Decizia nr. 369/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare

Obiectul litigiului dedus judecățiii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 august 2022, cu număr de dosar x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Inspecția Judiciară, solicitând anularea Rezoluției inspectorului-șef din data de 21 iulie 2022 dată în lucrarea nr. C22-1088, precum și a Rezoluției de clasare nr. 1215 din 28 iunie 2022 dispusă în lucrarea nr. C22-1736. Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1138 din data de 31 iulie 2023, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată. Împotriva sentinței civile nr. 1138 pronunțate în data de 31 iulie 2023 de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., aceasta invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Hotărârea atacată cu contestație în anulare Prin decizia nr. 2684 pronunțată la 20 mai 2025, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a anulat recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1138 din data de 31 iulie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

Contestația în anulare formulată în cauză Contestatoarea A. formulează contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2684/2684 pronunțată la 20 mai 2025, în dosarul nr. x/2022 de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, arătând că soluția de respingere a recursului ca insuficient timbrat s-a întemeiat pe o eroare materială în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., constând în reținerea greșită a faptului că nu ar fi achitat taxa suplimentară de timbru în cuantum de 100 de RON. Printr-un larg istoric partea contestatoare arată că la momentul primirii citației a achitat completarea taxei de timbru în data de 13 mai 2025, a depus cu plicul la poștă în data de 16 mai 2025 (vineri) ora 12:17 pentru care a achitat și o taxă suplimentară Apreciază și că este inadmisibil ca Înalta Cutre a decis să îi anuleze calea de atac, deși în mod sigur taxa de timbru se afla la dosar. Mai mult, susține că orice motivare ulterioară este falsă, sub acest aspect arătând că este inadmisibil să se menționeze că taxa de timbru ar fi ajuns pe data de 21 mai 2025, adică după 5 zile la dosar. Prin completarea depusă la data de 20 iunie 2025, contestatoarea A. susține că redactorul deciziei fiind cu rea-credință și știind că nu va răspunde pentru soluția dispusă, la penultimul alineat motivează mincinos, fals și nereal faptul că nu s-a conformat dispoziților instanței și nu a achitat taxa de timbru, deși prin apărările sale sincere partea a arătat că a primit citația la data de 8 mai și a achitat la data de 13 mai 2025. Orice judecător și magistrat de bună credință printr-un minim de efort în lecturarea originalului chitanței aflate în dosar la data redactării ar fi constatat că ar fi achitat în termen legal taxa de timbru. Menționează că instanța care a soluționat recursul, văzând că nu poate răspunde motivelor de fapt și de drept invocate prin calea de atac cu suficientă claritate, s-a străduit cu înversunare să găsească acuzații, în sensul că în dosarul nr. x/2022 nu este vorba de acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998

Apărările intimaților Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a susținut că argumentele critice formulate de contestator nu se încadrează în niciunul dintre motivele pe care se întemeiază textul legal, reiterând aspectele de fond. Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare și note de concluzii.

Procedura de soluționare a contestației în anulare În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 22 ianuarie 2026, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Analizând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale." Prin eroare materială ca temei al unei contestații în anulare se înțelege orice eroare evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca netimbrat/insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara și, pentru verificarea acestor situații, nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Înalta Curte are în vedere și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Hietsch c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 par. 1 din Convenție, prin respingerea contestației reclamantei, pe motiv că dovada plății taxei judiciare de timbru datorate în recurs nu se afla la dosar, deși partea a transmis tribunalului, prin scrisoare recomandată, proba acestei plăți. În prezenta cauză se constată că, la data pronunțării din 20 mai 2025 în dosarul instanței de recurs nu se găsea taxa judiciară de timbru achitată de către partea recurentă, ea sosind prin poștă a doua zi, pe data de 21 mai 2025, aspect de rezultă clar din înscrisurile de la dosar . Recurenta-reclamantă a comunicat instanței de recurs dovada, dar aceasta a ajuns ulterior pronunțării. În calea de atac extraordinară a contestației în anulare a depus dovezi în sensul comunicării taxei de timbru, de 100 RON, anterior termenului de judecată, context în care, nu i se poate reproșa contestatoarei o neglijență în achitarea taxei. Deși nu poate fi învinovățită de neplata taxei, partea reclamantă nu a înștiințat instanța cu privire achitarea în integralitate a taxei judiciare de timbru, o atare obligație nefiind prevăzută de legiuitor în materia taxelor de timbru. Înalta Curte observă lipsa de diligență a recurentei-reclamante care a achitat taxa la data de 13 mai 2025, a comunicat-o abia pe data de 16 mai 2025, într-o zi de vineri, când urmau 2 zile nelucrătoare și poșta română nu are program, astfel că plicul cu dovada achitării taxei judiciare de timbru a ajuns în București, abia pe data de 21 mai 2025. Totodată, nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ. câtă vreme taxa judiciară de timbru a fost achitată, dar Înalta Curte observă limbajul și criticile aduse prin contestația în anulare prin care se aduc acuzații nefondate și neverificate completului de judecată care a anulat și motivat calea de atac promovată de către recurenta-reclamantă A.. Astfel, nu este culpa instanței de recurs că decis anularea căii de atac ca insuficient timbrată (comunicase părții în timp util obligația de completare a taxei judiciare de timbru), atât timp cât la data pronunțării deciziei contestate taxa judiciară de timbru nu ajunsese la instanță, ea sosind la oficiul poștal din București la data de 21 mai 2025, aspect dovedit prin înscrisul - plic aflat la dosarul de recurs - fila x. Cum taxa judiciară de timbru a ajuns la dosar în data de 21 mai 2025, ulterior pronunțării, magistratul redactor nu mai avea cum să mai schimbe soluția, motivarea reflectând dezlegarea dată la 20 mai 2025. Art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. nu instituie condiții suplimentare privind culpa sau lipsa culpei recurentului care a achitat taxa de timbru, dar nu a înștiințat instanța cu privire la îndeplinirea obligației sale, ci instituie condiția obiectivă a erorii materiale, eroare materială a cărei existență a fost probată, întrucât taxa de timbru a fost achitată la data de 13 mai 2025 și comunicată prin Poșta Română Constanța la data de 16 mai 2025, iar plicul care o conținea a ajuns în Poșta Română București (conform ștampilei aplicată la oficiul poștal) și la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 21 mai 2025. În concluzie, contestația în anulare este admisibilă, iar pe fond, în lumina situației de fapt prezentate și având în vedere și considerentele Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Hietsch c. României, Înalta Curte constată că este întemeiată contestația în anulare, partea recurentă făcând dovada achitării taxei de timbru suplimentare de 100 RON în termenul prevăzut de lege. Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., va admite, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2684 pronunțate la 20 mai 2025 de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, va anula decizia și va fixa termen de judecată la data de 11 iunie 2026, cu citarea părților.