Decizia nr. 358/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 156 a Curții de Apel Iași

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecățiii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11 decembrie 2024 sub nr. x/2025 pe rolul Tribunalului Iași - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.S.A.S.

București, obligarea pârâtului la: - eliberarea din fondul de arhivă a Sentinței de condamnare nr. 145/1950, al dosarului de securitate persecutat politic nr. x, cod de bare x și încă o condamnare de trei ani muncă silnică la Canalul Dunăre Marea Neagră a tatălui său, B., născut 30.06.1911 localitate Bârnova, jud. Iași, decedat 11.07.1998; - obligarea pârâtei la plata privind drepturile prevăzute de Legea 130/2020 pentru modificarea Decretului - Lege nr. 118/1990, a despăgubirilor începând cu perioada anterioară de trei ani a anului 2024, cu penalități în cuantum de 100 de RON/zi începând cu data aducerii la cunoștință prin cereri și reclamație administrativă, până la eliberarea acestor documente.

Prin sentința nr. 245/08.04.2025 Tribunalul Iași a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2025. 2. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 156 pronunțată la 5 iunie 2025, Curtea de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și a anulat, ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., persoană desemnată C., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 156 pronunțate la 5 iunie 2025 de Curtea de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc.

civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Arată că instanța nu a motivat lipsa comunicării de către partea a sentinței de condamnare a răposatului său tată. De asemenea, menționează că, deși cererea a fost timbrată cu achitarea taxei judiciare de timbru la Direcția economică și Finanțe Publice Locale Iași, instanța a menționat faptul că taxa judiciară de timbru trebuia achitată la Finanțe Publice locale de la locul de domiciliu a reclamantului respectiv în comuna Tomești. Recurentul susține că acest lucru constituie o împiedicare privind accesul liber la justiție. 4. Apărări formulate în cauză Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care în principal a invocat excepția nulității căii de atac, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat. Demersul judiciar al reclamantului, astfel cum a fost evidențiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de obligare a pârâtului C.N.S.A.S. București, la eliberarea din fondul de arhivă a Sentinței de condamnare nr. 145/1950, al dosarului de securitate persecutat politic nr. x, și încă o condamnare de trei ani muncă silnică la Canalul Dunăre Marea Neagră a tatălui său, B. și la plata privind drepturile prevăzute de Legea 130/2020 pentru modificarea Decretului - Lege nr. 118/1990, a despăgubirilor începând cu perioada anterioară de trei ani a anului 2024, cu penalități în cuantum de 100 de RON/zi începând cu data aducerii la cunoștință prin cereri și reclamație administrativă, până la eliberarea acestor documente.

Prin sentința recurată s-a anulat acțiunea, ca netimbrată, reclamantul formulând recurs, criticile fiind circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ. Înalta Curte constată că instanța de fond nu a permis părții recurente să facă dovada respectării dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 80/2013 încălcându-i astfel dreptul la acces la justiție. În acest context, recursul formulat este fondat, motivele invocate sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate. Instanța de control judiciar reține că soluția primei instanțe de anulare a cererii introductive ca netimbrată a fost pronunțată cu nesocotirea garanțiilor dreptului la apărare și ale accesului efectiv la instanță, astfel cum acestea sunt consacrate de Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că mandatarul recurentului-reclammant a arătat, în mod expres, că taxa judiciară de timbru fusese achitată anterior declinării competenței, plata fiind efectuată la domiciliul mandatarului, în circumscripția Tribunalului Iași, instanța inițial sesizată. Această împrejurare este verificabilă prin consultarea înscrisurilor depuse la dosar, iar instanța de fond putea acorda un termen pentru a permite părții să facă dovada achitării taxei la domiciliul său. Înalta Curte constată că instanța de fond nu a acordat niciun termen pentru regularizarea timbrajului, deși obligația de a acorda un termen scurt este una imperativă, iar nerespectarea acesteia atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., întrucât privește încălcarea unor norme de procedură a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea. Instanța de fond a procedat la anularea cererii fără a analiza dacă plata efectuată la Tribunalul Iași putea fi valorificată (putea dispune restituirea taxei achitate și obligarea părții să achite o nouă taxă de timbru), în condițiile în care acesta nu se sustrăsese de la îndeplinirea obligației de timbrare, ci efectuase plata într-o altă localitate, decât cea de domiciliu. Această conduită judiciară este contrară jurisprudenței constante a Curții Constituționale, care, prin deciziile nr. 948/2010, nr. 216/2015 și nr. 718/2021, a statuat că sancțiunea anulării cererii ca netimbrată poate fi aplicată numai dacă partea a fost în mod efectiv înștiințată despre obligația de plată și despre consecințele neîndeplinirii acesteia, iar instanța a acordat un termen rezonabil pentru regularizare.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în cauzele Weissman c. României, Iorga c. României, Aït-Mouhoub c. Franței și D. S.R.L. c. României, că formalismul excesiv în materia taxelor judiciare de timbru poate transforma accesul la instanță într-un drept iluzoriu, contrar art. 6 CEDO. În speță, instanța de fond a aplicat sancțiunea anulării într-o manieră pur formală, fără a analiza circumstanțele concrete ale cauzei, fără a verifica dacă plata fusese efectuată și fără a îndruma partea să solicite restituirea taxei achitate la Tribunalul Iași, deși această obligație decurge în mod direct art. 6, art. 7 și art. 22 din C. proc. civ.. Prin această omisiune, instanța a încălcat principiul contradictorialității, dreptul la apărare și accesul efectiv la instanță, întrucât reclamantul nu a fost pus în situația de a-și exercita drepturile procesuale în mod real și efectiv.

Înalta Curte precizează că, taxa judiciară de timbru, ca filtru procedural, nu trebuie să devină o piedică nerezonabilă/iluzorie în exercitarea dreptului de acces la instanță. Sancțiunea anulării cererii nu poate fi aplicată în absența unei informări eficiente și în timp util a justițiabilului. Instanța de fond a ignorat faptul că reclamantul nu a manifestat nicio conduită de rea-credință, ci, dimpotrivă, achitase taxa, însă într-o altă localitate, apreciind că mandatarul său având procură specială de reprezentare în dosarul x/2024 (îl reprezenta în relația cu toate autoritățile publice/private și cu toate instanțele judecătorești de orice grad jurisdicțional) poate achita și taxa de timbru în numele său, situație în care instanța avea obligația de a asigura respectarea dreptului la apărare prin acordarea unui nou termen de judecată pentru permită părți să dovedească respectarea dispozițiilor art. 40 din O.U.G.

nr. 80/2013. În consecință, Înalta Curte constată că soluția de anularea cererii de chemare în judecată fără a fi incidentă vreo vătămare procesuală sau vreo încălcarea a unei cerințe esențiale a cererii de chemare în judecată, reprezintă o nesocotire a dreptului la apărare și a accesului liber la justiție este disproporționată și a cauzat recurentului-reclamant o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză. În consecință, se constată incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. care vizează situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de casare are în vedere neregularități procedurale, altele decât cele prevăzute la alin. (1)-(4), precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului civil, în speță, principiul dreptului la apărare și principiul dreptului la un proces echitabil. Față de incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea criticilor recurentului-reclamant, subsumate motivelor de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc.

civ., acestea urmând să fie avute în vedere la rejudecarea cauzei. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 156 pronunțate la 5 iunie 2025 de Curtea de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă. Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței. Pronunțată astăzi, 22 ianuarie 2026.