ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1883/2025

Ședința publică din data de 9 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 82 din 4 martie 2025, Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă a respins ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 366 din 1 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L.

La 24 aprilie 2025, petenta A. S.R.L a formulat cerere de completare a hotărârii, cerere de lămurire și cerere de îndreptare eroare materială a deciziei civile nr. 82 din 4 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2024.

La termenul de judecată din 13 mai 2025, petenta A. S.R.L. a depus cerere de recuzare a doamnei judecător C., președinte al completului C15 Recurs, învestit cu soluționarea cererii de completare, de lămurire și de îndreptare eroare materială a deciziei civile nr. 82 din 4 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2024.

Prin încheierea din 13 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea formulată de petenta A. S.R.L privind recuzarea doamnei judecător C., președinte al completului 15 Recurs.

Prin decizia civilă nr. 163 din 13 mai 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă a respins "excepțiile de nulitate absolută", invocate de petenta A. S.R.L la termenul din 13 mai 2025, ca neîntemeiate.

A admis excepția tardivității formulării cererii de completare invocată de intimata B. S.R.L.

A respins cererile de lămurire și îndreptare eroare materială a deciziei civile nr. 82 din 4 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2024, formulate de petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L, ca neîntemeiate.

La 25 iunie 2025, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., A. S.R.L. a declarat recurs împotriva încheierii din 13 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2024.

În argumentarea recursului, susține, în esență, incompatibilitatea doamnei judecător C. de a soluția cererile de lămurire și îndreptare eroare materială prin modul părtinitor în care a "derulat" judecarea contestație în anulare, cât și cererile de îndreptare și lămurire dispozitiv.

În opinia recurentei, atitudinea părtinitoare rezultată din comportamentul doamnei judecător este reprezentată de modul de redactare a deciziei civile nr. 82 din 4 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2024, ce cuprinde rânduri copiate din decizia atacată cu contestație în anulare, rânduri copiate din întâmpinarea intimatei B., rânduri cu motive comasate și prescurtate din contestația în anulare.

Prin raportare la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., consideră că instanța a depășit atribuțiile judecătorești reținând că A. S.R.L. a formulat în mod abuziv cererile de recuzare cu scopul de a exercita presiuni asupra judecătorilor.

Subliniază că a invocat anterior și că înțelege să reia faptul că doamna judecător a apreciat atât întâmpinările B., cât și susținerile D., care, în opinia recurentei, sunt 60-70 % false, motiv pentru care A. S.R.L. a invocat nulitatea absolută a acestor acte de procedură nelegale, aspect ce reprezintă și motive de apel, de recurs și de contestație în anulare.

Altă dovadă a atitudinii părtinitoare rezultată din comportamentul doamnei judecător recuzate este reprezentată de considerentul, potrivit căruia "erorile materiale trebuie să fie evidente".

Precizează că a invocat și reia, cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., încălcarea regulilor de procedură, respectiv a prevederilor art. 9 C. proc. civ., privind împrejurarea că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților. În cauză, eroarea materială este reprezentată de faptul că toate instanțele civile judecă o altă cauză sau un alt contract decât cel solicitat de A. S.R.L., respectiv se judecă Contractul Anexa 3 în valoare de 93.000 Euro, în loc de Contractul Anexa 1 în valoare de 72.000 RON.

În ceea ce privește incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizând nemotivarea, instanța a considerat că nu sunt motive de incompatibilitate, fără a preciza motivele conform cărora în cauză, în mod nelegal, s-a judecat Anexa 3 în valoare de 407.000 RON, valoare mai mare decât valoarea de 200.000 RON prevăzută la art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., în loc de Anexa 1 în valoare de 42.000 RON, așa cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată. În acest context, precizează că a invocat excepția necompetenței materiale.

Invocând motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că potrivit art. 1183 C. civ., care prevede faptul ca părțile, inclusiv B. prin întâmpinări, trebuie să respecte exigențele bunei credințe, iar în cauză, intimata, prin întâmpinările formulate, a încălcat buna credință.

Subliniază că înțelege să invoce din nou dispozițiile art. 174 alin. (2) și ale art. 176 C. proc. civ., privind nulitatea absolută a întâmpinărilor D., care, în opinia recurentei, au contribuit esențial la judecarea eronată a cauzei.

Menționează că alte dovezi ale atitudinii părtinitoare, rezultată din comportamentul doamnei judecător recuzate, sunt reprezentate de: refuzul nelegal al judecării excepției nulității absolute a întâmpinărilor de fond, apel și recurs ale D.; respingerea fără a cerceta cererile A. S.R.L. privind declarațiile false din întâmpinări; respingerea cererii A. S.R.L. de a obliga pe D. să depună Contractul de asistență din anul 2020, pentru a putea rezulta de ce nu s-au prezentat în procesul penal; judecarea cauzei fără documentele obligatorii pentru orice investiție în construcții etc.

Intimata B. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Se constată că recurenta a indicat formal motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., fără a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, între altele: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ: "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.: "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă sau formularea acestora cu depășirea termenului legal este sancționată cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept material aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa încheierii atacate, care formează obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția de respingere a cererii de recuzare ca neîntemeiată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Întreaga construcție a recursului vizează exclusiv nemulțumirea recurentei față de soluțiile adoptate de instanța de judecată asupra fondului litigiului, precum și asupra solicitărilor formulate de parte pe parcursul procesului (în fond, apel, recurs, contestație în anulare etc.), fără a fi formulate critici de nelegalitate la adresa încheierii care formează obiectul prezentului recurs, situație ce face imposibilă exercitarea controlului de legalitate al instanței de recurs, întinderea controlului judiciar fiind condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale.

Simpla expunere a propriei viziuni asupra faptelor deduse judecății, care nu a fost însușită de instanță, cu trimitere și la probele dosarului, nu este suficientă pentru a declanșa controlul de legalitate exercitat de instanța de recurs.

Faptul că se fac trimiteri la anumite dispoziții legale (art. 1183 C. civ., art. 174 C. proc. civ., art. 176 C. proc. civ. etc.) fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implică obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel, teza încălcării normelor de drept material sau procedural trebuie să fie argumentată în concret, neputându-se invoca prin enunțuri generice, lipsite de acoperire argumentativă.

Rezumând, susținerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva hotărârii recurate, iar în lipsa unor argumente care să vizeze considerentele încheierii atacate, instanța de recurs nu se poate substitui părții, formulând în locul său critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret considerentele instanței a cărei hotărâre se atacă.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din 13 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din 13 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2025.