Decizia nr. 3557/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 225/2024 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice la data de 07.06.2024 sub numărul x/2024, reclamanta UAT Orașul Eforie, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a solicitat anularea Deciziei nr. 5/04.01.2024 privind soluționarea contestației formulate de către UAT Oraș Eforie, anularea Notei de neconformitate nr. x/14.10.2020, anularea adresei privind informarea de plată nr. x prin care a fost soluționată cererea de rambursare nr. x și prin care s-a aplicat o reducere de 25% conform NNC99855/15.10.2020, iar pe cale de consecință, anularea măsurii privind aplicarea unei corecții financiare în cuantum de 25% din valoarea contractului nr. x/02.07.2019 și a tuturor actelor subsecvente emise în aplicarea acestei măsuri.

Totodată, a mai solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu - onorariu avocat și cheltuieli de deplasare. 1.2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 225 din 27 noiembrie 2024, Curtea de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta UAT Oraș Eforie, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. 1.3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 225 din 27 noiembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta a declarat recurs, invocând incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc.

civ. În esență, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a arătat că invocarea de către instanță a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a), art. 144 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 și art. 17 alin. (2) din H.G. nr. 395/2016, precum și a celorlalte prevederi referitoare la înțelegerea unor noțiuni juridice/tehnice care să permită măsura corecției de 25% nu au legătură cu fondul cauzei și reprezintă un demers teoretic în vederea susținerii opiniei adoptată de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. Aceste dispoziții ale legii sunt străine de natura cauzei deoarece se referă și susțin aprioric faptul existenței unei valori cumulate a celor 2 (două) investiții, fără a se analiza realitatea concretă a acestei situații.

Prevederile sunt aplicabile numai în situația demonstrării, argumentării și probării efective a existenței unei valori cumulate deși există 2 (două) obiective separate, situate în localități diferite (Eforie Sud și Eforie Nord). Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a arătat că aplicarea greșită a normelor de drept material are ca referință prevederile art. 11 alin. (1)-(2) din Legea nr. 98/2016 deoarece în cauză nu a fost divizat un contract (cu o valoare superioară) în vederea atribuirii în alte condiții decât cele stabilite prin actele normative în vigoare. A precizat că în cauză există două contracte diferite cu valori proprii pentru fiecare obiectiv și cu destinație precisă în ceea ce privește scopul social individual al primului și al celui de al doilea centru cu situare în localități diferite și cu destinație pentru populația locală.

Fiecare obiectiv are propriile destinații, astfel că o cumulare a valorilor este contrară conținutului din art. 11 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 care nu se poate reține în situația dată. Această prevedere a legii se referă la existența unui singur contract care este divizat în mai multe părți componente, iar o astfel de situație nu există în realitate cu referire la cele 2 (două) obiective diferite: A. și B. (denumirea generică de centru nu reprezintă o probă sau un argument juridic pentru a fi apreciată o valoare cumulată a investiției). A mai arătat că instanța de fond (în vederea argumentării) a făcut trimitere la o Hotărâre C.J.U.E.

(care oferă o explicație de natură exclusiv generală de organizare a administrației publice locale), dar a omis o examinare și a Cauzei 314/85 a Curții Europene de Justiție în care se face mențiunea "în special o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice". Din acest punct de vedere norma conținută de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 a fost și este interpretată strict într-un sens contrar realității faptice și cu explicații exclusiv în detrimentul obiectivului de dezvoltare socială adoptat de Oraș Eforie. Argumentul reținut de instanța de fond este strict teoretic și cu referire la susținerea exclusivă a constatării corecției de 25 % (care desigur afectează bugetul local), deși finanțarea are ca scop creșterea eficienței sociale din activitatea localității.

1.4. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu sunt incidente motivele de casare invocate de recurenta-reclamantă. 1.5. Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 19 iunie 2025, cu citarea părților.

În ședința publică, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente: 2.1.

Argumentele de fapt și de drept relevante În fapt, prin nota de neconformitate nr. SVAPCI nr. 99855/14.10.2020, în urma verificării procedurii de achiziție publică pentru atribuirea contractului de servicii de proiectare și execuție lucrări nr. x/02.07.2019, încheiat pentru realizarea proiectului cod 125840 cu titlul "Înființarea Centrului pentru servicii culturale, educaționale și recreative - B. și îmbunătățirea spațiilor publice urbane în Eforie Nord", s-a reținut că recurenta-reclamantă în calitate de autoritate contractantă a lansat în SEAP procedura de licitație deschisă privind atribuirea contractului de servicii de proiectare și execuție lucrări, fără a publica anunțul de participare și în Jurnalul Oficial al UE, nerespectându-se principiul transparenței.

Prin adresa de informare nr. x/28.10.2020 privind autorizarea Cererii de rambursare nr. x s-a reținut aplicarea unei reduceri procentuale de 25% conform notei de neconformitate nr. SVAPCI nr. 99855/14.10.2020. Recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ și fiscal cu anularea Deciziei nr. 5/04.01.2024 privind soluționarea contestației administrative, anularea Notei de neconformitate nr. SVAPCI nr. 99855/14.10.2020, anularea adresei privind informarea de plată nr. x prin care a fost soluționată cererea de rambursare nr. x și prin care s-a aplicat o reducere de 25% conform NNC99855/15.10.2020, iar pe cale de consecință, anularea măsurii privind aplicarea unei corecții financiare în cuantum de 25% din valoarea contractului nr. x/02.07.2019 și a tuturor actelor subsecvente emise în aplicarea acestei măsuri.

Soluționând cauza, instanța de fond a respins acțiunea, reținând în esență că, în mod artificial, autoritatea contractantă a divizat contractul de achiziție publică în contracte distincte de valoare mai mică, raportându-se la metode de calcul nelegale pentru estimarea valorii achiziției, cu scopul de a evita publicarea anunțului de participare în JOUE, neasigurând transparența în desfășurarea procedurii de achiziție. Prin prima critică de nelegalitate adusă sentinței recurate, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea cuprinde motive de drept străine de natura cauzei, în sensul că invocarea de către instanță a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a), art. 144 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 și art. 17 alin. (2) din H.G.

nr. 395/2016, precum și a celorlalte prevederi referitoare la înțelegerea unor noțiuni juridice/tehnice care să permită măsura corecției de 25% nu au legătură cu fondul cauzei și reprezintă un demers teoretic în vederea susținerii opiniei adoptată de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. Înalta Curte apreciază că nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei, iar corectitudinea acestei modalități de aplicare va fi verificată de instanța de recurs în cadrul criticilor referitoare la aplicarea greșită a legii, dar nu se poate reține o motivare contradictorie sub acest aspect. Ca urmare, acest prim motiv de recurs este nefondat.

Prin cea de-a doua critică de nelegalitate circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 98/2016. În esență, a susținut că interpretarea a fost făcută contrar realității faptice, având în vedere că, în cauză, există două contracte diferite cu valori proprii pentru fiecare obiectiv, cu destinație precisă în ceea ce privește scopul social individual al centrelor, care sunt situate în localități diferite, iar denumirea generică de centru nu reprezintă o probă sau un argument juridic pentru a fi apreciată o valoare cumulată a investiției.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a avut în vedere denumirea generică de centru, comună celor două proiecte de investiții prevăzute în Programul anual al achizițiilor publice 2019, atunci când a apreciat că autoritatea contractantă a divizat, în mod artificial, contractul de achiziție publică în contracte distincte de valoare mai mică, ci în baza probatoriului administrat în cauză, a reținut că cele două proiecte prezintă similarități din perspectiva produselor, serviciilor și lucrărilor.

Astfel, în vederea stabilirii similarității produselor, serviciilor și lucrărilor (etapă necesară pentru estimarea de către autoritatea contractantă a valorii achiziției publice, care conduce la alegerea procedurii de atribuire), prezintă relevanță dispozițiile art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 98/2016 potrivit cărora: "(1) În cazul în care autoritatea contractantă intenționează să achiziționeze produse similare, iar atribuirea contractelor poate fi realizată pe loturi separate, valoarea estimată a achiziției se determină luând în considerare valoarea globală estimată a tuturor loturilor.

(3) În sensul dispozițiilor alin. (1), prin produse similare se înțelege acele produse care îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiții: a) sunt destinate unor utilizări identice sau similare; b) fac parte din gama normală de produse care sunt furnizate/comercializate de către operatori economici cu activitate constantă în sectorul respectiv." Prevederile art. 11 din Legea nr. 98/2016 vizează evitarea divizării artificiale a contractelor de achiziții publice și sunt prevederi aplicabile atât în cazul achiziției de produse, cât și în cazul achiziției de servicii sau de lucrări, condițiile reglementate de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 98/2016 se raportează în mod corespunzător și la stabilirea similarității serviciilor sau a lucrărilor.

De asemenea, termenul "achiziție" din cadrul art. 11 din Legea nr. 98/2016, nu vizează un contract de produse, servicii sau lucrări atribuit într-un anumit moment, ci reprezintă un concept care se raportează la produsele, serviciile și lucrările destinate utilizării identice ori similare, astfel cum este menționat la art. 17 alin. (1) din Anexa la H.G nr. 395/2016. Așadar, autoritatea contractantă este obligată să ia în considerare, pentru calculul valorii estimate a achiziției, în vederea alegerii procedurii, scopul pentru care va efectua achiziția de produse, de servicii sau de lucrări, respectiv necesitatea pe care urmează să o acopere efectuarea acestei achiziții la nivelul unui an bugetar.

Analizând obiectul fiecăreia dintre cele două achiziții propuse prin PAAP 2019 (A. și B.), reiese cu evidență faptul că acestea sunt destinate unei utilizări similare. Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, lucrările au avut ca obiective construcția, în aceeași unitate de timp, a A. și B., pentru care este necesară realizarea acelorași categorii de lucrări, respectiv construcția unei clădiri noi pentru fiecare proiect, construcția unui parc pentru fiecare proiect, reabilitarea străzilor din vecinătatea locațiilor unde se va realiza construcția Eforie Nord și Eforie Sud), sursele de finanțare fiind aprobate din aceleași fonduri în cadrul aceluiași proiect, iar anunțurile de participare au fost publicate în aceeași perioadă, contractele fiind atribuite aceluiași ofertant.

Prin urmare, recurenta-reclamantă avea obligația ca, la alegerea modalității în care se va derula procesul de atribuire a contractului de achiziție publică, să se raporteze la valoarea estimată cumulată a achizițiilor, potrivit art. 17 alin. (2) din Norme. Cum valoarea totală a proiectelor de achiziții depășește pragul valoric prevăzut de lege (valoarea estimată cumulată a acestora fiind de 44.572.680,09 RON cu TVA, respectiv: 1. în cadrul proiectului cod SMIS 125841 cu o valoare estimată de 22.279.306,43 RON cu TVA - poziția 5; 2. în cadrul proiectului cod SMIS 125840 cu o valoare estimată de 22.293.373,66 RON cu TVA - poziția 5), în mod corect s-a reținut de prima instanță faptul că recurentei-reclamante îi revenea obligația, prevăzută de art. 7 alin. (1) lit. a) și art. 144 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, de a publica anunțurile de participare și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nu doar în SEAP.

În concluzie, Înalta Curte nu poate reține nici incidența motivului de casare părevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentința recurată fiind legală, pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept incidente circumstanțelor factuale reținute în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Orașul Eforie împotriva sentinței civile nr. 225 din 27 noiembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 19 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.