. Recurenta-reclamanta arată că, deși capacitatea financiară era determinabilă prin aplicarea algoritmului de 40% menționat expres în Cererea de finanțare, evaluatorii au solicitat documente irelevante, au ignorat informațiile deja existente în dosar și au indus solicitantul în eroare cu privire la aportul propriu al Partenerului 2 B. S.R.L., deși acesta era dovedit prin Acordul de parteneriat din 13.12.2023.

Diferențele constatate ulterior proveneau din erori ale platformei MySMIS, aspect confirmat și de incidente anterioare, inclusiv blocarea transmiterii unei cereri de finanțare în 2022, situație în care Autoritatea de Management a refuzat remedierea problemei tehnice. Susține că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de MIPE, AM PEO și OIR PECU este nefondată, întrucât aceste instituții sunt emitentele actelor administrative contestate și responsabile pentru erorile de evaluare și pentru nerespectarea termenelor legale, inclusiv depășirea termenului de 5 zile pentru înregistrarea contestației, contrar prevederilor comunicate prin Adresa MIPE nr. G2024-1/28.05.2024.

Hotărârea nr. 415/25.11.2024 a Curții de Apel Cluj este nelegală, întrucât nu a analizat fondul criticilor privind caracterul neconform al Cererii de clarificare nr. x/23.02.2024, necomunicarea erorilor materiale de calcul, inducerea în eroare a solicitantului, nerespectarea procedurii de reevaluare și existența unui prejudiciu grav și ireparabil. - Prin cea de-a treia cerere de recurs, partea recurentă susține că instanța de fond nu a valorificat probatoriul administrat și nu a analizat încălcările procedurale comise de OIR PECU Regiunea Centru în etapa de evaluare preliminară și în procedura de clarificări. Recurenta susține că evaluatorii au ignorat mențiunea expresă din Cererea de finanțare, pag.

28, privind utilizarea metodei de calcul a capacității financiare conform algoritmului de 40% prevăzut de Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, pct. 2.1, pag. 16, solicitând în mod nejustificat bilanțuri pentru anii 2019-2020 și substituind metoda aleasă de solicitant cu metoda bazată pe cifra de afaceri cumulată, deși societatea avusese activitatea suspendată până în 2021. Reiterând cele susținute prin cererea nr. x de recurs, recurenta arată că Solicitarea de clarificări nr. 1/23.02.2024 a fost redactată echivoc, fără a indica eroarea materială de calcul invocată ulterior în Notificările de respingere, respectiv depășirea cu 0,11% a plafonului de 40% din AFN total, încălcând obligația evaluatorului de a comunica neconformitățile în etapa de clarificări, astfel cum rezultă din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, secțiunea "Evaluarea tehnică și financiară", pag.

40. Menționează că, potrivit criteriilor eliminatorii din Anexa 2 la Ghidul Solicitantului - Condiții Specifice, Criteriul 1, subcriteriul 5, capacitatea financiară trebuie verificată exclusiv pe baza informațiilor furnizate în cererea de finanțare, iar Ghidul nu conține vreo interdicție privind corectarea erorilor materiale în etapa de clarificări. În consecință, susțin că respingerea cererii de finanțare pe motivul depășirii plafonului de 40% este nelegală, întrucât solicitantul nu a fost informat despre eroare în termenul procedural, fiind astfel lipsit de posibilitatea de remediere.

Arată că reclamanta lider de parteneriat contestă și modul în care evaluatorii au tratat Criteriul 3 privind aportul propriu al Partenerului 2, întrucât Acordul de parteneriat din 13.12.2023 dovedea îndeplinirea contribuției minime de 5%, iar diferența dintre sumele menționate în documente provenea dintr-o eroare a platformei MySMIS, care a șters automat contribuțiile aferente poziției bugetare 84. Se arată că solicitantul a fost pus în situația de a modifica Acordul de parteneriat fără a fi informat care dintre sume era considerată neconformă, ceea ce a condus la o apreciere eronată a eligibilității partenerului.

Invocă și precedente grave privind funcționarea platformei MySMIS și conduita instituțiilor DG PECU/OIR POSDRU, inclusiv incidentul din 20.10.2022 privind proiectul MySMIS 157613, când aplicația a fost închisă înainte de termen, precum și situația proiectului "A doua șansă pentru tinerii NEETs", în care OIR PECU Nord-Vest a blocat contractarea prin solicitări neconforme, culminând cu revocarea nelegală a finanțării prin Decizia nr. 617/12.01.2022, în pofida Adresei AM POCU nr. 128452/27.01.2022. Susține că, în procedura de soluționare a contestației, DG PECU a înregistrat contestația cu o întârziere de 28 de zile, contrar termenului prevăzut în documentul G2024-1/28.05.2024, și nu a reluat efectiv evaluarea preliminară, limitându-se la menținerea concluziilor evaluatorilor care emiseseră Solicitarea de clarificări contestată.

În concluzie, precizează că evaluatorii au încălcat principiile legalității, transparenței, tratamentului egal și dreptului la apărare, prin necomunicarea neconformităților în etapa de clarificări, substituirea metodei de calcul a capacității financiare, interpretarea eronată a aportului propriu al partenerului și ignorarea probatoriului depus, ceea ce impune admiterea recursului, anularea Hotărârii nr. 415/25.11.2024 și a actelor administrative contestate, admiterea acțiunii cu consecința reluării procesului de evaluare în conformitate cu legislația aplicabilă și cu principiile legalității, transparenței și bunei-credințe. 4. Apărări formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a depus întâmpinare prin care, în principal, invocă excepția nulității recursului (nu se indică și nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc.

civ. motivele de casare) și în subsidiar, solicită respingerea căii de atac ca nefondată. Intimatul-pârât Organismul Intermediar Regional a depus întâmpinare prin care susține că recurenta nu aduce critici de nelegalitate sentinței atacate și nici nu justifică un interes legitim sens în care apreciază că recursul este nul, neîntemeiat și nefondat. Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare însoțită de un set de înscrisuri. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. Cu privire la excepția nulității invocată prin întâmpinările depuse la dosar. Prin întâmpinare pârâții au susținut că recursul este nul pentru lipsa indicării unui temei de drept.

Înalta Curte constată că, în interpretarea constantă a jurisprudenței sale, lipsa menționării exprese a unuia dintre motivele de casare nu atrage automat sancțiunea nulității, dacă din conținutul criticilor se poate identifica, chiar implicit, un motiv de nelegalitate subsumabil art. 488 C. proc. civ. În cauză, deși recursul este redactat deficitar, se poate desprinde o critică de legalitate referitoare la pretinsa aplicare greșită a normelor de drept material privind procedura de evaluare preliminară, respectiv la validarea de către instanța de fond a unei solicitări de clarificări pe care recurentul o apreciază ca fiind echivocă și contrară principiului bunei administrări. Această critică poate fi încadrată în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., privind încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin urmare, instanța de recurs va respinge excepția nulității recursului. Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Demersul judiciar al reclamantei, astfel cum a fost evidențiat la pct. I.1.

al acestei decizii, vizează solicitarea de anulare a deciziei de respingere a contestației nr. 69651/16.05.2024, anularea deciziei de respingere a proiectului nr. 1960/11.03.2024, anularea cererii de clarificare nr. x/23.02.2024, atragerea răspunderii personale sau a instituției responsabile de emiterea deciziilor contestate și acordarea de despăgubiri materiale în cuantum de 71.000 RON și daune morale în cuantum de 100.000 RON, evaluarea cererii de finanțare nr. x potrivit solicitărilor din contestație, reemitera unei solicitări de clarificări, aprobarea evaluării tehnico financiare etapa calitativă a proiectului și, în baza art. 15 din Legea 554/2004 suspendarea executării actului administrativ atacat.

Prin sentința recurată s-a respins acțiunea, reclamanta formulând recurs (prin 3 cereri înaintate la intervale diferite de timp, dar în termenul prevăzut de lege), motivele putând fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a căror incidență, însă, nu poate fi reținută în cauză. Înalta Curte constată că instanța de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei deduse judecății, ținând seama de conținutul actului atacat, a coroborat dispozițiile incidente și a răspuns criticilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită. În acest context, recursul formulat este nefondat, întrucât motivele invocate nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate.

Instanța de control judiciar reamintește că, în recurs, hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică posibilitatea părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie. Prin urmare, vor fi înlăturate acele critici ce vizează netemeinicia fondului cauzei, precum și acele trimiteri la prevederi legale sau la doctrină, în cuprinsul cărora nu se regăsește o critică efectivă de nelegalitate la adresa sentinței recurate. Înalta Curte reține că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară. Sunt nefondate criticile recurentei-reclamante formulate în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și care vizează: - soluția de respingere a cererii de suspendare ca fiind lipsită de interes, întrucât a demonstrat dimensiunea prejudiciului personal și - pe fondul cauzei, faptul că instanța a interpretat și a aplicat greșit normele de drept administrativ care reglementează procesul de evaluare.

În esență, pe fondul cauzei, partea recurentă susține că instanța a validat o procedură viciată, considerând legală o solicitare de clarificări care, în opinia sa, era echivocă și nu respecta principiul bunei administrări. În ceea ce privește cererea de suspendare partea recurentă susține că instanța de fond ar fi aplicat eronat art. 33 C. proc. civ., întrucât interesul procesual ar fi legitim, născut și actual, fiind dovedit prin prejudiciile materiale suferite în legătură cu proiectul MySMIS 312106, precum și prin prejudiciile anterioare rezultate din proiectele MySMIS 150970 și MySMIS 157613, toate derulate în raport cu MIPE, DG PECU și OIR PECU.

De asemenea, societatea lider recurenta arată că obiectul acțiunii nu îl constituie obținerea finanțării directe, ci anularea actelor administrative menționate, reluarea procesului de evaluare și repararea prejudiciului material, astfel încât suspendarea actelor administrative ar fi indispensabilă pentru a evita lipsirea de obiect a acțiunii principale. Recurenta mai susține că cererea de suspendare a fost formulată pentru prevenirea încălcării unui drept subiectiv și pentru evitarea unei pagube iminente, în sensul art. 15 din Legea nr. 554/2004, prejudiciul fiind demonstrat prin documentele depuse la dosar. În continuare, expune erorile de evaluare care ar fi stat la baza emiterii actelor contestate și istoricul speței, indicând precedente pe care le apreciază relevante pentru a demonstra existența unui risc real și actual de prejudiciu, precum și caracterul justificat al cererii de suspendare.

Înalta Curte constată că aceste critici nu pot fi primite. Instanța de fond a reținut, în mod corect, că suspendarea actelor administrative contestate nu produce un efect practic imediat în sensul art. 33 C. proc. civ.. Actele contestate sunt acte de respingere, iar "suspendarea notificărilor de respingere neatrăgând în mod direct validarea proiectului", nu poate genera un folos practic, direct și actual pentru reclamantă. Efectele juridice ale acestor acte s-au produs integral la momentul comunicării lor, neexistând o executare continuă care să poată fi suspendată în sensul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. Suspendarea nu ar readuce proiectul în etapa de evaluare, nu ar obliga autoritatea să reia procedura și nu ar produce consecințe juridice imediate în patrimoniul recurentei.

În mod corect, instanța de fond a apreciat că interesul procesual lipsește, întrucât folosul practic urmărit de reclamantă - reluarea procesului de evaluare - nu poate fi obținut prin suspendarea actelor administrative indicate. Interesul procesual nu poate fi dedus din eventualele efecte ale unei viitoare hotărâri de anulare, ci trebuie analizat prin raportare la efectele concrete și imediate ale suspendării. Or, în cazul actelor de respingere, suspendarea nu poate produce efecte, întrucât nu există o executare propriu-zisă care să fie oprită. Critica secundară, potrivit căreia cererea de suspendare ar fi necesară pentru a evita lipsirea de obiect a acțiunii principale, nu poate fi primită.

Suspendarea executării unui act administrativ este o procedură autonomă, cu finalitate proprie, menită să prevină producerea unei pagube iminente până la soluționarea fondului. Ea nu este un accesoriu obligatoriu al acțiunii în anulare și nu poate fi justificată prin raportare la coerența demersului judiciar, ci exclusiv prin raportare la efectele imediate ale suspendării. Argumentul recurentei este unul abstract și se îndepărtează de scopul specific și pragmatic al măsurii suspendării, care nu poate anticipa soluția pe fond și nu poate substitui procedura de anulare. În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la existența unei pagube iminente, Înalta Curte observă că instanța de fond nu a analizat această condiție, întrucât a constatat lipsa interesului procesual, iar această abordare este conformă cadrului legal aplicabil.

În recurs, recurenta nu indică elemente suplimentare care să răstoarne această concluzie, limitându-se la reiterarea unor afirmații generale privind prejudiciile suferite, fără a demonstra legătura lor directă cu efectele imediate ale suspendării. De asemenea, susținerile privind respectarea Ghidului Solicitantului și erorile de evaluare invocate de recurentă privesc fondul acțiunii în anulare și nu pot fundamenta interesul într-o cerere de suspendare. Suspendarea nu poate anticipa soluția asupra legalității actelor administrative contestate. În aceste condiții, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 33 C. proc. civ. și art. 15 din Legea nr. 554/2004, reținând în mod întemeiat lipsa interesului procesual al recurentei în promovarea cererii de suspendare.

Criticile formulate în recurs nu sunt de natură să răstoarne această concluzie și pentru aceste considerente, acest capăt din cuprinsul motivelor recurs este nefondat. Pe fondul cererii de recurs recurenta-reclamantă susține că instanța de fond ar fi aplicat greșit normele de drept material, întrucât ar fi validat o solicitare de clarificări pe care aceasta o consideră echivocă, incompletă și contrară principiului bunei administrări, întrucât nu ar fi indicat în mod explicit depășirea plafonului de 40% al capacității financiare. Înalta Curte urmează a respinge această critică ca nefondată, având în vedere că instanța de fond a reținut în mod corect că solicitarea de clarificări emisă de OIR PECU a fost formulată în limitele procedurii aplicabile și cu respectarea principiului tratamentului egal al aplicanților.

Normele relevante - Ghidul Solicitantului - Condiții Generale PEO, Ghidul Solicitantului - Condiții Specifice și Metodologia de verificare, evaluare și selecție - prevăd expres că, în etapa de evaluare tehnică și financiară preliminară, evaluatorul poate solicita un singur set de clarificări, cu condiția ca acestea să nu conducă la modificarea cererii de finanțare și să nu ofere solicitantului un avantaj competitiv. Solicitarea de clarificări a vizat exclusiv documente justificative necesare verificării celeilalte metode de calcul a capacității financiare, respectiv metoda bazată pe cifra de afaceri/venituri totale. Aceasta nu putea conține indicații privind depășirea plafonului de 40% sau sugestii de corectare a bugetului, întrucât o asemenea conduită ar fi încălcat principiul tratamentului egal și ar fi echivalat cu acordarea unui avantaj necuvenit recurentului.

Instanța de fond a analizat în detaliu criteriul privind capacitatea financiară a solicitantului și a partenerului, aplicând exclusiv dispozițiile Ghidului Solicitantului - Condiții Generale (GCG PEO) și Condiții Specifice (GCS), precum și metodologia de evaluare și selecție. Astfel, a constatat că, în raport cu datele furnizate în cererea de finanțare și cu documentele depuse, A. S.R.L. nu îndeplinește criteriul privind capacitatea financiară, întrucât suma veniturilor pentru anii fiscali 2021 și 2022 este de 729.578 RON, sumă inferioară AFN solicitată de 5.858.286,83 RON, iar aplicarea metodei alternative de calcul (40% din AFN totală a proiectului) conduce la un plafon de 5.527.328,76 RON, de asemenea inferior AFN solicitat.

Pârâții au aplicat corect dispozițiile GCG PEO, întrucât determinarea capacității financiare se face în raport cu AFN totală a proiectului depus, iar nu prin raportare la exemplele orientative din Tabelul 4, care au caracter pur ilustrativ. Recurenta nu indică în recurs elemente care să contrazică această analiză, limitându-se la a relua argumentele deja examinate și respinse de instanța de fond. Înalta Curte reține că judecătorul fondului a aplicat corect normele de drept material atunci când a statuat că evaluatorul nu are obligația și nici posibilitatea legală de a semnala solicitantului erori materiale din buget sau de a-l îndruma în sensul corectării acestora. Responsabilitatea exclusivă pentru conformitatea cererii de finanțare revine aplicantului, iar clarificările nu pot transforma evaluatorul într-un consultant al acestuia.

În plus, Curtea de Apel a reținut în mod corect că, potrivit metodologiei aplicabile, corecțiile bugetare sunt permise doar în etapa de evaluare calitativă, etapă în care proiectul recurentului nu a ajuns. Această limitare procedurală exclude posibilitatea ca solicitantul să fi putut remedia eroarea chiar dacă aceasta i-ar fi fost indicată. Este nefondată susținerea societății recurente sub aspectul că solicitarea de clarificări privind contribuția proprie a Partenerului 2 ar fi fost neclară, întrucât ar fi prezentat două valori diferite fără a indica care dintre ele este problematică și fără a explica consecințele alegerii uneia dintre ele. Prima instanță a reținut în mod corect că solicitarea de clarificări a vizat exclusiv neconcordanța dintre valoarea contribuției proprii din buget și cea din acordul de parteneriat.

Solicitarea nu putea indica recurentului că una dintre valori conduce la un procent sub pragul minim de 5%, întrucât o asemenea precizare ar fi echivalat cu o îndrumare directă privind modul de corectare a cererii de finanțare, încălcând principiul tratamentului egal. Recurenta a ales, în mod liber, să modifice acordul de parteneriat în sensul alinierii la valoarea mai mică, confirmând astfel procentul de 4,81%. Această opțiune aparține exclusiv solicitantului, iar consecințele sale nu pot fi imputate evaluatorului. Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile GCG PEO privind contribuția proprie minimă, reținând că procentul de 5% nu era îndeplinit, iar neîndeplinirea acestui criteriu conduce la respingerea proiectului la nivelul întregului parteneriat.

Înalta Curte constată totodată că, din perspectiva egalității de tratament și a rigorii procedurale, critica vizând faptul că instanța a validat o procedură viciată, considerând legală o solicitare de clarificări care, în opinia părții recurente, era echivocă și nu respecta principiul bunei administrări, este nefondată. Sub aspectul respectării strictă a egalității între competitori, intimații-pârâții argumentează că a-i oferi recurentului indicații precise despre cum să-și corecteze bugetul ar fi fost un act de discriminare pozitivă față de el și, implicit, negativă față de toți ceilalți aplicanți care fie au respectat regulile, fie au fost respinși pentru greșeli similare fără a primi un astfel de ajutor.

OIR PECU menționează că peste 300 de alți aplicanți au înțeles corect mecanismul. Instanța de recurs menționează că, în aceste proceduri responsabilitatea revine exclusiv aplicantului, având în vedere că ghidurile sunt publice și regulile sunt clare. Este datoria fiecărui aplicant să le cunoască și să depună o cerere de finanțare corectă și completă. Autoritatea de management are rol de evaluator, nu de consultant. Totodată, este de menționat că există chiar și o imposibilitate procedurală a corecțiilor, sub acest aspect instituțiile pârâte au adus un argument tehnic important: în etapa de evaluare preliminară (ETFP), unde a fost respins proiectul, regulamentul nu permite efectuarea de corecții bugetare.

Acestea sunt posibile doar în etapa următoare, calitativă. Prin urmare, chiar dacă i s-ar fi indicat eroarea, procedural, recurentul tot nu ar fi putut să o corecteze. Față de cele expuse anterior, Înalta Curte arată că este nefondată critica societăți recurente lider de parteneriat vizând faptul că cererea sa trebuia analizată prin prisma rigorii procedurale și a principiului fundamental al egalității de șanse într-o competiție, întrucât instanța de fond și autoritățile pârâte au prioritizat principiul tratamentului egal și responsabilitatea aplicantului, considerând că orice abatere de la această linie ar vicia întregul proces competitiv. În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa nesoluționare în termen a contestației administrative, Înalta Curte observă că instanța de fond a reținut că, în lipsa dovedirii unei vătămări efective, analiza respectării termenului prevăzut de art. 10 alin. (11) din O.U.G.

nr. 23/2023 este lipsită de utilitate. Recurenta nu indică în recurs nicio vătămare concretă care să fi rezultat din depășirea termenului, astfel că această critică este nefondată. Criticile privind pretinsa rea-credință a autorităților, experiențele anterioare ale recurentului cu alte proiecte sau nemulțumirile privind atitudinea evaluatorilor nu constituie motive de casare în sensul art. 488 C. proc. civ. și nu vizează legalitatea hotărârii atacate, ci aspecte de fapt deja analizate de instanța de fond. Înalta Curte nu poate reevalua situația de fapt și nu se poate substitui instanței de fond în aprecierea probelor, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac limitată la controlul de legalitate.

Prin urmare, criticile formulate în recurs sunt nefondate, întrucât instanța de fond a pronunțat o soluție legală, temeinică și proporțională, în limitele competenței sale, cu respectarea dispozițiilor legale incidente și a jurisprudenței relevante. Pentru toate aceste considerente, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a prezentat critici apte să conducă la reformarea soluției primei instanțe, nefiind incident motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge excepția nulității recursului. Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. Lider al Parteneriatului dintre A. S.R.L. - Centrul European de Studii în probleme etnice - S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 415/2024 pronunțate la 25 noiembrie 2024 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței. Pronunțată astăzi, 26 iunie 2025.