Decizia nr. 1690/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei. Prin decizia civilă nr. 333/31.03.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea de lămurire, completare și îndreptare a deciziei civile nr. 87R/03.02.2023, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata B. și Executor Judecătoresc C., ca nefondată. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul A., înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, la data de 19.04.2023, sub nr. unic 2616/2/2023. La termenul din 01.11.2023 instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității formulării contestației în anulare.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă Prin decizia civilă nr. 888R din data de 01 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 333/31.03.2023 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a IV-a în dosarul cu nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata B. și cu executorul judecătoresc C. ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 888R din data de 01 noiembrie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2023 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs recurentul A.. În cuprinsul memoriului de recurs, contestatorul A. a arătat că a invocat excepția de neconstituționalitate privind taxele judiciare de timbru, având în vedere că B. este scutită de la plata acestor taxe, părțile fiind tratate inegal prin impunerea plății taxei judiciare de timbru față de recurent. Recurentul a arătat că instanța de judecată nu a respectat principiul egalității în fața legii, impus de art. 16 alin. (1) și art. 124 alin. (2) teza a treia din Constituție. Recurentul a susținut că toate cererile sale au fost formulate în contradictoriu cu B. și Biroul Executorului Judecătoresc C., însă instanțele de judecată nu au clarificat cadrul procesual, context în care a apreciat că se impune suspendarea cauzei până la soluționarea celor 11 excepții de neconstituționalitate invocate. Recurentul a arătat că, la fond, cauza a fost suspendată doar față de B., nu și față de executorul judecătoresc C. care a încălcat legea. Recurentul a invocat dispozițiile art. 9 și art. 22 C. proc. civ., precum și ale art. 21 din Constituția României. Recurentul a afirmat că instanța a ignorat probele certe depuse la dosare, precum și excepțiile de neconstituționalitate invocate. Referitor la taxele de timbru solicitate și achitate, solicită ca instanța să fie de acord cu sesizarea Curții Constituționale în privința excepției de neconstituționalitate, în raport cu art. 1 alin. (5), art. 2 alin. (2), art. 16 alin. (1) și alin. (2), art. 124 punctul 2, teza 3 și punctul 3, teza 2 din Constituție - părțile sunt egale în proces. A arătat că B. este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, conform Legii nr. 230/2007, părțile fiind tratate inegal prin impunerea plății taxei judiciare de timbru față de recurent. Concluzionând, recurentul a solicitat soluționarea cererilor formulate, pronunțarea asupra excepțiilor de necompetență și trimiterea excepțiilor de neconstituționalitate la Curtea Constituțională, precum și suspendarea soluționării dosarului până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate.

Apărările formulate în cauză Intimații B. și BEJ C. nu au formulat întâmpinări.

Procedura de filtru derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 04 ianuarie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie . Prin rezoluția de primire a dosarului din 13 mai 2024, s-a dispus ca, după întocmirea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., să se procedeze la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ. În concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că hotărârea atacată nu este susceptibilă de recurs, recursul fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive care nu are deschisă această cale de atac; de asemenea, s-a reținut că, în temeiul art. 248 alin. (1) și art. 493 din C. proc. civ., completul de filtru urmează a aprecia, cu prioritate, asupra excepției inadmisibilității prezentului recurs. Completul de filtru nr. 9, prin rezoluția din data de 13 mai 2024, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs, depunând punct de vedere doar recurentul-contestator. Prin rezoluția din data de 31 mai 2024, a fost fixat termen la data de 18 iunie 2024, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului, față de cele reținute prin raportul întocmit în cauză, termen la care Înalta Curte a reținut pricina în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității recursului declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 888R din data de 01 noiembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Principiul legalității căii de atac, consacrat de dispozițiile art. 457 C. proc. civ., stabilește că legea este cea care recunoaște sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menționat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. În raport cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă căilor de atac ca și hotărârea atacată.", iar dispozițiile art. 446 C. proc. civ. prevăd că "Încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea." În speță, decizia civilă nr. 888R din 1 noiembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, este pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 333/31.03.2023 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a IV-a în dosarul cu nr. x/2020, prin care s-a soluționat o cerere de lămurire, completare și îndreptare a hotărârii. Această din urmă decizie este supusă, potrivit art. 446 C. proc. civ., aceleiași căi de atac ca și hotărârea a cărei lămurire, completare și îndreptare s-a solicitat, în speță aceasta fiind o hotărâre pronunțată în recurs care este definitivă (decizia civilă nr. 87R/03.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 103/08.06.2022 este definitivă, față de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform cărora sunt hotărâri definitive cele date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii). Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. În cauză, obiectul recursului este reprezentat de o decizie care intră în sfera de aplicare a dispoziției menționate. Făcând aplicarea textelor de lege sus-menționate în cauză, se constată că decizia atacată, prin care s-a soluționat o contestație în anulare, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului, întrucât, la rândul ei, decizia atacată cu contestație în anulare este una definitivă, fiind dată în procedura prevăzută de art. 442 - 444 din C. proc. civ. cu privire la o hotărâre pronunțată în recurs. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora. Față de cele ce preced, decizia nr. 888R din 1 noiembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă nu este susceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului. În consecință, având în vedere dispozițiile legale anterior evocate și pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) rap. la 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul. Dată fiind această soluție, pronunțarea asupra altor cereri sau excepții formulate în calea de atac nu se mai impune întrucât, pentru legala învestire a instanței, este necesar ca mijlocul procesual utilizat să fie pus de lege la dispoziția părții, iar dacă această cerință nu a fost îndeplinită, instanța nu a fost învestită cu o cerere în condiții de regularitate procesuală, nefiind astfel constituit cadrul procesual necesar invocării altor aspecte de ordin material sau procesual.