Decizia nr. 370/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 1805/2023 a Curții de Apel București

Obiectul litigiului dedus judecățiii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de apel București, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a solicitat instanței să dispună declasificarea ordinului MAI nr. S/7/2018 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, polițiștilor și personalului civil din MAI, precum și a anexelor acestuia. Prin sentința nr. 1805 din 14 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca nefondată. Împotriva sentinței nr. 1805 din 14 noiembrie 2023 a Curții de Apel București a exercitat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În dezvoltarea recursului său, reclamantul a susținut, după o prezentare a situației de fapt, că se impune admiterea recursului, casarea sentinței de fond și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii acțiunii introductive.

Hotărârea atacată cu contestație în anulare Prin decizia nr. 5515 pronunțată la 26 noiembrie 2024, în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității, a admis excepția lipsei de interes și a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1805 din 14 noiembrie 2023 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Contestația în anulare formulată în cauză Contestatorul A. formulează contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 5155/26.11.2024, arătând că soluția de respingere a recursului ca lipsit de interes s-a întemeiat pe o eroare materială în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., constând în reținerea greșită a faptului că încetarea raporturilor de serviciu ar fi intervenit ulterior investirii instanței de recurs, deși, în realitate, pensionarea reclamantului a avut loc la 14.10.2023, anterior pronunțării sentinței de fond din 14.11.2023 și anterior investirii instanței de control judiciar la 31.01.2024. Contestatorul susține că instanța de fond cunoștea calitatea sa de pensionar, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 1805/14.11.2023, dosar nr. x/2021, în care acesta a precizat că a ieșit la pensie și a justificat interesul atât ca salariat, cât și ca pensionar, iar instanța a respins excepția lipsei de interes. Apreciază că instanța de recurs a depășit limitele învestirii, contrar art. 22 alin. (6) C. proc. civ., întrucât niciuna dintre părți nu a atacat soluția primei instanțe privind excepția lipsei de interes, reclamantul excluzând expres această critică din cererea de recurs, iar pârâta neformulând recurs sau recurs incident. În ceea ce privește fondul cauzei, arată că instanța de fond nu a analizat cererea introductivă, deși acest lucru fusese dispus prin Decizia nr. 1435/14.03.2023 a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2021, referitoare la necesitatea verificării legalității clasificării ca secret de serviciu a Normelor metodologice de aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017 în cadrul MAI. Mai mult, pârâta nu a indicat nicio lege care să împuternicească ministrul afacerilor interne să clasifice aceste norme, deși art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 și art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 impun ca exceptarea de la publicitate să fie prevăzută prin lege. Arată că lipsa unei asemenea dispoziții legale încălcă dispozițiile art. 4 alin. (3) și art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001, art. 33 din Legea nr. 182/2002 și art. 6 lit. g) și art. 37 din Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât informațiile privind salariile sunt de interes personal și nu pot fi clasificate. Invocă, de asemenea, faptul că Ministerul Justiției a publicat în Monitorul Oficial normele metodologice similare aplicabile personalului din sistemul penitenciar, ceea ce confirmă obligația de publicitate. În consecință, apreciază că este incident art. 20 alin. (1) lit. c) din Standardul național aprobat prin H.G. nr. 585/2002, întrucât clasificarea ar fi fost dispusă de o persoană neîmputernicită prin lege, impunându-se admiterea cererii și declasificarea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. S/7/31.01.2018 și a anexelor acestuia.

Apărările intimaților Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a susținut că argumentele critice formulate de contestator nu se încadrează în niciunul dintre motivele pe care se întemeiază textul legal, reiterând aspectele de fond.

Procedura de soluționare a contestației în anulare În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 22 ianuarie 2026, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Cu titlu prealabil Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare, astfel cum a fost invocată de intimata Ministerul Afacerilor Interne în cuprinsul întâmpinării, întrucât singura condiție de admisibilitate ce se impune a fi îndeplinită în cadrul contestației în anulare speciale prevăzute de art. 503 alin. (2) C. proc. civ. este aceea ca hotărârea atacată să fie pronunțată de instanța de recurs, condiție îndeplinită în prezenta cauză, decizia nr. 5515 din 26 noiembrie 2024 fiind pronunțată de instanța de recurs în cadrul recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1805 din 14 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Analizând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate, Înalta Curte constată următoarele: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., respectiv împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs, potrivit art. 503 alin. (2) C. proc. civ., doar pentru ipotezele expres determinate de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;". În speță, prin decizia civilă nr. 5515 din 26 noiembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2024, a fost respins recursul declarat de reclamantul A., ca lipsit de interes. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în conformitate cu prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., reprezintă eroare materială susceptibilă să ducă la retractarea hotărârii, greșeala involuntară, de ordin formal, procedural care a influențat, de o manieră determinantă, pronunțarea soluției dată recursului promovat de părâtă, astfel încât este incidentă dispoziția mai-sus amintită, care condiționează admisibilitatea contestației în anulare de faptul ca soluția instanței să fie rezultatul acelei greșeli materiale. Greșelile materiale se apreciază în raport cu datele existente la dosarul cauzei la momentul pronunțării, deoarece numai în aceste condiții se poate stabili dacă soluția dată în recurs este sau nu rezultatul unei greșeli materiale. Într-un asemenea context de reglementare, aspectele învederate de către contestator în motivarea contestației în anulare pot fi considerate ca valorând greșeală materială, soluția instanței de recurs cu privire la respingerea căii de atac ca fiind lipsită de interes fiind rezultatul unei erori materiale, în condițiile în care, instanța de fond s-a pronunțat asupra acestui aspect constatând că partea are interes în cauză. Astfel, reținând faptul că reclamantul s-a pensionat la data de 16 octombrie 2023, judecătorul fondului a statuat într-un mod definitiv că "nu poate reține apărarea MAI conform căreia reclamantul nu are interes în promovarea acțiunii. Reclamantul afirmă calitatea sa de persoană vătămată în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, ordinul a cărui declasificare o solicită stând la baza unui act individual de salarizare. În acest context, reclamantul a probat un interes de a acționa în contencios administrativ." Această reținere din cuprinsul motivării sentinței nr. 1805/14.11.2023 pronuțate de către Curtea de Apel București nu a fost atacată cu recurs de către instituția pârâtă (care cu rea-credință a înțeles să invoce excepția lipsei de interes și în recurs) și nici nu a făcut obiectul recursului promovat de către partea reclamantă. În acest context se poate observa că s-a menționat eronat de către instanța de recurs față de data pronunțării sentinței (14.11.2023) faptul că, "pe parcursul procesului, ulterior pronunțării sentinței de fond și după învestirea instanței de control judiciar cu recursul promovat de reclamantul A. a fost emis Ordinul I.G.A.V. nr. 33017/16.10.2023, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu dintre recurent și intimat, Înalta Curte reține că, față de obiectul pretențiilor deduse judecății în prezenta cauză, interesul procesual în susținerea recursului reclamantului nu mai este actual..." și fără a se observa că acest aspect fusese soluționat definitiv de către judecătorul fondului. Înalta Curte constată că eroarea materială, invocată de contestator ca fiind săvârșită de instanța, se circumscrie prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., de natură să justifice contestația în anulare pendinte. Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare, va admite contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 5515 pronunțate la 26 noiembrie 2024 de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2024, va anula, în parte, decizia nr. 5515 pronunțată la 26 noiembrie 2024 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2024, în ceea ce privește respingerea recursului ca lipsit de interes, va menține restul dispozițiilor deciziei și va stabili termen la data de 26 martie 2026, pentru când se vor cita părțile.