ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1776/2025

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", constată următoarele:

Împotriva deciziei civile nr. 278/LP/2024 -A din 15 aprilie 2024 a Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, pârâta A. S.R.L. a declarat recurs. Ulterior, recurenta a formulat cerere de recuzare împotriva membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea recursului care, prin încheierea din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei încheieri, petenta A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, admiterea cererii de recuzare. În justificare, a susținut, în esență, incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva aplicării greșite de către instanța învetită cu cererea sa de recuzare a dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 din același Cod.

La 21 august 2025, intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului prin prisma art. 53 alin. (1) C. proc. civ., recursul fiind promovat în cauză anterior soluționării cauzei de către curtea de apel; pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția prematurității recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, care primează oricăror altor cereri sau excepții invocate de părți, Înalta Curte reține următoarele:

Principiul legalității căilor de atac, regulă fundamentală ce guvernează procesul civil, presupune faptul că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal, cu respectarea condițiilor și termenelor instituite legal.

În materia recuzării, prin derogare de la regulile de drept comun privind căile de atac, legiuitorul a stabilit la art. 53 alin. (1) C. proc. civ. că încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Așadar, într-o asemenea ipoteză - de respingere a cererii de recuzare - momentul de început al dreptului de a declara calea de atac este condiționat de comunicarea hotărârii prin care s-a soluționat procesul, ceea ce presupune, în mod firesc, în prealabil, pronunțarea ei.

Rațiunea instituirii unor norme derogatorii de la dreptul procesual civil, atât în privința termenului de promovare a căii de atac, cât și a momentului la care aceasta poate fi inițiată are drept scop garantarea desfășurării normale și imparțiale a judecății, urmărind, astfel, evitarea tergiversării soluționării cauzelor prin exercitarea unor asemenea căi de atac în cursul judecății, având în vedere, pe de o parte, că cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine stătătoare, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată. Iar, pe de altă, numai din momentul pronunțării asupra cauzei, în raport dacă soluția îi este favorabilă sau nu, titularul cererii de recuzare poate cunoaște dacă are interes să atace încheierea de respingere.

În speță, obiectul recursului îl constituie încheierea prin care Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a respins, în condițiile art. 51 C. proc. civ. cererea de recuzare formulată de recurenta în cadrul dosarului nr. x/2021

Din verificările proprii efectuate în sistemul informatizat al instanțelor s-a constatat că dosarul în cadrul căruia a fost pronunțată hotărârea recurată are termen fixat pentru soluționare la 15 ianuarie 2026.

Ca atare, atât la momentul promovării recursului îndreptat împotriva încheierii date în judecarea incidentului procedural al recuzării, 16 iulie 2025, cât și până în momentul luării în analiză a căii extraordinare de atac de față, judecata procesului în fața Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă nu este finalizată.

Cum dreptul la exercitarea căii de atac ia naștere numai la data comunicării hotărârii, iar calea extraordinară de față a fost promovată anterior soluționării litigiului în recurs, rezultă că demersul judiciar de față este prematur formulat.

De aceea, pentru toate rațiunile înfățișate anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă astfel recursul declarat de recurenta A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca prematur formulat recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din 18 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2025.