ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1334/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1334/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 24 septembrie 2025
Analizând actele de la dosar și încheierea atacată, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 366/01.11.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția tardivității motivelor de recurs depuse la 29.08.2024 și a respins recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 2260/08.05.2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii civile, S.C. A. S.R.L. a formulat contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 și pct. 2 C. proc. civ., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă la 12.11.2024 sub nr. x/2024.
La 04.02.2025, S.C. A. S.R.L. a formulat cereri de recuzare a membrilor completului de judecată C15 Recurs, învestit cu soluționarea contestației în anulare.
Prin încheierea din 05.02.2025, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca neîntemeiate cererile de recuzare.
Această încheiere a fost atacată cu recurs de către S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și pct. 8 C. proc. civ.
Prin memoriul de recurs, din perspectiva primelor două cazuri de casare menționate, a susținut, în esență, că instanța, reținând în considerentele încheierii recurate, că cererile de recuzare au fost formulate în mod abuziv, cu scopul vădit de a exercita presiuni asupra judecătorilor și de a-i determina să adopte soluții considerate convenabile de aceștia, a depășit atribuțiile puterii judecătorești, respectiv că a încălcat regulile de procedură reglementate de art. 9 C. proc. civ., întrucât motivul de incompatibilitate absolută prevăzut de art. 41 alin. (1) C. proc. civ., invocat de aceasta, nu a fost judecat ci transformat în motivul statuat de art. 42 alin. (1) din același Cod și, astfel, judecat în mod eronat.
În continuare, în considerarea motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a afirmat că instanța de recuzare în mod greșit a considerat că nu sunt motive de imparțialitate și nici de incompatibilitate, deși judecătorii care au judecat cererea de contestație privind suspendarea executării, au respins-o, prin încheierea din 10.02.2024, pentru aceleași considerente, iar subsumat ultimului motiv de casare invocat a susținut că a fost încălcată norma de drept material înscrisă în art. 1.183 C. civ. privind buna-credință în negocieri și a menționat că părțile, inclusiv intimata, prin întâmpinări, trebuie să respecte exigențele bunei-credințe.
La 24.02.2025, recurenta a înaintat la dosar completări la cererea de recurs și, invocând interesele bunei administrări a justiției, a solicitat casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare oricărei alte instanțe de același grad cu cea învestită, având în vedere că aceasta a respins în mod inexplicabil toate cererile formulate, fără a fi avute în vedere probele aflate la dosar.
Prin notele depuse la 19.03.2025, recurenta a invocat excepția nulității absolute a deciziei nr. 82/04.03.2025, prin care a fost soluționată cererea de contestație în anulare, raportat la dispozițiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ., care dispun că pronunțarea soluției în cauză nu poate avea loc decât după soluționarea cererii de recuzare.
Înscrisul înaintat la dosar la 09.04.2025 vizează o analiză comparativă a încheierii din 10.12.2024, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a efectelor deciziei civile nr. 366/01.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022 și cea din 05.02.2025, recurată în pretenta cauză.
La 08.05.2025, recurenta a solicitat anularea deciziei nr. 82/04.03.2025 printr-un înscris intitulat "ordonanță președințială", prin care a reiterat susținerile din notele formulate la 19.03.2025.
Intimata nu a uzat de dreptul procesual de a formula întâmpinare.
Prin rezoluția din 14.04.2025 s-a fixat termen în ședință publică la 24.09.2025, cu citarea părților.
Examinând, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalității căilor de atac, care implică nu numai că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că însăși exercitarea lor se realizează în condițiile legii.
Obiectul căii de atac promovată de recurentă îl reprezintă exclusiv încheierea din 05.02.2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă asupra cererilor de recuzare, chiar dacă partea, prin înscrisurile înaintate la dosar după formularea cererii de recurs, a înțeles să invoce excepția nulității deciziei nr. 82/04.03.2025, prin care a fost soluționată cererea de contestație în anulare și să solicite anulare acesteia.
În acest context, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza I C. proc. civ.:
"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când aceasta din urmă hotărâre este definitivă încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".
Textul redat instituie condiții speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării - aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluționat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri (a deciziei pronunțate în recurs).
Așadar, în absența, la data promovării recursului la încheierea de respingere a cererii de recuzare, a unei hotărâri prin care să se fi soluționat cauza, respectiv a unei hotărâri definitive, astfel cum impun dispozițiile legale în materie, prezenta cale de atac, deși reglementată de lege, nu este deschisă părților pe durata judecării cauzei în cadrul căreia au fost formulate cererile de recuzare respinse, ci doar la finalul judecății, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive. Așa fiind, dreptul de a declara recurs împotriva încheierii de respingere a recuzării de către ultima instanță, se naște numai după pronunțarea soluției asupra fondului, orice cale de atac declarată anterior momentului stabilit de lege fiind consecința exercițiului unui drept procesual care nu s-a născut încă, ceea ce antrenează inadmisibilitatea demersului judiciar astfel exercitat.
Cum provocarea controlului judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea căii de atac în condițiile legii, constatând că exigenețel legate nu sunt satisfăcute în legătură cu recursul declarat de recurentă împotriva încheierii din 05.02.2025, instanța supremă urmează să respingă calea de atac, ca inadmisibilă.
Raportat la caracterul dirimant al excepției de procedură a inadmisibilității recursului, a cărei incidență împiedică cercetarea fondului motivelor de recurs și a cererilor formulate de recurentă, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 499 teza a II-a din același Cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 05.02.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2024.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 05.02.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2024.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2025.