ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1109/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia din urmă la comunicarea informațiilor solicitate.

Hotărârea pronunțată:

Prin sentința civilă nr. 783 din 18 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Arhivele Securitățiiși și, pe cale de consecință, a obligat pârâtul să emită răspuns la petiția nr. P 1803/19 din 19.09.2019 astfel cum a fost precizată la data de 21.10.2019.

Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.

A criticat recurentul-pârât sentința atacată, în esență, sub următoarele aspecte:

- hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 6 -11 și urm. din O.U.G. nr. 24/2008, precum și cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor O.G. nr. 27/2002;

- recurentul -pârât a suținut că esențial este faptul că autoritatea pârâtă CNSAS a răspuns la petiția nr. P 1803/19 din 19.09.2019, astfel cum a fost precizată la data 21.10.2019.

- arătă faptul că după primirea cereri inițiale de verificare (nr. P 1803/19 din 09.09.2019) formulată de reclamantul A., CNSAS prin adresa nr. x din 14.10.2019 a înștiințat intimatul-reclamant despre primirea si înregistrarea demersului domniei sale.

În dezvoltarea acestor critici, recurentul a arătat că, ulterior, prin adresa C.N.S.A.S. nr. P1803/19 din 21.11.2019 (document care a fost depus în primă instanță) trimisă reclamantului A., acesta a fost informat despre inițierea procedurilor specifice de verificare față de numita B., dată fiind calitatea pe care aceasta o deține de Membru în Consiliul Director al C..

- adresa CNSAS mai sus menționată reprezintă un răspuns la adresa intimatului-reclamant din 21.10.2021 prin care acesta invocă faptul că numita B. se află în situația art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificări și completări, furnizând în acest sens încheierea Civilă nr. 1573 a Judecătoriei Ploiești din dosarul nr. x/2017.

- având în vedere înscrisurile depuse de reclamantul A., autoritatea pârâtă CNSAS a demarat, în temeiul art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, procedura de verificare a numitei B., în prezent procedura de verificare fiind în curs de desfășurare.

Astfel, în mod greșit a considerat instanța de fond că pârâtul nu i-a comunicat reclamantului un răspuns cu privire la petiția formulată în baza art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 21 octombrie 2023 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 1 martie 2024, cu citarea părților.

În faza procesuală a recursului au fost administrate probe noi, constând în extrasul de pe portalul instanței de judecată privind dosarul nr. x/2020, în cadrul căruia a fost constatată calitatea de colaborator al securității față de persoana cu privire la care s-a solicitat verificarea de către intimatul-reclamant, teza probatorie fiind demonstrarea efectuării verificărilor solicitate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este fondat recursul de față, astfel că urmează a fi admis, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Susținerile prezentate în cererea de recurs vizează interpretarea și aplicarea greșită a unor dispoziții de drept substanțial, în raport de care se impune următoarea ordine de analiză:

Din verificarea lucrărilor dosarului, Curtea reține că reclamantul a formulat cererea nr. x/09.09.2019, cerere prin care a solicitat, conform art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 cu modificări și completări, demararea procedurilor prevăzute de lege în vederea verificării în legătură cu existența sau inexistența calității de colaborator al Securității a numitei B., nefiind precizată calitatea și funcția verificabilă deținută în prezent.

Ulterior, reprezentatul convențional, avocat D., în susținerea cererii nr. x/09.09.2019, a depus în copie "dovada că d-na B. se afla în situația prevăzută de art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008.

A arătat că, potrivit procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, și detaliate în Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008, C.N.S.A.S., în ceea ce privește persoana numitei B., nu poate declanșa procedurile specifice de verificare, întrucât, raportat la conținutul cererii de verificare depuse dar și a presupuselor dovezi, nu a putut fi precizată funcția verificabilă pe care aceasta o deține în prezent.

Este de menționat aici că nesoluționarea în termenul legal a unei cereri este definită în art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 ca fiind faptul de a nu se răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la primirea cererii, dacă prin lege specială nu se prevede un alt termen.

Această definiție cuprinsă în legea-cadru a contenciosului administrativ corespunde prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, care impun autorităților și instituțiilor publice sesizate, "obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă".

În speță, intimatul -reclamant A. a adresat recurentului-pârât o petiție la 6 septembrie 2019 care a fost înregistrată la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității la 9 septembrie 2019, prin care a solicitat să i se comunice dacă există dosar și dacă numita B. cu domiciliul în Ploiești (…) a fost colaborator al Securității.

În ceea ce privește petiția dedusă judecății, din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că, prin răspunsul nr. x/14.10.2019, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității i-a comunicat reclamantului că nu poate declanșa verificările, în sensul doleanțelor exprimate, deoarece nu a precizat funcția verificabilă pe care persoana respectivă o deține în acest moment.

Totodată i-a fost comunicat intimatului-reclamant, prin adresa din data de 21.11.2019, reprezentând confirmarea către acesta a inițierii verificărilor ceea ce reprezintă un veritabil răspuns la petiție, în conformitate cu prevederile art. 8 din O.G. nr. 27/2002.

Motivul de recurs prin care se susține greșita interpretare a normelor de drept material incidente în cauză este fondat pentru următoarele considerente.

În esență, motivarea instanței de fond legat de acest aspect este următoarea: " Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantului i-ar fi fost comunicat un răspuns la petiția formulată, după efectuarea precizărilor sale din data de 21.10.2019" iar întâmpinarea depusă la dosar nu echivalează cu un răspuns emis în conformitate cu prevederile O.G. nr. 27/2002.

Deși instanța de fond nu s-a referit într-o manieră directă și expresă la faptul că reclamantului i-a fost comunicat un răspuns veritabil la petiția formulată, adresa nr. x din 14 octombrie 2019, respectiv adresa din 21 noiembrie 2019 (fila nr. x și urm ds fond), dovedesc că rezolvarea dată criticilor recurentului rezultă, implicit din faptul că autoritatea pârâtă a răspuns petiției adresate, rezolvarea nefavorabilă a unei cereri adresate autorității neechivalând cu un refuz nejustificat sau cu nesoluționarea cererii.

Este important a observa, sub acest aspect, că argumentele intimatului-reclamant, referitoare la neatingerea finalității art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002, de a asigura petiționarului garanția unui răspuns care să se refere la obiectul concret al solicitărilor, nu pot fi reținute, din cele consemnate anterior reieșind că răspunsul recurentului-pârât întrunește condițiile impuse de lege.

De asemenea, a răspunde unei petiții nu înseamnă a și implementa pretențiile și solicitările expuse în aceasta iar faptul că răspunsul autorității recurente nu este considerat de către intimat a fi satisfăcător nu poate duce la admiterea acțiunii, întrucât nu se poate reține o încălcare a legii de către instituția pârâtă.

Prin urmare, câtă vreme recurentul-pârât nu se face vinovat de refuzul nejustificat de a soluționa cererea reclamantului, acesta procedând în conformitate cu normele prevăzute de O.G. nr. 27/2002, dezlegarea dată litigiului de către prima instanță nu reflectă o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale incidente.

În aceste circumstanțe, constatând că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale incidente speței și că nu a oferit o motivare de natură a asigura convingerea asupra propriului silogism logic prin care a ajuns la soluția pronunțată, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite cerințele cazurilor de casare stipulate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

În raport de soluția dispusă se constată că intimatul -pârât se află în culpă procesuală, motiv pentru care, la cererea recurentului -pârât, îl va obliga pe acesta în baza prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. la cheltuieli de judecată în sumă de 100 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 783 din 18 mai 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

Obligă reclamatul la plata sumei de 100 RON către pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.