ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 04.02.2020

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 543/2020

HOTĂRÂRE

04.02.2020

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 543/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 4 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 08.10.2013, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, PREȘEDINTELE COLEGIULUI CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII B. să se dispună accesul la accesul la documentele solicitate (dosarul nr. x/1996, y/2003 al Î.C.C.J., secția Parchetelor Militare privind moartea tatălui reclamantei și îmbolnăvirea acesteia în acțiunea C. și, de asemenea, dosarele de Securitate ale persoanelor implicate în moartea tatălui său și dosarul de identificare ale Gen. D., șeful misiunii C. din București) pentru a le depune la justiție sub sancțiunea penalității de întârziere sau a amnezii prevăzute de art. 24 alin. (2) și obligarea pârâților la plata daunelor morale în cuantum de 300.000 euro (100.000 euro CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII și 200.000 euro PREȘEDINTELE COLEGIULUI CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII B.)

La data de 23.10.2013 reclamanta a depus cerere precizatoare, prin care a arătat, la solicitarea instanței de a preciza obiectul și motivele de fapt și de drept ale cererii, că pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII este singura instituție abilitată conform legii să îi pună la dispoziție probele-documente create de fosta securitate, utile și indispensabile pentru acțiunile criminale ale fostei securități, dosar x ÎCCJ, secția Parchetelor Militare, privind moartea ciudată a tatălui său E. și îmbolnăvirea sa gravă ca obiectiv 258, în acțiunea C..

A precizat reclamanta că CNSAS nu mai are nici un drept de a secretiza vreun document al fostei securități legat de problematica dovedirii crimelor comise. În anul 2010, vizionând împreună cu soțul său microfilmul de la vol. I x E. 1957-1967, apare coperta DSS 15. VI.1968 urmărire operativă E., urmată de o foaie cu 3 alineate nelizibile pe ecranul televizorului. A făcut cerere de xerocopiere pe suport hârtie, dar nu a obținut foaia a 2 a, i s-au derulat 9 foi din vol. I. CNSAS a susținut că nu există volumul II, ci este o arhivare a vol. I, ce a trecut la fondul pasiv în 1967. Susținerea CNSAS blochează lămurirea situației volumului 2, nu există decât coperta acestui volum, la dosar s-a umblat în aprilie 1989; este secretizat volumul 2.

La termenul de judecată din 29.11.2013 Curtea a pus în vedere reclamantei să-și precizeze acțiunea, respectiv să indice exact ce se solicită.

La data de 10.12.2013 reclamanta a depus cerere, prin care a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâților să îi pună la dispoziție în vederea documentării: vol. 2 din dosarul de anchetă E., având nr. x, respectiv pentru perioada 1967-1975, dosarul de urmărire a sa ca obiectiv din 1967 până în anul 1989-1990, dosarele de securitate ale persoanelor implicate în suprimarea fizică a tatălui său, respectiv F. și G. și dosarul de identificare a generalului D., șeful H.. A solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.

A precizat reclamanta că a făcut numeroase demersuri la mai multe instituții pentru a afla relații documentate cu privire la acțiunile întreprinse împotriva tatălui săi și a sa. Din relațiile obținute a rezultat că pârâtul a primit și deține toate dosarele ce conțin informațiile care o interesează, dar spre surprinderea sa, la numeroasele demersuri făcute către CNSAS, acesta i-a comunicat că nu deține astfel de documente.

Pârâtul a depus întâmpinare la cererea precizatoare, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamantei i-au fost puse la dispoziție toate documentele solicitate regăsite în arhiva CNSAS, iar în ceea ce privește cererile privind pe numiții F., G. și D., cererea excede prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008.

Reclamanta a depus în cursul soluționării cauzei numeroase alte cereri precizatoare și cereri de obligare a pârâtului CNSAS să depună la dosarul cauzei, în cadrul probei cu înscrisuri, înscrisurile solicitate prin cererea de chemare în judecată și alte înscrisuri apreciate de reclamantă ca fiind relevante.

Prin sentința civilă nr. 809/20.03.2015 pronunțată de Curte de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă, în parte, cererea precizată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Președintele Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității B., a fost obligat pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității să pună la dispoziție reclamantei dosarele solicitate pentru studiu și să-i plătească reclamantei 10.000 euro daune morale.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta A. cât și pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Președintele Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității B..

Prin Decizia nr. 2792/25 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal au fost admise recursurile declarate de reclamanta A. și de pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Președintele Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, dl. B. împotriva sentinței nr. 809 din 20 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Înalta Curte a reținut în motivarea acestei decizii că instanța de fond a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 200 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 194 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. civ. (referitoare la obiectul judecății și la motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea), precum și dispozițiile art. 204 C. proc. civ. (referitoare la termenul până la care poate fi modificată cererea de chemare în judecată), ceea ce atrage sancțiunea nulității în condițiile art. 175 C. proc. civ. de asemenea, nu a indicat motivele pe care se întemeiază, respectiv nu a menționat și analizat probele care susțin admiterea acțiunii și nici considerentele pentru care au fost înlăturate apărările pârâților care au susținut în mod repetat că, în măsura în care reclamanta urmărește accesul la dosare ale fostei Securități, au pus la dispoziția acesteia toate informațiile de care dispun.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 05.01.2017, sub nr. de dosar x/2013

Hotărârea primei instanțe, în rejudecare

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1660 din 08.05.2017, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată și precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII și PREȘEDINTELE COLEGIULUI CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, DL. B..

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, încă dinainte de a se motiva hotărârea, respectiv din data de 07.06.2017, a declarat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 486 C. proc. civ.

Susține că recursul său se referă la cuantumul daunelor morale pretinse pentru hărțuirea sa, respectiv neaplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008.

Solicită a se avea în vedere că acțiunea sa a cuprins încă din cererea introductivă și cererea completatoare capătul de cerere prin care solicita să i se pună la dispoziție volumul II din dosarul anchetă al tatălui său, E., ofițer, dosarul de urmărire a recurentei - reclamantei din 1967 până în 1990, dosarele de securitate ale persoanelor implicate în suprimarea fizică a tatălui să, dosarul de identificare a generalului D..

La data de 27.07.2017, recurenta - reclamantă a transmis prin poștă, fiind înregistrată la instanță la data de 28.07.2017, o nouă cerere de recurs intitulată " Recurs și Motive de recurs", în cadrul căreia solicită instanței a se dispune

- completarea obiectului judecății cu capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale în sumă de 300.000 Euro din care: 100.000 Euro în sarcina CNSAS și 200.000 Euro în sarcina domnului B.,

- obligarea pârâților să-i pună la dispoziție:

- volumul II din dosarul de anchetă E., având nr. cata x pentru perioada 1967-1975, respectiv microfilmul acestui dosar, după efectuarea procedurilor de desecretizare;

- dosarul de urmărire a sa ca obiectiv din 1967 până în 1990,

- dosarele de securitate ale persoanelor implicate în suprimarea fizică a tatălui său, respectiv F. și G.,

- dosarul de identificare a generalului D., șeful H.,

- Obligarea pârâților la plata daunelor morale în sumă de 300.000 Euro, din care: 100.000 Euro în sarcina CNSAS și 200.000 Euro în sarcina domnului B..

Consideră recurenta - reclamantă că încheierea de ședință din data de 10.04.2017 și sentința nr. 1660/2017 au fost date cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 488 alin. (8) C. proc. civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, anularea sentinței de fond și admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.

Apărarea intimaților -pârâți

Intimații - pârâți Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și Președintele Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, domnul B. au formulat o întâmpinare comună, în cadrul căreia au solicitat ca, în principal, să se constate nul recursul promovat de reclamantă și, în subsidiar, acesta să fie respins, ca nefondat.

În susținerea excepției nulității recursului, intimații au invocat, pe de o parte dispozițiile art. 468 alin. (3) C. proc. civ., raportat la faptul că recurenta a depus două cereri de recurs, prima fiind formulată înainte de a-i fi comunicată sentința de fond.

Susțin astfel că, față de data înregistrării primei cereri de recurs a recurentei, din 09.06.2017, depunerea celei de-a doua cereri de recurs este realizată cu depășirea vădită a termenului de recurs, care curge de la comunicarea echivalentă, respectiv, de la depunerea primei cereri de recurs, între cele două momente trecând mai mult de o lună.

Pe de altă parte, intimații au mai susținut că, în ceea ce privește prima cerere de recurs, aspectele din cuprinsul acesteia nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, prin urmare, față de prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din Noul C. proc. civ., se impune constatarea nulității recursului.

În subsidiar, pe fondul recursului, intimații solicită respingerea acestuia, ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, ca legală.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția Completului învestit cu soluționarea dosarului s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 04.02.2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor expuse, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În prealabil, Înalta Curte se va pronunța cu privire la excepția nulității, invocată de intimații - pârâți în cadrul întâmpinării depusă la dosar.

Analizând considerentele avute în vedere de aceștia în susținerea excepției, instanța de control judiciar constată următoarele:

Într-un prim considerent, intimații - pârâți au invocat nulitatea celei de-a doua cereri de recurs depusă la data de 27.07.2017, raportat la dispozițiile art. 468 alin. (3) C. proc. civ., susținând că depunerea acesteia este realizată cu depășirea vădită a termenului de recurs, ce curge de la comunicarea echivalentă, respectiv de la depunerea primei cereri de recurs, între cele două momente trecând mai mult de o lună.

Înalta Curte apreciază ca fiind fondată această apărare a intimaților - pârâți, în considerarea următoarelor argumente:

Analizând actele și lucrările dosarului de recurs, constată instanța de control judiciar că recurenta - reclamantă a formulat două cereri de recurs, astfel: o primă cerere a fost transmisă prin poștă la data de 07.06.2017, fiind înregistrată la instanța de fond la data de 09.06.2017, aceasta fiind formulată înainte de a i se comunica hotărârea de fond, ce a avut loc ulterior, la distanță de peste o lună, respectiv la data de 14.07.2017, iar cea de-a doua cerere de recurs a fost depusă după comunicarea acesteia, respectiv la data de 27.07.2017.

Astfel cum chiar recurenta menționează în cadrul motivelor de recurs expuse în prima cerere depusă, la momentul formulării acesteia nu primise încă hotărârea atacată, partea susținând că va depune " motive în plus" printr-un alt memoriu, după primirea " deciziei Curții de Apel".

Față de această situație de fapt, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 468 alin. (3) din Codul de porcedură civilă, invocate de intimații - pârâți, ce prevăd următoarele:

"Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată la data depunerii cerii de apel".

Prezentele dispoziții, deși se referă la calea de atac a apelului, sunt aplicabile și în cazul judecării recursului, față de dispozițiile art. 494 din C. proc. civ., ce reglementează regulile privind judecata recursului, stipulând următoarele:

"Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs . . . . . . . . . ." .

Astfel, raportat la dispozițiile art. 468 alin. (3) din C. proc. civ., termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului împotriva sentinței de fond, nu se mai calculează raportat la data comunicării hotărârii, ci raportat la data "depunerii cererii" de recurs, astfel cum prevăd dispozițiile anterior menționate, având în vedere că recurenta - reclamantă a declarat recurs înainte de a-i fi comunicată hotărârea de către instanța de fond.

Procedând la calcularea acestui termen, raportat la data depunerii de către recurenta - reclamantă a primei cereri de recurs, din 07.06.2017, cele 15 zile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 554/2004, s-au împlinit la data de 23.06.2017, aceasta fiind, așadar, ultima zi în care partea mai putea completa motivele de recurs expuse în cererea inițială.

Analizând cererea ulterioară intitulată de recurenta - reclamantă " Recurs și Motive de Recurs", sub aspectul respectării termenului legal, constată Înalta Curte că aceasta a fost depusă de parte, tot prin poștă, la data de 27.07.2017, astfel cum rezultă de pe ștampila aplicată pe plicul de expediere a respectivei cereri, fiind deci, depusă la mai mult de o lună după expirarea termenului legal, ce s-a împlinit la data de 23.06.2017.

Reține Înalta Curte că, prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. " Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs" iar potrivit dispozițiilor 489 alin. (1) din același act normativ " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentei obligația de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătorești într-un anumit termen, imperativ prevăzut de lege, motivele de recurs depuse de parte la data de 27.07.2017, deci, după împlinirea termenului legal din data de 23.06.2017, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea nulității acestora.

Se constată, așadar, că motivele de recurs din data de 27.07.2017, au fost depuse cu depășirea termenului legal, sancționată de legiuitor cu nulitatea.

Astfel, instanța de control judiciar are în vedere dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd următoarele:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Față de aceste considerente, apreciind ca fiind fondată excepția invocată de intimații - pârâți, urmează a constata nulitatea motivelor de recurs depuse la data de 27.07.2017, sens în care acestea nu vor mai fi analizate.

În continuare, analizând cererea inițială de recurs depusă de recurenta - reclamantă la data de 07.06.2017, mai întâi sub aspectul nulității acesteia, invocat pe cale de excepție de către intimații - pârâți, Înalta Curte constată că, deși recurenta - reclamantă nu a încadrat expres criticile sale în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocând generic doar dispozițiile art. 486 C. proc. civ., lecturând cererea de recurs instanța de control judiciar identifică critici ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în esență recurenta invocând interpretarea și încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008.

Față de aceste motive, constatând că, în cauză, nu este aplicabilă sancțiunea prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., invocată de intimații - pârâți, raportat la cerința menționată de legiuitor la articolul 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului declarat la data de 07.06.2017, ca nefondată.

Trecând la analizarea pe fond a recursului, din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată următoarele:

La termenul de judecată din 29.11.2013 Curtea a pus în vedere reclamantei să-și precizeze acțiunea, respectiv să indice exact ce solicită.

Prin sentința civilă nr. 809/20.03.2015 a fost admisă, în parte, cererea precizată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Președintele Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității B., a fost obligat pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității să pună la dispoziție reclamantei dosarele solicitate pentru studiu și să-i plătească reclamantei 10.000 euro daune morale.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta cât și cei doi pârâți.

Prin Decizia nr. 2792/25 octombrie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de reclamanta A. și de pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Președintele Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, dl. B., a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin decizia de casare instanța de control judiciar a stabilit în sarcina instanței de fond să clarifice obiectul judecății, respectiv capetele de cerere și temeiul de drept al acestora precum și probele pe care se întemeiază acțiunea.

Prin sentința civilă nr. 1660 din data de 08.05.2017, ce face obiectul controlului judiciar de față, Curtea de Apel București, procedând în conformitate cu dispozițiile art. 501 C. proc. civ., a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată și precizată de reclamantă, ca fiind neîntemeiată.

Această soluție este împărtășită de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă de către judecătorul fondului a dispozițiilor legale incidente în speță, prin raportare la probatoriul administrat în cauză.

Analizând astfel actele și lucrările dosarului, atât de la judecata inițială, cât și din rejudecare, instanța de control judiciar reține că, prin decizia de casare pronunțată în cauză, Înalta Curte a statuat că prima instanță a încălcat prevederile art. 203 C. proc. civ., deoarece " a permis modificarea cererii de chemare în judecată prin adăugarea unui capăt de cerere în pretenții după primul termen de judecată la care reclamanta a fost legal citată.".

În cauza de față sunt incidente dispozițiile art. 501 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd următoarele" 1) În caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul".

Raportat la acestea, constată Înalta Curte că, în mod corect instanța de fond, prin încheierea de dezbateri din data de 10.04.2017 a reținut că în cauză este legal învestită cu următoarele cereri: obligarea pârâților să îi pună la dispoziție vol. 2 din dosarul de anchetă E., având nr. x, respectiv pentru perioada 1967-1975, dosarul de urmărire a reclamantei ca obiectiv din 1967 până în 1989-1990, dosarele de securitate ale persoanelor implicate în suprimarea fizică a tatălui său, respectiv F. și G. și dosarul de identificare a generalului D., șeful H., acestea fiind cererile astfel cum au fost precizate până la data de 10.01.2014; pentru cererile ulterioare, neexistând acordul pârâtului, instanța nu se putea considera legal investită cu acestea. Cu referire specială la cererea în pretenții, deopotrivă a reținut instanța de fond că Î.C.C.J. a stabilit că nu se putea permite modificarea cererii de chemare în judecată prin adăugarea unui capăt de cerere în pretenții după primul termen de judecată la care reclamanta a fost legal citată, astfel încât Curtea de apel nu se putea considera legal învestită cu acel capăt de cerere.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, ce vizează cererea recurentei-reclamante de a avea acces la documente și informații rezultate din dosarele întocmite de fosta Securitate, în mod judicios prima instanță a reținut că cererea reclamantei va fi analizată în raport de prevederile O.U.G. nr. 24/2008, condițiile în care se poate realiza acest acces fiind prevăzute de acest act normativ, nefiind incidente dispozițiile Legii nr. 544/2001 și nici prevederile Legii nr. 293/2008, ori O.U.G. nr. 505/2002 (act normativ inexisten), invocate de recurenta - reclamantă.

Constată astfel instanța de control judiciar că cererea recurentei - reclamante fiind întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, în cauză sunt incidente prevederile art. 1 alin. (1)-(8) din acest act normativ, ce dau dreptul oricărui cetățean român de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari, constând în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri.

Acest drept presupune accesul nemijlocit la dosarele întocmite de fosta Securitate pe numele solicitantului sau pe numele rudelor sale decedate până la gradul al patrulea, inclusiv. Petentul ia cunoștință - potrivit prevederii menționate - în mod direct și nemijlocit, prin studierea dosarelor, despre acțiunile desfășurate de fosta Securitate împotriva sa ori împotriva rudelor sale. C.N.S.A.S. nu este abilitată legal să efectueze puncte de vedere cu privire la circumstanțele concrete ale acțiunilor desfășurate de Securitate împotriva petenților ori rudelor acestora, cu atât mai puțin dacă, în dosarele primite de CNSAS, nu există informații cu privire la aceste acțiuni. De asemenea, obligația C.N.S.A.S. de a da publicității și de a sesiza organele de cercetare penală referitor la cazurile neelucidate de decese sau de dispariții care s-au produs în legătură cu activitatea Securității (art. 14 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008) se referă la situația în care existența unor astfel de situații rezultă din studiul dosarelor iar C.N.S.A.S. nu poate fi obligat la prezentarea unor situații care nu sunt consemnate în dosarele primite în custodie. Dincolo de acest aspect, C.N.S.A.S. nu are mijloacele pentru a oferi informații care nu sunt consemnate în dosarele studiate nemijlocit de petenți iar sprijinul oferit de C.N.S.A.S. petenților constă în identificarea și punerea la dispoziția acestora a dosarelor la studiul cărora sunt îndreptățiți potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008.

Raportat la aceste atribuții, constată instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (cereri, procese-verbale de predare-primire fotocopii, dovezi privind consultarea dosarului, proces-verbal de predare a documentelor din cadrul fondului informativ din 20.03.2001, fișă de cartotecă pe numele E., tatăl reclamantei), rezultă că pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a permis reclamantei accesul la toate documentele aflate în arhiva sa în legătură cu tatăl său.

În ceea ce privește Dosarul x, având cota arhivistică a C.N.S.A.S. I 39, acesta a fost studiat de reclamantă în noiembrie 2010, în varianta "pe hârtie", conținând trei volume. De asemenea, aceasta a studiat și microfilmul primelor două volume, singurele care au fost microfilmate, iar, ca răspuns la cererile și memoriile reclamantei în legătură cu cuprinsul dosarelor, intimatul - pârât C.N.S.A.S a comunicat acesteia, prin adresele din 15.06.2011, 25.07.2011, 06.10.2011,14.12.2011, 13.05.2014, 16.06.2014 și 10.07.2014 că dosarul conține trei volume și că au fost microfilmate numai primele două volume, fiind invitată pentru a le studia din nou, inclusiv la dosarul cauzei fiind depuse de către autoritate, la solicitarea instanței, volumul 2 al dosarului nr. x (cotă S.R.I.) în original, ce conține 9 file, fost comunicate reclamantei anterior introducerii cererii de chemare în judecată.

Deopotrivă constată instanța de control judiciar că recurenta - reclamantă a fost invitată pentru data de 07.04.2014 să studieze documentele ce au fost predate CNSAS de către S.R.L., conținând dosarul de urmărire informativă nr. x/București (cotat în evidențele C.N.S.A.S. cu nr. x), pe numele altei persoane, dar în care figurează și tatăl reclamantei în 6 file din acest dosar, iar la data de 26.03.2014 recurenta a fost invitată ca, în data de 02.04.2014 să studieze dosarul fond penal nr. x, invitație pe care aceasta nu a onorat-o, toate acestea dovedind fără putință de tăgadă că intimatul - pârât și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute de lege, respectiv art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008, în sarcina sa, aspect corect reținut, de altfel și de către instanța de fond.

Intimatul - pârât și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 și în privința celei de-a doua cereri formulate de recurenta - reclamantă, de obligare a pârâților să îi pună la dispoziție pentru studiu, dosarul de urmărire a sa, ca obiectiv din 1967 până în anul 1989-1990, cum judicios și instanța de fond a constatat, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimatul - pârât rezultă că în arhivele sale nu a fost identificat un dosar de urmărire întocmit de Securitate pe numele recurentei - reclamante și nici aceasta nu a fost în măsură să dovedească contrariul.

Faptul că recurentei - reclamante i-au fost puse la dispoziție pentru studiu documente referitoare la persoana sa din dosare ai căror titulari sunt alte persoane, precum și dintr-un dosar referitor la diverse probleme, aceste informații fiindu-i trimise reclamantei prin adresele x/08.10.2009, y/14.12.2014 și P7/00/29.02.2012, iar prin adresele x/26.03.2014, y/13.05.2014 și P7/00/18.06.2014, reclamantei i-a fost comunicat că nu a fost identificată o fișă de cartotecă în ceea ce o privește, efectuându-se deopotrivă verificări și în dosarele cu cotele arhivistice ale C.N.S.A.S., fără a fi descoperite documente cu privire la persoana sa (recurenta - reclamantă fiind informată în acest sens prin adresele x/10.07.2014, y/10.12.2014 și P7/00/07.01.2015), fac dovada că nu există în cauză un refuz nejustificat al intimatei - pârâte de a da curs solicitării recurentei - reclamante, dimpotrivă, acesta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce privește cererea recurentei - reclamante privind dosarele de securitate ale numiților F. G. și D., Înalta Curte constată că accesul la informațiile existente în dosarele fostei Securități se poate realiza exclusiv în următoarele condiții:

- în exercitarea dreptului de acces la propriul dosar, prevăzut de art. 1 alin. (1) și (8), 2.

- în urma verificărilor efectuate de CNSAS în temeiul art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, cu privire la persoanele care ocupă sau candidează la ocuparea uneia din funcțiile menționate în cuprinsul acestui articol sau în temeiul art. 1 alin. (7), verificarea existenței calității de lucrător al Securității a ofițerilor sau subofițerilor care au contribuit la instrumentarea dosarelor

- în urma acreditării ca cercetător, în condițiile art. 28 din O.U.G. nr. 24/2008.

Ori, în condițiile în care recurenta - reclamantă nu a solicitat accesul la dosarele de securitate ale numiților F., G. și D., în baza acreditării ca cercetător, nefiind nici rudă cu aceștia, iar prevederile art. 1 alin. (1)-(8) din O.U.G. nr. 24/2008 nu sunt incidente în cauză, în mod corect a reținut instanța de fond că dispozițiile legale nu permit accesul unor persoane terțe la dosarele de securitate ale altor persoane, ci permit doar accesul la propriul dosar, dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, neprevăzând dreptul unei persoane de a studia dosarul de securitate al persoanelor ce au avut calitatea de lucrători ai Securității sau colaboratori ai acesteia, ce au instrumentat dosarul sau au contribuit cu informații la completarea acestuia, textul legal reglementând doar dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia și de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului, fără a se reglementa însă și dreptul de a avea acces la dosarele acestora.

Cât privește capătul de cerere privind daunele morale și materiale, solicitate de recurenta - reclamantă prin Cererea Completatoare depusă la data de 10.12.2014 (fila x din Volumul II al dosarului de fond) în mod corect instanța de fond, în rejudecare, nu l-a mai analizat, față de considerentele deciziei de casare, ce a stabilit că nu se putea permite modificarea cererii de chemare în judecată după primul termen de judecată la care reclamanta a fost legal citată, neexistând nici acordul pârâtului.

Cum, în conformitate cu dispozițiile art. 501 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare hotărârile instanței de recurs sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul, în mod corect Curtea de Apel București a stabilit obiectul judecății prin raportare la aceste dispoziții, reținând că nu mai este învestită și cu acest capăt de cerere privind daunele morale și materiale solicitate de recurenta - reclamantă prin cererea completatoare, nefăcând astfel obiectul judecății.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, criticile formulate de recurenta-reclamantă fiind nefondate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge excepția nulității recursului declarat la data de 07.06.2017, invocată de intimații - pârâți în cadrul întâmpinării, urmând a constata, deopotrivă, nulitatea motivelor de recurs depuse la data de 27.07.2017 și, reținând că este nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. la data de 07.06.2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului declarat la data de 07.06.2017.

Constată nulitatea motivelor de recurs depuse la data de 27.07.2017.

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta A. la data de 07.06.2017 împotriva sentinței civile nr. 1660 din 8 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2020.

§ Cauze similare