ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 523/2025

Ședința publică din data de 18 martie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 23.12.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele B. S.A. și C. S.R.L., solicitând obligarea acestora la plata următoarelor sume: 269.500 Euro, echivalentul în RON la data introducerii cererii de chemare în judecată - reprezentând contravaloarea prejudiciului efectiv suferit de către reclamantă; 234.000 Euro, echivalentul în RON la data introducerii cererii de chemare în judecată- reprezentând contravaloarea beneficiului nerealizat de către reclamantă; 40.000 Euro, echivalentul în RON la data introducerii cererii de chemare în judecată - reprezentând contravaloarea prejudiciului de imagine și reputațional suferit de către reclamantă; obligarea pârâtelor să publice pe propriul site hotărârea judecătorească care se va pronunța în cadrul prezentului dosar; obligarea pârâtelor la plata contravalorii dobânzii legale penalizatoare pentru sumele datorate, calculate de la data punerii în întârziere conform Notificării din data de 22.10.2020 și până la data plății efective a sumelor; obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2610 din 07.11.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamanta A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 595 din 09 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 2610 din data de 07.11.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.R.L., ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, casarea deciziei civile recurate, precum și a sentinței civile nr. 2610/07.11.2022 și trimiterea cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel București; cu obligarea intimatelor-pârâte la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În recursul său, întemeiat în drept pe pct. 1, pct. 2 și pct. 5 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a relevat situația de fapt din cauză și, în dezvoltarea motivelor de recurs invocate, a susținut, în esență, următoarele:

Subsumat cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat faptul că judecătorul primei instanțe a redactat hotărârea după eliberarea din funcție, astfel încât instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, luând în considerare momentul de dezînvestire al instanței care a pronunțat hotărârea în fond, respectiv hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea art. 19 și art. 426 C. proc. civ.

Evocând considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 33/2018, recurenta-reclamantă a susținut că la momentul hotărârii, "completul" era alcătuit dintr-un grefier și un particular, respectiv numita D., care nu mai avea calitatea de magistrat, rezultând, astfel, că instanța nu era alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

În continuare, recurenta-reclamantă a făcut trimiteri la Hotărârea din 9 decembrie 1994, pronunțată în Cauza Ruiz Torija împotriva Spaniei, paragraful 29, Hotărârea din 7 martie 2017, pronunțată în Cauza Cerovsek și Bozicnik împotriva Sloveniei, pronunțate de CEDO și Decizia nr. 26/03 iunie 2019 data de I.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosar nr. x/2019.

Prin urmare, recurenta-reclamantă susține că se acceptă ca hotărârea sa fie semnată de un alt judecător, cu condiția sa fi fost redactata de magistratul care a pronunțat-o, în cauza de față redactarea hotărârii fiind făcută de o persoana fără calitate de judecător.

În susținerea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a arătat că redactarea hotărârii de către o persoană care nu are calitatea de judecător echivalează cu inexistenta, lipsa completa a motivării, ca efect al nulității absolute, soluția care se impune într-o astfel de situație fiind nulitatea sentinței civile nr. 2610/07.11.2022 și rejudecarea cauzei.

Recurenta-reclamantă a mai invocat nemotivarea corespunzătoare a încheierii din data de 03.06.2022, a primei instanțe, susținând că prin respingerea probei solicitate de parte în ședință publică, judecătorul a încălcat dispozițiile art. 42 alin. (1) C. proc. civ., fiind clară soluția pe care urma sa o pronunțe în cauză.

De asemenea, recurenta-reclamantă consideră că încheierea din data de 03.06.2022 este nelegală, întrucât instanța nu a motivat soluția de respingere a probei cu expertiza tehnică în specialitatea financiar-contabilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 19.09.2024, sub nr. x/2020.

Apărarea formulată în cauză

La data de 08.11.2024, în termen legal, intimata-pârâtă C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care, în principal, a solicitat anularea recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat; cu cheltuieli de judecată, fără a fi anexate dovezi.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 23 decembrie 2020, așadar după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 17 decembrie 2024, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 18 martie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că vor fi depuse într-un memoriu separat.

Sancțiunea nemotivării recursului este prevăzută de art. 489 C. proc. civ., potrivit căruia recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), unde se prevede că, în situația în care legea nu dispune altfel, motivele de casare de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Alineatul 2 din textul menționat prevede că aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate anterior, Înalta Curte reține că recurenta, fără să fie ținută neapărat de ordinea în care sunt prevăzute motivele de casare în art. 488 C. proc. civ., trebuia să arate criticile de nelegalitate față de hotărârea atacată în raport cu aceste motive, nefiind suficientă și nici necesară o relatare a faptelor procesului ori a stării de fapt, deoarece recursul nu are caracter devolutiv și nu vizează situația de fapt.

În speță, instanța de control judiciar constată că recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă, deși întemeiat în drept în mod formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2 și 5 C. proc. civ., cuprinde aceleași motive avute în vedere și la formularea cererii de apel, reiterând situația de fapt și criticile de nelegalitate ce vizează hotărârea primei instanțe, fără a face în vreun fel referire la decizia recurată. Or, în cadrul căii extraordinare de atac recursului, se examinează strict elementele de nelegalitate a hotărârii recurate.

Pe de altă parte, Înalta Curte arată că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Or, preluând susținerile din cererea de apel depusă în fața instanței de prim control judiciar, fără a face referire în concret la nelegalitatea considerentelor deciziei recurate, recurenta eludează cerința motivării concrete a căii de atac a recursului în raport de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a unei părți cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel nu este suficientă pentru declararea unei căi de atac valide, în cazul căii de atac a recursului fiind necesar ca partea nemulțumită de hotărârea pronunțată de instanța de apel să expună critici de nelegalitate concrete, prin raportare efectivă la considerentele hotărârii recurate, iar respectivele critici de nelegalitate să poată fi încadrate în cel puțin unul dintre motivele de casare prevăzute expres de lege.

Întrucât recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile impuse de lege și nu există motive de recurs de ordine publică, în temeiul art. 489 C. proc. civ., pentru considerentele expuse, instanța de recurs va constata nul recursul declarat de recurenta- reclamantă.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentă.

Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 595 din 09 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2025.