Decizia nr. 3554/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2169/2024 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a sesizat Curtea de Apel București și a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/30.04.2024. 1.2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2169 din 19 decembrie 2024, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A considerat că hotărârea este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 161/2003, prin raportare la prevederile Legii nr. 31/1990 care reglementează organele de conducere ale unei societăți. În esență, a arătat că teoria erorii materiale susținută de instanța de fond este contrazisă de conținutul raportului de evaluare din are rezultă că la baza stării de incompatibilitate a stat împrejurarea că în perioada 25.05.2021-19.05.2022 a exercitat atât calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Amara, cât și funcția de președinte al AGA a societății Operatorul de Servicii Comunitare Amara S.A., care este o societate ce are ca acționar majoritar Consiliul Local Amara.

În opinia sa, nu este vorba despre o eroare materială privind încadrarea cazului de incompatibilitate, ci despre situația de fapt reținută de autoritatea de integritate, în raport cu care recurentul-reclamant a exercitat dreptul la apărare. Reiterând situația de fapt, recurentul-reclamant a arătat că din data de 29.10.2020 a avut calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Amara, mandatul expirând după data de 09.06.2024. La nivelul UAT Orașul Amara este constituită societatea de interes local Operatorul de Servicii Comunitare S.A., având ca acționari UAT Orașul Amara și UAT Municipiul Slobozia. Societatea este condusă de Adunarea Generală a Acționarilor, Consiliul de Administrație și de director.

Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 8/28.01.2021, recurentul-reclamant a fost desemnat ca reprezentant al UAT Orașul Amara în Adunarea Generală a Acționarilor, pentru un mandat de 4 ani, fără ca această activitate să fie remunerată. La data de 25.05.2021 a avut loc o ședință a Adunării Generale a Acționarilor, ocazie cu care au fost aleși membrii consiliului de administrație. În aceeași ședință s-a votat alegerea sa în funcția de președinte al Adunării Generale și a altei persoane în funcția de secretar al aceleiași adunări. La data alegerii în respectiva funcție a considerat că este firesc să existe o persoană care să aibă o astfel de funcție, deși aceasta era pur onorifică, așa cum s-a și dovedit ulterior.

În anul 2023, a solicitat încetarea mandatului de reprezentant al UAT în Adunarea Generală a Acționarilor și a celei de președinte al acestei adunări. Astfel, a considerat că nu a încălcat regimul incompatibilităților, în contextul în care funcția de președinte AGA nu există în Legea nr. 31/1990 și nu a desfășurat niciun fel de activitate de administrare a societății în cauză. Art. 88 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 are în vedere exercitarea în același timp a funcției de consilier local și a celei de reprezentant al UAT la o societate de interes local, însă recurentul-reclamant a precizat că nu a avut niciodată calitatea de reprezentant al societății Operatorul de Servicii Comunitare Amara S.A..

Potrivit art. 143 2 din Legea nr. 31/1990, reprezentarea societății este asigurată de consiliul de administrație, prin președintele său, iar reclamantul nu a avut calitatea de președinte al consiliului de administrație, astfel că nu a avut nici calitatea de reprezentant. Mai mult, potrivit art. 143 alin. (5) teza a doua, orice altă persoană, indiferent de denumirea tehnică a postului ocupat în cadrul societății, este exclusă de la aplicarea normelor prezentei legi cu privire la directorii societății pe acțiuni. În opinia sa, intimata-pârâtă a analizat cu multă superficialitate situația în care s-a aflat și a făcut o aplicare eronată a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, prin raportare la prevederile Legii nr. 31/1990 privind societățile, dar și din perspectiva prevederilor art. 88 alin. (1 1 ), art. 90 alin. (1) și art. 93 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Nici acceptând ipoteza erorii materiale a încadrării incompatibilității, în loc de art. 88 alin. (1) lit. f) în art. 88 alin. (1) lit. e), situația de fapt nu conduce la concluzia că s-a aflat în incompatibilitate prin prisma prevederilor Legii nr. 31/1990 și a actului constitutiv al societății de interes local. Instanța de fond a efectuat o analiză superficială a situației de fapt, fără să facă o aplicare corectă a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. e) sau f) din Legea nr. 161/2003. De altfel, în legătură cu regimul incompatibilităților, Curtea Constituțională, în decizia nr. 104/06.03.2018, în paragraful 80, a arătat că legiuitorul fie legiferează incompatibilitățile prin statute proprii ale fiecărei categorii și demnități publice, fie adoptă legi care să cuprindă toate categoriile de funcții și demnități pe care le apreciază că ar trebui să se circumscrie acestor incompatibilități.

De asemenea, Curtea Constituțională a statuat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate revine instanței judecătorești care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de ANI, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidența în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului legii, de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese (paragraful 29 din decizia nr. 396/13.06.2017). Or, în cazul său, recurentul-reclamant a considerat că pârâta nu a efectuat nicio verificare cu privire la legiferarea funcției de președinte al AGA și nici nu a verificat mențiunile existente la ONRC cu referire la organele de conducere ale societății Operatorul de Servicii Comunitare Amara S.A..

În concluzie, a arătat că sentința dată de instanța de fond nu respectă prevederile Legii nr. 161/2003, în litera și spiritul acestora, raportul de evaluare fiind nelegal, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației și anulării raportului de evaluare contestat. 1.4. Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității și excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală. 1.6. Alte aspecte procesuale În ședință publică, consilierul juridic al intimatei-pârâte a renunțat la excepțiile tardivității și nulității recursului invocate prin întâmpinare, astfel cum reiese din practicaua prezentei decizii.

II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru considerente arătate în continuare. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Prin Raportul de evaluare nr. x/30.04.2024 contestat în cauză, s-a reținut că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, în sensul dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, coroborate cu dispozițiile art. 227 alin. (1) Cod administrativ, întrucât a exercitat, în perioada 25.05.2021-19.05.2022, atât calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Amara, cât și funcția de președinte al AGA a societății Operatorul de Servicii Comunitare Amara S.A., societate de interes local.

Soluționând cauza, prima instanță a găsit neîntemeiate criticile de nelegalitate aduse actului administrativ contestat și a respins acțiunea ca nefondată. Procedând la propria evaluare a materialului probator administrat în cauză, pentru a răspunde criticilor formulate, instanța de control judiciar reține că hotărârea reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Așa cum în mod corect a observat instanța de fond, incompatibilitatea reținută prin raportul de evaluare vizează situația prevăzută de dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, aspect care reiese din conținutul raportului unde sunt redate dispozițiile legale pretins încălcate.

Conform art. 88 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare: "(1) Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: (...) e) funcția de președinte sau de secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la o societate de interes local, reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare ori la o societate de interes național, reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care își are sediul sau care deține filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă". Totodată, potrivit dispozițiilor art. 227 alin. (1) din O.U.G.

nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, "Regimul incompatibilităților aplicabil funcției de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean, consilier local și consilier județean, după caz, este cel prevăzut în cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare." În situația dedusă judecății, încălcarea regimului juridic al incompatibilităților este condiționată de exercitarea concomitentă a funcției de consilier local și a calității de președinte al Adunării Generale a Acționarilor în cadrul unei societăți comerciale de interes local. Or, din analiza documentelor existente la dosar, în mod just s-a reținut că recurentul-reclamant a deținut în perioada exercitării mandatului de consilier local al orașului Amara 2020-2024 și funcția de președinte al Adunării Generale a Acționarilor a S.C.

Operatorul de Servicii Comunitare Amara S.A., societate al cărui acționar majoritar este Unitatea Administrativ teritorială orașul Amara. Prezintă relevanță procesul-verbal întocmit la data de 25.05.2021 în cadrul ședinței Adunării Generale a Acționarilor a Operatorului de Servicii Comunitare Amara S.A., din care reiese că recurentul-reclamant a fost desemnat să exercite funcția de președinte al acestei societății comerciale de interes local, precum și actele juridice semnate în calitate de președinte, respectiv hotârârile AGA nr. 1/25.05.2021 și nr. 2/19.05.2022.

Așadar, acesta a exercitat efectiv funcția de președinte în perioada 25.05.2021-19.05.2022, demisionând la data de 12.04.2023, potrivit cererii înregistrate sub nr. x/12.04.2023 . Nu pot fi reținute argumentele referitoare la lipsa remunerării pentru activitatea desfășurată în cadrul AGA a societății comerciale ori lipsa unei hotărâri de numire în funcția de președinte, de vreme ce textul de lege nu condiționează starea de incompatibilitate nici de încasarea unei remunerații, nici existența unui act administrativ de numire în funcția de președinte AGA, fiind suficientă exercitarea efectivă a acestei funcții pentru a se reține încălcarea dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2023.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, criticile de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant nefiind în măsură să atragă casarea sentinței recurate. 2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2169 din 19 decembrie 2024 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 19 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.