ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 804/2022

Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 14.12.2018 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018 reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat a solicitat anularea Deciziei de respingere a cererii de finanțare înregistrata cu nr. x în Registrul Unic Electronic al Programului în cadrul Programului național multianual de microindustrializare 2018, decizie comunicata reclamantei prin Scrisoarea de înștiințare a respingerii nr. 103 din 21.09.2018; anularea Deciziei de respingere a contestației, comunicata prin Scrisoarea de respingere a contestației nr. 103 din 09.10.2018; să se constate ca proiectul depus a fost elaborat in conformitate cu prevederile " Procedurii de implementare a schemei de ajutor de minimis prevăzută în cadrul Programului național multianual de microindustrializare" iar pe cale de consecința poate fi admis la finanțare, precum și obligarea autorității să emită decizia de aprobare a finanțării proiectului si încheierea contractului de finanțare cu reclamanta. Prin sentința civilă nr. 2138/28.03.2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 4353 din data de 26.10.2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 6216/25.02.2016 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.12.2015, emise de pârâtă și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 6.950 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 683 din 30 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii formulate, ca neîntemeiată. În susținerea motivelor de recurs, recurentul reiterat situația de fapt, iar în ceea ce privește motivul de casare, a susținut în esență, faptul că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea normelor de drept material (art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.), respectiv a dispozițiilor legale OMMACA nr. 955/2018 și a OMDRAP nr. 760/2016 privind aprobarea schemei de ajutor de minimis pentru sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor în cadrul Programului operațional regional 2014-2020. Esența prezentului litigiu este interpretarea pct. 3.2 din schema prevăzută de OMMACA nr. 955/2018:"Pot beneficia de prevederile Programului societățile care se încadrează în categoria microîntreprinderilor în regiunea de dezvoltare București-llfov." Datorită lipsei de previzibilitate și claritate a normei legale, instanței i-a revenit obligația să stabilească pe cale de interpretare dacă noțiunea de "încadrare" are semnificația unei condiționări a desfășurării proiectului solicitantului în regiunea de dezvoltare București-Ilfov, indiferent de locul situării sediului său social. Lămurirea înțelesului unei dispoziții legale trebuie să înceapă prin analiza gramaticală a normei (interpretarea gramaticală), iar frecvent este cerută determinarea legăturii normei supusă interpretării cu alte norme juridice (interpretarea sistematică) ori aflarea scopului acesteia, într-un context istoric dat (interpretarea istorico-teleologică), metode care nu pot fi separate de aplicarea regulilor logicii formale (interpretarea logică). La pagina nr. 11 a hotărârii criticate, instanța de fond prezintă motivele care au stat la baza interpretării sale. La paragraful 5, instanța face analiza gramaticală a articolului și concluzionează că apărările pârâtului nu sunt întemeiate. Instanța reține acest aspect deși pârâtul nu a susținut niciodată că, potrivit unei interpretări literale, norma ar fi favorabilă MMACA. În schimb, prin întâmpinare, a arătat interpretarea sistematică și istorică a normei, care au fost respinse în mod netemeinic de către instanța de fond. Interpretarea sistematică clarifică înțelesul unei norme juridice, a unui text normativ prin coroborarea normei sau textului în cauză cu alte dispoziții normative, care țin de aceeași instituție juridică. În scopul interpretării sistematice, OMMACA nr. 955/2018 se coroborează cu OMDRAP nr. 760/2016 iar, prin analogie, punctul 3.2 din schema de acordare a ajutorului de minimis trebuie interpretată în sensul că pot beneficia de prevederile programului societățile care se încadrează în categoria microîntreprinderilor și care realizează investiții în regiunea de dezvoltare București-Ilfov. Intimata-reclamantă, microîntreprindere, urmează să implementeze proiectul pentru care solicită acordarea ajutorului de stat în comuna Sântandreî din jud. Bihor. Locația se încadrează în zona de dezvoltare Nord-Vest, căreia nu îi este destinat programul național multianual pentru microindustrializare, în cazul microîntreprinderilor. Programul operațional de dezvoltare (POR) pentru anii 2014-2020 împarte România în mai multe regiuni de dezvoltare: Nord-Est, Sud_ Muntenia, Sud-Vest Oltenia, Vest, Nord-Vest, Centru, Sud-Est și București-llfov. în toate regiunile de dezvoltare, exclusiv București-Ilfov, sunt acordate ajutoare de minimis pentru microîntreprinderi de către furnizorul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prin schema de ajutor de minimis aprobată prin Ordinul MDRAPnr. 760/2016. Obiectivul respectivei scheme constă în sprijinirea sectorului microîntreprinderilor în vederea consolidării poziției pe piață a microîntreprinderilor care desfășoară activități în domeniile competitive identificate în Strategia națională de competitivitate și în planurile de dezvoltare regională prin acordarea de fonduri nerambursabile pentru realizarea de investiții. Conform art. 4 al Ordinului MDRAP nr. 760/2016, schema de ajutor de minimis se aplică investițiilor realizate în următoarele regiuni de dezvoltare ale României: Nord-Est, Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia, Vest, Nord-Vest (regiune care include și județul Bihor în care ar fi urmat să fie implementat proiectul reclamantei), Centru și Sud-Est, cu excepția investițiilor localizate pe teritoriul acoperit de instrumentul Investiției Teritoriale Integrate Delta Dunării, denumit în continuare C., respectiv în municipiul Tulcea și în orașele Babadag, Isaccea, Macin și Sulina. Așadar, în anul 2018, pe teritoriul României, dezvoltarea microîntreprinderi Le a fost sprijinită de autoritățile naționale prin schema ajutorului de minimis prevăzută de OMDRAP nr. 760/2016 și prin schema ajutorului de minimis prevăzută de OMMACA nr. 955/2018. În cazul art. 4 al Ordinului MDRAP nr. 760/2016 "schema de ajutor de minimis se aplică investițiilor realizate în următoarele regiuni de dezvoltare ale României", exprimarea folosită în acest act administrativ este mai clară decât cea folosită în Ordinul MMACA nr. 955/2018 si stipulează fără echivoc că determinarea regiunii de dezvoltare în care se află aplicantul se face în funcție de locul realizării investițiilor, expresie sinonimă cu "locul implementării proiectului. Prin analogie cu norma anterior menționată, consideră că, relevant pentru determinarea regiunii de dezvoltare, este locul implementării proiectului și nu adresa sediului social. Interpretarea istorică a unei norme juridice surprinde împrejurările în care a fost adoptata norma juridică. Ea reclamă cercetarea materialelor care au servit la elaborarea normei juridice, a expunerii de motive și a discuțiilor ce au avut loc asupra actului care face obiectul interpretării. Premergător Ordinului MMACA nr. 955/2018 a fost Memorandumul cu tema: încadrarea schemelor de ajutor de minimis - Programul național multianual de microindustrializare, Programul de dezvoltare a activităților de comercializare a pro juselor și serviciilor de piață, Programul național multianual pentru dezvoltarea antreprenoriatului în rândul femeilor din sectorul întreprinderilor mici și mijlocii, Programul național multianual pentru susținerea meșteșugurilor și artizanatului - în politicile economico-bugetare și financiare ale statului român", depus la dosarul cauzei. La pagina nr. 3 a acestui Memorandum se prevede că "schemele de ajutor de minimis instituite de MMACA sunt complementare cu programele finanțate din fonduri europene". Ordinul MDRAP nr. 760/2016 instituie o schemă transparentă de ajutor de minimis aferentă finanțărilor acordate pentru sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor în cadrul Programului operațional regional 2014-2020. În fine, recurentul susține că între Ordinul MDRAP nr. 760/2016 și Ordinul MMACAnr. 955/2018, există o relație de complementaritate. Dacă schema instituită prin Ordinul MDRAP nr. 760/2016 este destinată microîntreprinderilor care realizează investiții în reg unile de dezvoltare Nord-Est, Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia, Vest, Nord-Vest, Centru și Sud Est rezultă că programul pentru microindustrializare reglementat de Ordinul MMACA nr. 955/2018 este destinat microîntreprinderilor care realizează investiții în regiunea București Ilfov, indiferent de amplasarea în spațiu a sediului social.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată cu privire la recursul declarat de pârât, reclamanta SC "A." S.R.L. a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, iar prin rezoluția din data de 4 septembrie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 13 ianuarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor invocate prin întâmpinarea depusă, Înalta Curte, cu majoritate, apreciază că recursul pârâtului este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Pentru a răspunde criticilor formulate prin recurs, Înalta Curte are în vedere, rezumativ, contextul factual și cadrul legislativ care a condus la prezentul litigiu. Reclamanta S.C. A. S.R.L. s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal, solicitând anularea Deciziei de respingere a cererii de finanțare înregistrata cu nr. x în Registrul Unic Electronic al Programului în cadrul Programului național multianual de microindustrializare 2018, decizie comunicata reclamantei prin Scrisoarea de înștiințare a respingerii nr. 103 din 21.09.2018; anularea Deciziei de respingere a contestației, comunicata prin Scrisoarea de respingere a contestației nr. 103 din 09.10.2018; constatarea faptului ca proiectul depus a fost elaborat in conformitate cu prevederile " Procedurii de implementare a schemei de ajutor de minimis prevăzută în cadrul Programului național multianual de microindustrializare" iar pe cale de consecința obligarea autorității să emită decizia de aprobare a finanțării proiectului si încheierea contractului de finanțare cu reclamanta. În motivarea respingerii cererii de finanțare, pârâtul a susținut că reclamanta nu îndeplinește criteriul de eligibilitate prevăzut de art. 3.2 din procedura programului, potrivit căruia "pot beneficia de prevederile Programului societățile care se încadrează în categoria întreprinderilor mici sau mijlocii într-una din regiunile de dezvoltare: Nord- Est, Sud-Est, Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia, Vest, Nord-Vest, Centru sau în categoria microîntreprinderilor, întreprinderilor mici sau întreprinderilor mijlocii în regiunea de dezvoltare București-IIfov." Curtea de apel a admis acțiunea, a anulat cele două decizii contestate, dispunând obligarea pârâtului la reevaluarea proiectului reclamantei în conformitate cu procedura de ajutor minimis, opinie împărtășită și de instanța de control judiciar. Înalta Curte reține în acord cu prima instanță, că fondul raportului litigios este interpretarea pct. 3.2 din schema prevăzută de OMMACA nr. 955/2018 potrivit căruia "Pot beneficia de prevederile Programului societățile care se încadrează în categoria microîntreprinderilor în regiunea de dezvoltare București-Ilfov". Din cuprinsul aspectelor expuse în memoriul de recurs, rezultă că ceea ce critică recurentul este maniera în care prima instanță a interpretate condițiile prevăzute de OMMACA nr. 955/2018 în privința beneficiarilor programului. Astfel, în opinia recurentului, în scopul interpretării sistematice, OMMACA nr. 955/2018 se coroborează cu OMDRAP nr. 760/2016 iar, prin analogie, punctul 3.2 din schema de acordare a ajutorului de minimis trebuie interpretată în sensul că pot beneficia de prevederile programului societățile care se încadrează în categoria microîntreprinderilor și care realizează investiții în regiunea de dezvoltare București-Ilfov. Or, contrar celor afirmate de recurent, Înalta Curte constată că textul în discuție are un caracter lacunar, solicitantul cererii de finanțare neavând posibilitatea analizei prevederilor programului pentru care a formulat cererea prin raportare la cele ale unui alt program - OMDRAP nr. 760/2016, acesta având sarcina de a verifica doar condițiile de eligibilitate ale programului la care aplica. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că este evident că lipsa de claritate a normei aplicabile, respectiv dubiul în care s-a aflat societatea reclamantă, favorizează solicitantul cererii de finanțare, în baza principiului in dubio pro reo (cauzele JFE Engineering, Groupe Danone, Dresdner Bank AG). Prin urmare, în mod corect prima instanță a considerat că în cauză nu este îndeplinită cerința previzibilității impusă și de jurisprudența CEDO, care presupune ca norma juridică să fie enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă, chiar dacă trebuie să apeleze la consiliere de specialitate în materie. Asupra susținerilor recurentului potrivit cărora relevant pentru determinarea regiunii de dezvoltare, este locul implementării proiectului și nu adresa sediului social, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, reține că atâta vreme cât obiectivul Programului național multianual de microindustrializare îl constituie susținerea investițiilor în sectoarele economice prioritare stabilite și creșterea volumului de activitate și a competitivității IMM din aceste sectoare, nu rezultă de ce simplul fapt că o societate cu sediul în regiunea de dezvoltare indicată și care activează în sectorul economic prioritar conform reglementării în discuție nu este suficient pentru a aprecia că această societate solicitantă "se încadrează" în regiunea respectivă în sensul pct. 3.2 din Program, în ipoteza în care locul implementării proiectului este în alt județ decât regiunea București Ilfov, de vreme ce nicăieri în cuprinsul ordinului legiuitorul nu a făcut vreo trimitere neechivocă la criteriul locului implementării ca fiind unul de eligibilitate. În acest context, Înalta Curte constată că deși nu este lipsit de importanță locul implementării proiectului, totuși câtă vreme norma din ordinul MMACA nr. 855/2108 nu este clară și previzibilă, este corectă interpretarea reclamantei potrivit căreia atât timp cât sediul său social se găsește în București, "se încadrează" în regiunea de dezvoltare București Ilfov indiferent de locul implementării proiectului . De asemenea, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentului și din perspectiva necesității aplicării unei interpretări istorice, întrucât trimiterile la prevederile Programului Operațional Regional 2007-2013 sunt lipsite de relevanță juridică, nefiind de natură a lămuri condițiile de eligibilitate referitoare la locația implementării. Or, din perspectiva interpretării istorice, Înalta Cure împărtășește punctul de vedere al primei instanțe, în sensul în care prevederile Programul aferent anului 2019 au reglementat expres faptul că Microîntreprinderile sunt eligibile numai dacă au atât sediul social, cât și toate punctele de lucru, inclusiv locația implementării proiectului în regiunea de dezvoltare București-Ilfov. Pe cale de consecință, opinia primei instanțe în sensul că din analiza prevederilor pct. 3.2 nu rezultă interpretarea susținută de pârâtă, a condiției ca solicitantul, indiferent de sediul său social, să facă dovada că locul implementării este în regiunea București Ilfov ca o condiție necesară și suficientă pentru a fi eligibil în acest program, este una corectă, nefiind identificată o aplicare eronată a normelor de drept sau o eludare a acestora. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri împotriva sentinței civile nr. 683 din 30 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. De asemenea, observând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., instanța de control judiciar, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va admite și va dispune obligarea recurentul-pârât la plata sumei de 2.942,32 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.