ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3009/2025

Ședința publică din data de 29 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Sălaj, secția civilă la data de 10 noiembrie 2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Program Operațional Competitivitate, a solicitat anularea Deciziei din data de 09 februarie 2023 privind respingerea la finanțare a cererii nr. x/30.08.2022 Axa Prioritara 4, Acțiunea 4.1.1 Investiții în activități productive - Ajutor de minimis, a Deciziei de respingere a contestației (plângerii prealabile) nr. 77800/15.05.2023 și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de aprobare a cererii de finanțare a proiectului Axa Prioritara 4, Acțiunea 4.1.1 Investiții în activități productive - Ajutor de minimis, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la plata contravalorii proiectului care trebuia finanțat și în mod nelegal a fost respins la finanțare.

Prin sentința civilă nr. 138 din data de 23 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de Tribunalul Sălaj, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Program Operațional Competitivitate, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

În urma admiterii excepției necompetenței materiale și a declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III - a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, la data de 14 martie 2024.

La această instanță, reclamanta A. S.R.L. a depus o modificare a cererii de chemare în judecată, prin care arătat că, înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârât, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, solicitând:

- anularea Deciziei din data de 09 februarie 2023 privind respingerea la finanțare a cererii nr. x/30.08.2022 Axa Prioritară 4, Acțiunea 4.1.1 Investiții în activități productive - Ajutor de minimis;

- anularea Deciziei de respingere a contestației (plângerii prealabile) nr. 77800/15.05.2023 și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de aprobare a cererii de finanțare a proiectului Axa Prioritara 4, Acțiunea 4.1.1 Investiții în activități productive - Ajutor de minimis;

- în subsidiar, obligarea pârâtei la reevaluarea cererii de finanțare, în sensul de a considera că, în cea ce privește codul CAEN 9511 aferent cererii depuse de beneficiar achiziționarea de autoturisme este indispensabilă activității sale, ulterior urmând să se parcurgă restul etapelor privind verificarea, evaluarea și selecția propunerilor de proiect;

- în terțiar, obligarea pârâtei la plata contravalorii proiectului care trebuia finanțat și în mod nelegal a fost respins la finanțare, respectiv suma de 867.781,3 RON, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație și la care să se adauge dobânda legală.

Prin sentința civilă nr. 222 din 05 iunie 2024, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârât;

- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Direcția Generală Program Operațional Competitivitate;

- a anulat decizia nr. 394/30.08.2022 privind respingerea la finanțare - Granturi pentru investiții necesare capacităților de prestare de producție/servicii pentru refacerea capacității de reziliență aferente Acțiunii 4.1.1. Investiții în activități productive - ajutor de minimis și decizia privind soluționarea contestației din data de 06 martie 2023 formulată de A. S.R.L., înregistrată la Direcția generală Program Operațional Competitivitate sub nr. x/10.03.2023, RUE nr. 394, Axa prioritară 4, Acțiunea 4.1.1., Investiții în activități Productive - Ajutor de minimis;

- a obligat pârâtul la emiterea unei decizii de aprobare a cererii reclamantei de finanțare a proiectului Axa prioritară 4, Acțiunea 4.1.1., Investiții în activități Productive - Ajutor de minimis.

Împotriva sentinței civile nr. 222 din 05 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Program Operațional Competitivitate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

Recurentul-pârât a învederat, în esență, că prima instanță a dat o hotărâre prin care și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, care conține motive contradictorii și care a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, tratând cu superficialitate speța cu care a fost învestită și în contradicție cu sensul normelor legale incidente.

În opinia recurentului-reclamant, instanța de fond a aplicat în mod greșit/a încălcat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. în ceea ce privește obligația instanței de a proceda la un examen efectiv, real și consistent a argumentelor părților, pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt și a normelor incidente în materie; totodată, în cuprinsul hotărârii există contradicții între considerente și dispozitiv.

Printr-un alt set de critici, recurentul-pârât a apreciat că au fost greșit aplicate și interpretate prevederile Cap. 4 din Ghid - în ceea ce privește faptul că instanța de fond a dispus obligarea instituției recurente la "emiterea unei decizii de aprobare a cererii reclamantei de finanțare", în condițiile în care proiectul a fost respins în etapa de verificare a conformității administrative și a eligibilității solicitantului și a proiectului (reglementată de subcap. 4.2 din ghid), fără a fi parcurse și etapa de evaluare tehnică și financiară a propunerii de proiect (reglementată de subcap. 4.3 din ghid) și etapa de selecție a proiectelor (subcap. 4.4.).

Or, pentru a putea fi dispusă "admiterea/aprobarea cererii de finanțare" și contractarea, proiectul trebuie să parcurgă în mod obligatoriu toate etapele prevăzute de dispozițiile subcap. 4.1. din Ghid, cerință care nu a fost îndeplinită în speță, iar pronunțarea unei hotărâri de admitere a acestui capăt de cerere ar echivala cu omiterea etapelor prevăzute la subcap. 4.3 și 4.4, ceea ce este inadmisibil.

Recurentul-pârât a mai susținut că au fost încălcate prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 82/2022 și dispozițiile Cap. 4 din Ghidul solicitantului (subcap. 4.1.) - depășirea atribuțiilor puterii judecătorești - în ceea ce privește faptul că Autoritatea de Management POC este singura autoritate (desemnată- în mod expres prin lege) ce are responsabilitatea de lansare a apelului de proiecte, de verificare a conformității administrative și a eligibilității solicitantului și a proiectului (CAE), de evaluare tehnică și financiară a propunerii de proiect a cererilor de finanțare depuse în cadrul apelului (ETF) și - de semnare a contractelor de finanțare.

Totodată, dispozițiile art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015, raportate la prevederile art. 2 lit. c) și d) din H.G. nr. 399/2015, subcap. 1.3., 1.4, 1.5 din Ghidul solicitantului și Ordinului INS nr. 377/20.04.2007 - în ceea ce privește, în primul rând, stabilirea caracterului eligibil, iar, ulterior, al celui indispensabil a elementelor de cost - autovehicule, precum și prevederile art. 1 alin. (2) C. proc. civ. - în ceea ce privește garantarea de către instanță a principiului supremației legii/preeminenței dreptului.

Potrivit recurentului-pârât, intepretarea Curții de Apel Cluj în sensul că măsura 4.1.1 este destinată susținerii tuturor activităților desfășurate de către solicitanții fondurilor nerambursabile, în măsura în care acestea pot fi considerate auxiliare activității principale, este fundamental greșită, aceasta rezultând din interpretarea eronată a prevederilor subcap. 1.3., 1.4. și 1.5 din Ghid, fără a observa ansamblul legislației privitoare la fondurile europene.

Totodată, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii la situația de fapt incidență în speță, neanalizând în concret contractul de finanțare care face obiectul cauzei și ignorând obiectivele/scopul proiectului depus de reclamantă.

Greșeala conceptuală fundamentală a instanței de fond a fost aceea de a nu trata achiziția autovehiculelor ca pe o achiziție specială, cu un regim derogatoriu de la cel al eligibilității celorlalte elemente de cost.

Prin soluția pronunțată de către instanța de fond se ajunge la o denaturare a sprijinului oferit prin Acțiunea 4.1.1, din moment ce achizițiile care sunt considerate eligibile de către instanța de fond, corespunzătoare unor activități auxiliare, reprezintă aprox. 40% din valoarea cheltuielilor eligibile.

În susținerea criticilor, recurentul-pârât invocă și decizia definitivă pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, reiterând, în esență, apărările formulate în fața instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Program Operațional Competitivitate este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Criticile vizând depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, încadrate de recurentul-pârât în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt nefondate.

Înalta Curte are în vedere că acest motiv de casare privește nerespectarea unor competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, respectiv săvârșirea, de către instanța de judecată, a unor acte aflate în sfera de competență a organelor puterii executive sau legislative, situație care nu se regăsește în speță.

Astfel, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, posibilitatea și limitele exercitării controlului judecătoresc al actelor administrative fiind reglementată atât la art. 52 și art. 126 alin. (6) din Constituția României, cât și în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar actul administrativ care face obiectul cauzei nu se încadrează în actele ce nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrative prevăzute la art. 5 din Legea nr. 554/2004.

De altfel, criticile recurentului-pârât vizează în concret încălcarea și aplicarea greșită a legii de instanța de fond, însă aceste aspecte se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate în acest context.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanța de fond a arătat, în mod expres, motivele pentru care a ajuns la soluția din sentința recurată, Înalta Curte apreciind că sentința recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanța de fond.

Lecturând atent hotărârea recurată, instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a argumentat de manieră corespunzătoare fiecare dintre soluțiile pe care le-a pronunțat. Astfel, Înalta Curte identifică raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată; în plus, considerentele dezvoltate de curtea de apel sunt în legătură cu soluțiile pronunțate.

Pe cale de consecință, instanța de control judiciar reține că motivarea insuficientă sau contradictorie nu poate fi reținută raportat la sentința atacată. Instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor susținerilor formulate de acestea.

Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind respectate cerințele unui proces echitabil, inclusiv prin raportare la prevederile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce privește obligativitatea instanțelor de a proceda la un examen efectiv al tuturor observațiilor și argumentelor prezentate de părți și de a motiva hotărârea pronunțată prin prisma acestor elemente, privită ca o componentă a dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din CEDO, obligație nerespectată de instanța de fond în opinia recurentului, Înalta Curte învederează că potrivit jurisprudenței constante a instanței europene de contencios a drepturilor omului, rezultată în special în cauzele împotriva României (Albina/României, Buzescu/României, Dima/României, Bock și Palade/României), art. 6 alin. (1) din Convenție obligă instanțele să își motiveze deciziile, fără însă ca prin aceasta să se înțeleagă că ar cere un răspuns detaliat la fiecare argument prezentat de părți și că o instanță care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse.

Or, în speță, potrivit considerentelor anterior expuse, instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată în urma unui examen laborios de legalitate, stabilind faptele și aplicând dreptul incident, cu respectarea garanțiilor impuse de art. 6 CEDO privind dreptul părților la un proces echitabil, reușind să surprindă toate împrejurările esențiale pentru justa soluționare a cauzei.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă, în esență, o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar lipsa motivării sau motivarea contradictorie nu poate fi reținută raportat la sentința atacată.

Prin urmare, aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind respectate cerințele unui proces echitabil.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauză, prin cererea de finanțare a proiectului Axa prioritară 4, Acțiunea 4.1.1., Investiții în activități Productive - Ajutor de minimis înregistrată la pârât de reclamantă sub nr. x din data de 30 august 2022, s-a solicitat sprijin financiar în cadrul schemei de ajutor de minimis din Programul Operațional Competitivitate 2014-2020, Axa prioritară 4 "Sprijinirea ameliorării efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și asupra pregătirii unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei", Obiectiv Tematic "Promovarea reparării daunelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei", Prioritatea de investiții "Sprijinirea ameliorării efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și consecințelor sale sociale și pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliențe a economiei", Obiectiv specific "Consolidarea poziției pe piață a IMM-urilor afectate de pandemia de COVID-19", Acțiunea 4.1.1 "Investiții în activități productive". Apelul a fost unul de tip competitiv, iar depunerea cererilor de finanțare și a documentelor solicitate prin Ghid efectuându-se în platforma B. .

Prin cererea de clarificare, pârâtul a solicitat reclamantei să încadreze autoturismele în cheltuieli neeligibile și să verifice dacă după trecerea autoturismelor la categoria cheltuielilor neeligibile, proiectul îndeplinește toate criteriile de eligibilitate, iar reclamanta a răspuns în sensul că activitățile de reparare a calculatoarelor și a echipamentelor periferice din cadrul codului CAEN 9511 presupun implicit deplasarea la terți, activitatea conform Registrului Comerțului este înregistrată a fi efectuată "la terți", activitatea specifică desfășurată este de furnizare a unor servicii unor autorități, instituții publice pe bază de abonament lunar, la care se adaugă servicii suplimentare, societatea având încheiate 23 de contracte de tip abonament lunar cu instituții publice, iar codurile CAEN sunt, prin natura lor, organizate conform domeniului de activitate, iar nu conform deplasării sau nedeplasării la client, acest aspect fiind decis de către firma în cauză și fiind reflectat în autorizarea locului unde se desfășoară activitate (la client sau la sediu).

În etapa de verificare a conformității administrative și a eligibilității solicitantului și a proiectului, a fost emisă Decizia nr. 394/30.08.2022 Granturi pentru investiții necesare capacităților de prestare de producție/servicii pentru refacerea capacității de reziliență aferente Acțiunii 4.1.1. Investiții în activități productive - ajutor de minimis, prin care s-a respins cererea de finanțare menționată, pentru următoarele motive: achiziția autovehiculelor nu este indispensabilă desfășurării activității, iar specificațiile tehnice ale mașinilor prezentate în oferte nu sunt pentru transportul echipamentelor grele; achiziția autoturismelor nu este indispensabilă activității reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 10 din H.G. nr. 399/2015 și conform codului CAEN 9511, acesta incluzând "repararea calculatoarelor și a echipamentelor periferice", iar în descrierea codului CAEN nu este menționată activitatea de deplasare a personalului; achiziția autovehiculelor nu este indispensabilă desfășurării activității, iar specificațiile tehnice ale mașinilor prezentate în oferte nu sunt potrivite pentru transportul echipamentelor grele.

Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de respingere a cererii de finanțare, înregistrată sub nr. x/10.03.2023, contestația fiind respinsă prin decizia de soluționare a contestației nr. 77800/15.05.2023, reținându-se că transportul personalului propriu la clienți excede activității aferente CAEN-ului unic 9511 "Repararea calculatoarelor și a echipamentelor periferice", iar în conformitate cu ghidul solicitantului "nu se permite depunerea unui proiect pe mai multe coduri CAEN", comisia nu a regăsit în decizia de respingere o interdicție a desfășurării activității solicitantului în funcție de voința proprie, potrivit ghidului solicitantului, în afara cheltuielilor eligibile, iar potrivit ghidului solicitantului, în afara cheltuielilor eligibile, "proiectul poate necesita o serie de alte cheltuieli care nu sunt eligibile, dar sunt necesare pentru buna implementare a proiectului. Aceste cheltuieli se suportă de către beneficiar, fără a fi luate în considerare la determinarea valorii/intensității asistenței financiare nerambursabile".

Instanța de fond a infirmat soluția autorității administrative și a obligat totodată pârâtul la emiterea unei decizii de aprobare a cererii reclamantei de finanțare a proiectului Axa prioritară 4, Acțiunea 4.1.1., Investiții în activități Productive - Ajutor de minimis, autoritatea pârâtă formulând o cerere de recurs împotriva sentinței de fond.

Criticile recurentului-pârât privind soluția instanței de fond de anulare a deciziilor emise de acesta în etapa de verificare a conformității administrative și a eligibilității solicitantului și a proiectului sunt nefondate.

În ceea ce privește chestiunea litigioasă a codului CAEN, instanța de recurs reține că intimata-reclamantă deținea la data de 31 decembrie 2019 codul CAEN 9511, conform pct. 1.5 din Ghidul solicitantului aferent acțiunii 4.1.1. pentru care s-a formulat cererea de finanțare, iar depunerea proiectului s-a întemeiat numai pe acest cod CAEN, conform cerinței din Ghid de a formula cererea de finanțare numai pentru un singur cod CAEN. Aceste aspecte nu sunt contestate de pârâtă.

Activitățile care sunt incluse în CAEN 9511, conform Ordinului președintelui INS nr. 337/2007, cu modificările și completările ulterioare, sunt: repararea calculatoarelor și a echipamentelor periferice și anume: - repararea echipamentului electronic, cum ar fi calculatoarele, mașinile de calculat și echipamentele periferice; repararea și întreținerea de: calculatoare de birou, calculatoare portabile (laptop-uri), unități de disc magnetic, unități optice și alte dispozitive de stocare, unități de disc optic (CD-RW, CD-ROM, DVD-ROM, DVD-RW), imprimante, monitoare, tastaturi, mouse-uri, joystick-uri și accesorii pentru acestea, modemuri interne și externe, terminale de computer specializate, servere, scanere, inclusiv scanere pentru coduri de bare, cititoare de cartele inteligente (smart card), căști pentru simularea realității virtuale, proiectoare pentru calculator; terminale pentru calculatoare, cum sunt automatele bancare (ATM); puncte de vânzare (POS), ce operează fără comenzi mecanice, mini-calculatoare portabile (PDA-uri -personal digital asistent).

Totodată, așa cum rezultă și din extrasul ONRC de la dosarul Tribunalului Sălaj, activitatea reclamantei circumscrisă codului CAEN 9511 este autorizată a fi desfășurată "în afara sediului social și a sediilor secundare".

De altfel, potrivit înscrisurilor și mențiunilor necontestate de la dosarul Tribunalului Sălaj, care includ contractele de prestări de servicii informatice încheiate cu terții beneficiari - contracte de service IT, reclamanta a dovedit că prestează serviciile aferente codului CAEN 9511, de reparare a calculatoarelor și a echipamentelor periferice, la școli, alte instituții și autorități publice, în afara localității, respectiv la rețelele informatice ale școlilor, bibliotecilor, primăriilor și UAT - urilor situate în localitățile Bălan, Gârbou, Ulmeni, Ileanda, Salatig, Benesat, Mirsid, Crișeni, Dragu, Letca, Lozna, Cristolț, Băbeni, Someș - Odorhei.

Prin urmare, având în vedere și precizările Institutului Național de Statistică, emitent al clasificării CAEN, respectiv al Ordinului nr. 337/2007 și al actelor premergătoare acestuia din adresa aflată la dosarul Tribunalului Sălaj, în mod corect a reținut judecătorul fondului că acest cod CAEN include și posibilitatea prestării serviciilor în afara sediului reclamantei, respectiv în afara localității sediului său.

Nefondate sunt și criticile recurentului-pârât privind reținerea de către instanța de fond a caracterului indispensabil al celor două autovehicule nepoluante pentru activitatea prestată de către reclamantă conform codului CAEN 9511, în afara sediului social și a sediilor secundare și a caracteristicilor lor tehnice adecvate activității prestate.

Așa cum s-a reținut și anterior, activitatea economică desfășurată de intimata-reclamantă, circumscrisă codului CAEN 9511, implică repararea calculatoarelor și a echipamentelor periferice, la școli, alte instituții și autorități publice, în afara localității, astfel că aceste autovehicule nepoluante sunt indispensabile activității economice legal desfășurate de către reclamantă și au caracteristici tehnice adecvate activităților prestate, fiind în concordanță cu prevederile cap. 2.1.din Ghidul solicitantului și ale art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015.

Potrivit art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015:

"(1) Cheltuielile pentru achiziția de autovehicule sau alte mijloace de transport, achiziționate inclusiv în modalitatea prevăzută la art. 9, sunt eligibile dacă acestea îndeplinesc una dintre următoarele condiții:

a) dacă sunt indispensabile activităților prevăzute la art. 59 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 sau managementului operațiunii;

b) dacă autovehiculele sau mijloacele de transport, inclusiv mijloace destinate transportului public de călători, sunt indispensabile și sunt destinate exclusiv atingerii obiectivului operațiunii, iar caracteristicile lor tehnice sunt adecvate în raport cu activitățile operațiunii".

Or, aceste condiții sunt îndeplinite în ceea ce o privește pe intimata-reclamantă, având în vedere că, pentru prestarea serviciilor de reparare și întreținere a echipamentelor informatice în afara sediului social și a sediilor secundare (Jibou), reclamanta, care nu deține decât un autoturism din anul 2002 în folosință, prin comodat, are nevoie de mijloace de deplasare atât a specialistului IT, cât și a kit-ului de reparare, care este un echipament ușor conform informațiilor de la filele x verso din dosarul Tribunalului Sălaj, care însă nu poate fi deplasat decât cu autoturismul.

În consecință, rezultă că cele două autoturisme nepoluante solicitate prin cererea de finanțare sunt indispensabile activităților desfășurate de reclamantă, iar caracteristicile lor tehnice sunt adecvate în raport cu acestea, fiind totodată destinate atingerii obiectivului operațiunii.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentului-pârât privind soluția instanței de fond de obligare la emiterea unei decizii de aprobare a cererii reclamantei de finanțare a proiectului Axa prioritară 4, Acțiunea 4.1.1., Investiții în activități Productive - Ajutor de minimis.

Potrivit dispozițiilor Cap. IV - Subcap. 4.1. din Ghidul solicitantului pentru măsura 4.1.1 - Anexă la Ordinul nr. 1956/03.08.2022:

"4.1 Descriere generală

Procesul de evaluare si selecție consta în parcurgerea următoarelor etape:

- etapa de verificare a conformității administrative și a eligibilității solicitantului și a proiectului;

- etapa de evaluare tehnică și financiară a propunerii de proiect;

- etapa de selecție a propunerilor de proiect care vor beneficia de sprijin financiar nerambursabil, în conformitate cu procedura de evaluare și selecție."

Așadar, Ghidul solicitantului prevede trei etape distincte ale procesului de evaluare și selecție, respectiv verificarea conformității administrative și a eligibilității (CAE), reglementată de dispozițiile subcap. 4.2, care se finalizează prin emiterea unei scrisori de acceptare sau de respingere, după caz (în speță, această etapă a fost finalizată prin emiterea Deciziei de respingere la finanțare), evaluarea tehnică și financiară (ETF), reglementată de prevederile subcap. 4.3, care se finalizează prin emiterea grilei de evaluare tehnică și financiară (Anexa 5.2) și etapa de selecție - subcap. 4.4, fiind finanțate doar propunerile de proiecte care au obținut un punctaj total mai mult de 60 de puncte, în ordinea descrescătoare a punctajelor și în limita bugetului aprobat potrivit schemei de ajutor de stat și prevederilor O.U.G. nr. 82/2022.

În consecință, pentru a putea fi emisă decizia de aprobare a cererii finanțare a proiectului, este necesară parcurgerea tuturor celor trei etape anterior prezentate, pentru ca ulterior Autoritatea de Management POC să poată semna contractele de finanțare cu beneficiarii selectați.

În acest sens, se mai are în vedere și că, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 82/2022, "a) administrator al schemelor de ajutor de stat și de minimis (apelurilor de proiecte) - Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, denumit în continuare MIPE, prin intermediul AM POC, ce are responsabilitatea de lansare a apelului de proiecte, de evaluare a cererilor de finanțare depuse în cadrul apelului, de semnare a contractelor de finanțare, precum și modificarea acestora, de aprobare a rapoartelor de progres, de autorizare a cererilor de prefinanțare/plată/rambursare, de efectuare de plăți către beneficiari, de monitorizare a implementării proiectelor, precum și prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor;".

Totodată, potrivit prevederilor subcap. 4.1 din Ghidul solicitantului pentru măsura 4.1.1, "Etapele de evaluare a Cererilor de finanțare se vor realiza de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Competitivitate (AM POC)".

Prin urmare, consecința anulării deciziei emise de autoritatea pârâtă în prima etapă, cea de verificare a conformității administrative și a eligibilității solicitantului și a proiectului, nu poate fi decât obligarea pârâtului la continuarea procedurilor ulterioare acestei etape, în temeiul plenitudinii de competență funcțională primară ce îi revine potrivit legii.

Pentru considerentele prezentate anterior, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Program Operațional Competitivitate, casarea, în parte, a sentinței civile recurate și rejudecând cauza, va admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Program Operațional Competitivitate, va anula Decizia nr. 394/30.08.2022 privind respingerea la finanțare - Granturi pentru investiții necesare capacităților de prestare de producție/servicii pentru refacerea capacității de reziliență aferente Acțiunii 4.1.1. Investiții în activități productive - ajutor de minimis și decizia privind soluționarea contestației din data de 06 martie 2023 formulată de A. S.R.L., înregistrată la Direcția generală Program Operațional Competitivitate sub nr. x/10.03.2023, RUE nr. 394, Axa prioritară 4, Acțiunea 4.1.1., Investiții în activități Productive - Ajutor de minimis și va obliga pârâtul la continuarea procedurilor ulterioare etapei de verificare a conformității administrative și a eligibilității solicitantului și a proiectului, urmând a fi menținută solutia privind excepția inadmisibilitătii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Program Operațional Competitivitate împotriva sentinței civile nr. 222 din 05 iunie 2024 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința civilă recurată și, în rejudecare:

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Program Operațional Competitivitate.

Anulează Decizia nr. 394/30.08.2022 privind respingerea la finanțare - Granturi pentru investiții necesare capacităților de prestare de producție/servicii pentru refacerea capacității de reziliență aferente Acțiunii 4.1.1. Investiții în activități productive - ajutor de minimis și decizia privind soluționarea contestației din data de 06 martie 2023 formulată de A. S.R.L., înregistrată la Direcția generală Program Operațional Competitivitate sub nr. x/10.03.2023, RUE nr. 394, Axa prioritară 4, Acțiunea 4.1.1., Investiții în activități Productive - Ajutor de minimis.

Obligă pârâtul la continuarea procedurilor ulterioare etapei de verificare a conformității administrative și a eligibilității solicitantului și a proiectului.

Menține solutia privind excepția inadmisibilitătii.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 29 mai 2025.