Decizia nr. 3147/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva încheierii nr. 103/2024 a Curții de Apel Alba-Iulia

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de recuzare. Încheierea atacată La 28 octombrie 2024, în cadrul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, petenta S.C. A. S.R.L. a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 41 din C. proc. civ., cerere de recuzare a completului C1 Recurs contencios, compus din domnii judecători B., C. și D., motivând, în esență, că magistrații recuzați au soluționat recursul pe fondul cauzei, astfel că sunt incompatibili să soluționeze cererea de revizuire, apreciind că aceleași motive, sau parte din ele, au fost deja analizate de același complet cu ocazia judecării recursului.

Prin încheierea nr. 103 din 31 octombrie 2024, Curtea de Apel Alba-Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a domnilor judecători B., C. și D. . 2. Calea de atac exercitată Împotriva încheierii nr. 103 din 31 octombrie 2024 a Curții de Apel Alba-Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal, recurenta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de recuzare formulate. În dezvoltarea criticilor de recurs, recurenta a susținut că instanța, respingând cererea de recuzare formulată, a aplicat greșit prevederile art. 41 din C. proc.

civ. În ceea ce privește motivul reținut de prima instanță, referitor la faptul că judecătorii vizați de cererea de recuzare soluționează doar admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, urmând ca, în cazul în care revizuirea este admisă, rejudecarea să se facă de către alt complet, recurenta a arătat că aceste considerente nu sunt susținute de niciun text legal, deoarece art. 41 din C. proc. civ. nu face distincție între faza admisibilității în principiu și faza rejudecării fondului în cazul căilor extraordinare de atac, respectiv contestația în anulare și revizuirea, ci menționează, printre cazurile de incompatibilitate, faptul că judecătorul vizat nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire.

Or, câtă vreme legiuitorul a menționat expres cuvântul revizuire, acesta a avut în vedere întreaga procedură și nu a înțeles să menționeze distinct etapele care compun procedura de soluționare a cererii de revizuire, admiterea în principiu și rejudecarea fondului. În opinia recurentei, instanța a creat o excepție suplimentară, neprevăzută de textul de lege aplicabil în cauză, apreciind nefondat că textul de lege ar face vreo distincție între procedura revizuirii și etapele acestei proceduri. Din acest punct de vedere, instanța de fond a adăugat la lege, aspect care este interzis, întrucât doar legiuitorul are posibilitatea completării sau modificării unui text legal. În lipsa acestei prevederi (excepții), soluția de respingere a cererii de recuzare este nefondată și nelegală, dispozițiile art. 41 din C. proc.

civ. neputându-și produce efectele în sensul de a elimina orice îndoială privitoare la modalitatea de soluționare a unei cauze deduse judecății. De asemenea, considerentele instanței de fond, în sensul că motivele invocate pentru admisibilitatea revizuirii sunt distincte și mult îndepărtate de cele soluționate prin decizia pronunțată în recurs de către completul recuzat, nu au nicio legătură cu obiectul atât al recursului ce viza fondul cauzei, cât mai ales cu obiectul revizuirii, fiind evident că instanța care a soluționat cererea de recuzare nu a analizat nici sentința pronunțată în recurs de către completul recuzat, dar nici obiectul cererii de revizuire.

Redând succint situația de la fondul cauzei și motivele care au dus la formularea cererii de revizuire, recurenta a susținut că este inadmisibil ca același complet de judecată, care a stabilit că decizia de impunere atacată este temeinică, să se pronunțe ulterior asupra unei cereri de admisibilitate în principiu a revizuirii, cale extraordinară de atac bazată pe împrejurarea că au fost descoperite acte noi sau care au fost reținute de partea adversă, acte care confirmă susținerile societății reclamante, prezentate cu ocazia judecării fondului, și care contrazic soluția dispusă de completul recuzat prin decizia pronunțată în recurs. În concluzie, a apreciat că recursul este întemeiat, solicitând casarea încheirii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de recuzare.

3. Alte aspecte În cauză, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba nu a depus întâmpinare. II. Soluția instanței de recurs Analizând încheierea recurată, actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale incidente și cu argumentele prezentate de recurenta-petentă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. 1. Argumente de fapt și de drept relevante În cadrul dosarului nr. x/2024, petenta S.C. A. S.R.L.

a formulat cerere de recuzare a completului de judecată învestit cu soluționarea recursului ce face obiectul dosarului menționat, respectiv a domnilor judecători B., C. și D.. Prin încheierea recurată, cererea a fost respinsă, ca nefondată, recurenta formulând critici de nelegalitate din perspectiva greșitei interpretări și aplicări a normelor de drept substanțial incidente, critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate. Concret, recurenta a susținut că instanța, în mod greșit, a respins cererea, ca nefondată, reținând că judecătorii vizați de recuzare soluționează doar admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, deoarece art. 41 din C. proc.

civ. nu face distincție între faza admisibilității în principiu și faza rejudecării fondului în cazul căilor extraordinare de atac, în opinia recurentei, completul de judecată fiind incompatibil să soluționeze cererea de revizuire. De asemenea, a susținut că nu sunt întemeiate argumentele instanței referitoare la faptul că motivele invocate pentru admisibilitatea revizuirii sunt distincte și îndepărtate de cele soluționate prin decizia pronunțată în recurs de către completul recuzat, apreciind că este inadmisibil ca același complet de judecată, care a stabilit că decizia de impunere atacată este temeinică, să se pronunțe ulterior asupra unei cereri de admisibilitate în principiu a revizuirii.

Potrivit art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. "(1) Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre, prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepția cazului în care este chemat să se pronunțe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanța de apel sau, după caz, de recurs". Înalta Curte constată că membrii completului de judecată vizați de cererea de recuzare au pronunțat Decizia nr. 8/15.01.2024, în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 84/CAF/2023, pronunțată de Tribunalul Alba - secția a II - a Civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență.

În motivarea soluției pronunțate, completul de judecată a apreciat că nu este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de către parte, hotărârea recurată fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 C. proc. civ. și răspunzând dezideratului respectării dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 C. proc. civ. și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În prezentul dosar, același complet de judecată a fost învestit cu soluționarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 332/CAF/2024, prin care Tribunalul Alba a respins cererea de revizuire a sentinței nr. 84/CAF/2023, pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2019, formulată de S.C.

A. S.R.L.. Astfel, se pune problema dacă judecătorii care au soluționat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 84/CAF/2023, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul x/2019, mai pot soluționa calea de atac declarată împotriva soluției pronunțate asupra cererii de revizuire a sentinței mai sus menționate. Înalta Curte reține că rațiunea de a fi a art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. este aceea de a înlătura posibilitatea ca un judecător să își analizeze propria hotărâre. În opinia instanței de control judiciar, având în vedere sintagma "o hotărâre prin care s-a soluționat cauza" din cuprinsul textului de lege anterior citat, judecătorul nu devine de plano incompatibil în căile extraordinare de atac de retractare formulate, la analiza stării de incompatibilitate urmând a se avea în vedere ceea ce a soluționat judecătorul anterior și ceea ce va soluționa același judecător în calea extraordinară de atac formulată.

Prin urmare, incompatibilitatea urmează a se evalua în raport de repunerea ori nu în discuție a problemei de drept soluționate anterior de către același judecător. După cum în mod corect a reținut și prima instanță, în situația supusă analizei, scopul art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. este respectat, având în vedere că admiterea unei cereri de revizuire nu presupune automat rejudecarea recursului, În materia revizuirii, se impune a fi analizată cu prioritate admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac, astfel că, anterior declarării căii de atac în discuție ca fiind admisibilă, nu se poate realiza o rejudecare a recursului. Prin urmare, susținerile recurentei sub acest aspect nu pot fi primite.

Totodată, alegațiile recurentei, în sensul că instanța de recurs a stabilit că decizia de impunere atacată este temeinică, sunt, de asemenea, nefondate, având în vedere că, prin Decizia nr. 8/15.01.2024, nu s-a intrat în analiza fondului dreptului dedus judecății, fiind analizat doar motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care vizează casarea hotărârii atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, reține că, în raport cu circumstanțele particulare ale acestei cauze, judecătorii nu ajung să își verifice în calea prezentei căi de atac legalitatea și/sau temeinicia propriei hotărâri, nefiind incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 41 alin. (1) din C. proc.

civ. În concluzie, din perspectiva reliefată nu este întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aspectele invocate de recurenta-petentă prin cererea de recurs nefiind de natură să conducă la reformarea încheierii recurate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 103 din 31 octombrie 2024 a Curții de Apel Alba-Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 5 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.