ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 568/2025

Ședința publică din data de 19 martie 2025

Asupra recursului de față, subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

În cursul judecării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 4942/26.04.2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, secția Civilă și împotriva sentințelor nr. 332/14.09.2023 și nr. 10/09.02.2024, pronunțate de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, apelanta S.C. A. S.R.L. a depus o cerere de recuzare a domnilor judecători B. și C., care alcătuiau completul învestit cu soluționarea căii de atac.

Cererea a fost înregistrată sub nr. x/2023/a2, iar la termenul din 10.10.2024, judecătorii recuzați au declarat că se abține de la judecată.

Prin încheierea nr. 48/10.10.2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a respins atât declarațiile de abținere, cât și cererea de recuzare.

La 25.10.2024, societatea A. S.R.L. a recurat această încheiere, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, a arătat că, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și că instanța de apel a încălcat sau a aplicat greșit normele de drept material; a invocat, astfel, cazurile de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Autoarea recursului a susținut că incompatibilitatea judecătorilor recuzați derivă din aceea că, statuând la termenul din 09.09.2024 asupra caracterului evaluabil în bani al acțiunii, ei și-au spus părerea asupra motivului de apel prin care contestase competența tribunalului în raport cu natura neevaluabilă a cererii.

A arătat că încheierea a fost pronunțată cu încălcarea art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, Arhiepiscopia Ortodoxă Sibiu a invocat prematuritatea recursului, recalificată ca excepția inadmisibilității în ședința publică de astăzi, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Consacrat în art. 129 din Constituție și reglementat infraconstituțional în art. 457 C. proc. civ., principiul legalității căilor de atac, regulă fundamentală ce guvernează procesul civil, presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În materia incompatibilităților, art. 53 alin. (1) C. proc. civ. derogă de la regula conținută de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia recursul se poate declara în 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Astfel, încheierile prin care au fost respinse cererile de recuzare pot fi atacate nu odată cu comunicarea încheierii respective, ci doar cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, chiar și atunci când procesul se finalizează printr-o hotărâre definitivă, caz în care recursul se poate exercita în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia, conform dispoziției de excepție prevăzute de art. 53 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.

Obiectivată prin normele menționate, derogarea de la principiile exercitării recursului privește nu doar durata termenului, ci și momentul de început al dreptului de a declara calea de atac, acesta fiind condiționat de comunicarea hotărârii prin care s-a soluționat procesul, ceea ce presupune, în mod firesc, în prealabil, pronunțarea ei.

Cum dreptul la exercitarea căii de atac ia naștere numai la data comunicării hotărârii - iar pronunțarea acesteia reprezintă momentul în care titularul cererii de recuzare poate cunoaște dacă are interes să atace încheierea de respingere -, promovarea recursului anterior acestui moment atrage inadmisibilitatea lui, căci contravine principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Această reglementare a conduitei procesuale este proporțională cu scopul urmărit de legiuitor, acela de a obliga partea să aștepte hotărârea finală a procesului pentru a putea aprecia dacă judecătorul recuzat s-a manifestat sau nu părtinitor în soluționarea cauzei.

Transpunând aceste considerente teoretice în analiza recursului, se reține că, în calitate de reclamantă, recurenta a învestit Judecătoria Sectorului 2 București cu o cerere de stabilire pe cale judiciară a termenului de încheiere a contractului de vânzare, în baza art. 1.415 C. civ., respectiv, a art. 1.182 C. civ.

Învestit prin regulatorul de competență pronunțat de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței menționate - în cursul căruia s-a formulat cererea de recuzare respinsă prin încheierea recurată - nu a fost soluționat, întrucât la 14.10.2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a suspendat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. judecata, până la soluționarea dosarului penal nr. x/2024, fără ca ea să fie redeschisă până la acest moment.

Recurenta S.C. A. S.R.L. a promovat recursul de față împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare la 25.10.2024, când instanța de prim control judiciar nu soluționase apelul, deși, astfel cum s-a arătat anterior, numai comunicarea acestei decizii dă naștere dreptului de a exercita calea de atac.

La acel moment, nu exista un drept la recurs căruia să-i fie atașat un termen, de aceea nu poate fi reținută în susținerea admisibilității căii de atac teza autoarei recursului, potrivit căreia termenul prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ. ar fi stabilit în favoarea sa.

De aceea, reținând că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte va da eficiență textelor de lege sus-menționate și, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 48/10.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2025.