ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 201/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 201/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 4 februarie 2025
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 16 august 2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub numărul de dosar x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 200.506,58 euro, în RON, la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune interese, respectiv prejudiciu contractual; obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantei de prezentul litigiu.
Pârâta B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Prin sentința civilă nr. 1195 din 16 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta B. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 197.430,9 euro, la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune interese (prejudiciu contractual), precum și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 22.820 RON.
Împotriva sentinței civile nr. 1195 din 16 mai 2023, pârâta B. S.R.L. a declarat apel, solicitând ca, în urma admiterii acestei căi ordinare de atac, să se dispună rejudecarea în fond a cauzei, modificarea sentinței apelate cu consecința respingerii, ca neîntemeiate, a cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Prin decizia civilă nr. 1046 din 21 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu, cererea de intervenție accesorie formulată la data de 6 iunie 2024 de petentul C..
A fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de introducere în cauză depusă la aceeași dată de petentul C..
A fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1195/16.05.2023, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A.,.
A fost schimbată în tot sentința atacată în sensul că a fost anulată cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., având în vedere lipsa capacității procesuale de folosință a reclamantei.
Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., reclamanta A., prin lichidator suplimentar C., a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1046 din 21 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
Intimata-pârâtă B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, excepția lipsei capacității de folosință a societății A., excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului D..
Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.
Recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1046 din 21 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, va fi respins pentru lipsa capacității de folosință a acesteia, pentru considerentele care succed:
Conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, motiv pentru care Înalta Curte va lua în examinare excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei A..
Potrivit art. 56 C. proc. civ.:
"poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile". Per a contrario, nu poate fi parte într-un proces civil persoana care nu are capacitate procesuală de folosință întrucât a fost radiată, cum este cazul în speță.
Capacitatea de folosință este capacitatea persoanei de a avea drepturi și obligații, iar capacitatea procesuală de folosință apare ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual. Cu alte cuvinte, aceasta este capacitatea de a sta în justiție. Persoana care are capacitate de folosință în sens material, are și capacitatea procesuală în legătură cu drepturile și obligațiile sale.
Lipsa capacității procesuale de folosință se invocă pe cale de excepție în orice stare a pricinii, întrucât este o excepție de fond, peremptorie, absolută, nu numai în primă instanță, ci chiar direct în apel sau recurs. Mai mult, excepția poate fi ridicată nu numai de partea ale cărei interese sunt ocrotite prin consacrarea sancțiunii, dar și de cealaltă parte, care nu poate fi obligată să accepte o judecată în care actele de procedură ale adversarului, inclusiv hotărârea, stau sub semnul nesiguranței dedusă din riscul anulării lor. Pot invoca excepția procurorul și instanța din oficiu.
Radierea societății recurente are drept consecință lipsirea persoanei juridice de a avea drepturi și obligații, reprezentând capacitatea de folosință.
Astfel, odată cu radierea, recurenta-reclamantă A. și-a pierdut capacitatea de folosință, încetându-și existența ca subiect de drept și nu mai poate sta în judecată, potrivit art. 32 alin. (1) coroborat cu art. 56 alin. (1) C. proc. civ.
Cu referire la susținerile recurentei în sensul că potrivit legislației austriece, odată cu radierea societății din oficiu capacitatea civilă nu este definitiv abolită, sens în care Tribunalul Comercial din Viena a și dispus numirea unui lichidator suplimentar, se impune precizarea faptului că acestea sunt lipsite de relevanță în cauză, deoarece atât demersurile pentru numirea lichidatorului suplimentar cât și numirea efectivă a acestuia au fost efectuate după data pronunțării soluției în primă instanță. În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, la data pronunțării sentinței, societatea reclamantă, autoare a cererii de chemare în judecată, era lipsită de capacitate procesuală de folosință, câtă vreme a fost radiată din registrul comerțului la o dată anterioară, cu consecința pierderii capacității sale de folosință și a personalității juridice încă de la acel moment.
Prin urmare, în condițiile în care recurenta-reclamantă este o societate radiată, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu prevederile art. 56 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1046 din 21 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pentru lipsa capacității de folosință a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A., prin lichidator suplimentar C., împotriva deciziei civile nr. 1046 din 21 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pentru lipsa capacității de folosință a acesteia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2025.