Decizia nr. 3053/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 840/2024 a Curții de Apel București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 07.05.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A.., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, a formulat contestație împotriva procesului-verbal nr. x/29.04.2024 privind constatarea rămânerii definitive a candidaturilor la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024, solicitând anularea acestuia și să se constate ca nefiind definitive candidaturile propuse de partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, precum și cele independente la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 și totodată să respingerea candidaturilor înregistrate. De asemenea, a solicitat desființarea următoarele decizii de admitere a candidaturilor: nr. 33D/11.04.2024, nr. 34D/11.04.2024, nr. 42D/16.04.2024, nr. 43D/16.04.2024, nr. 44D/16.04.2024, nr. 45D/16.04.2024, nr. 47D/16.04.2024, nr. 49D/16.04.2024, nr. 50D/16. 04.2024, nr. 53D/19.04.2024, nr. 56D/19.04.2024, nr. 57D/19.04.2024, nr. 58D/19.04.2024, nr. 62D/19.04.2024, nr. 60D/19.04.2024.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 840 din 21 mai 2024, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a calificat excepțiile invocate de către reclamantă ca reprezentând motive de nelegalitate și a respins contestația și cererea de suspendare a executării formulate de reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, ca neîntemeiate.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 840 din 21 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A.., în temeiul dispozițiilor art. 471 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, astfel cum a fost formulată, precum și suspendarea efectelor hotărârii recurate, potrivit art. 484 alin. (2) C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor, recurentul invocă imparțialitatea instanței, arătând că, din punct de vedere al istoricului cauzelor deduse judecății acestei instanțe, acestea au fost în integralitate respinse ca fiind inadmisibile, nefondate sau respinse fără un motiv temeinic, de altfel dispozitivele hotărârilor judecătorești pronunțate fiind succinte și nu constituie o veritabilă cercetare judecătorească cu aplicarea tuturor garanțiilor procedurale ale părților. În continuare, recurentul susține că instanța a greșit atunci când a calificat excepțiile invocate (prematuritatea constituirii BEC, lipsa de interes, lipsa capacității de exercițiu a Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale, nulitatea actelor acestuia etc.) drept simple motive de nelegalitate, deși acestea ar fi avut natura unor veritabile excepții absolute, ce trebuiau analizate cu prioritate potrivit art. 5 și art. 14 C. proc. civ. Recurentul critică și modul în care instanța a aplicat efectul pozitiv al lucrului judecat, arătând că legalitatea constituirii Biroului Electoral Central nu putea fi considerată definitiv stabilită, întrucât existau litigii pendinte privind componența Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale și legalitatea actelor acestuia, inclusiv dosarele nr. x/2024 și nr. y/2024 În lipsa unei hotărâri definitive asupra acestor aspecte, constituirea BEC este prematură, iar instanța de fond ar fi trebuit să analizeze criticile pe fond. Totodată, arată că Grupul Parlamentar al Minorităților Naționale nu este competitor electoral, nu are personalitate juridică și nu poate desemna reprezentanți în organisme electorale, astfel că implicarea acestuia în procesul electoral ar încălca principiile democrației reprezentative, egalității în drepturi și securității juridice. Se invocă și încălcarea legislației privind finanțarea partidelor politice (Legea nr. 334/2006), prin participarea unui deputat în BEC, precum și existența unor posibile conflicte de interese și incidente de integritate. Recurentul mai arată că există un conflict normativ între Legea nr. 115/2015, Legea nr. 33/2007 și O.U.G. nr. 21/2024, care prevăd componențe și termene diferite pentru BEC, iar instanța nu ar fi analizat aceste contradicții. În opinia sa, aceste incoerențe legislative afectează legalitatea procesului-verbal privind rămânerea definitivă a candidaturilor. În ceea ce privește soluția instanței de fond asupra cererii de suspendare, recurentul formulează critici distincte, susținând că hotărârea este nelegală și insuficient motivată. Instanța de fond a interpretat în mod eronat condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, în sensul că a respins cererea fără a analiza în mod real existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, limitându-se la a reitera soluția de respingere a acțiunii pe fond. Instanța de fond a confundat analiza de legalitate a actului administrativ cu analiza condițiilor suspendării, deși acestea sunt autonome. În opinia sa, existența unor îndoieli serioase asupra legalității actului - generate de nelegalitatea constituirii Biroului Electoral Central, de lipsa calității de reprezentare a Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale și de pretinse conflicte normative între actele electorale - ar fi trebuit să fie suficientă pentru a reține existența unui caz bine justificat. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, recurentul arată că instanța de fond nu a analizat în mod efectiv consecințele produse de rămânerea în vigoare a procesului-verbal contestat, limitându-se la a afirma, în mod abstract, că nu ar exista un prejudiciu. Recurentul susține că menținerea actului produce o vătămare gravă și ireparabilă, întrucât permite participarea la alegeri a unor candidați care, în opinia sa, ar fi fost validați de un organism electoral nelegal constituit, afectând astfel integritatea procesului electoral și drepturile sale procesuale. Recurentul mai arată că instanța de fond a reținut în mod greșit caracterul cumulativ al celor două condiții, întrucât a respins cererea de suspendare exclusiv pe motivul inexistenței cazului bine justificat, fără a analiza în mod real paguba iminentă, deși jurisprudența impune o evaluare concretă a ambelor condiții. În ansamblu, recurentul susține că soluția de respingere a cererii de suspendare este nelegală, fiind întemeiată pe o motivare formală, care nu răspunde argumentelor esențiale invocate și nu reflectă o analiză efectivă a condițiilor prevăzute de lege.

Aspecte procesuale Legal citat, intimatul-pârât Biroul Electoral Central nu depus întâmpinare în cauză. La termenul de judecată din 29.05.2024, recurentul a invocat lipsa de imparțialitate a instanței, formulând cerere de recuzare atât împotriva membrilor completului de judecată, cât și împotriva reprezentantului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin încheierea din 03.06.2024, Înalta Curte a respins cererea de recuzare, reținând că recurentul-reclamant nu a invocat niciun motiv pertinent pentru care să poată fi pusă la îndoială imparțialitatea completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de recurs și, respectiv, a procurorului participant la judecată.

Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), cu referire la art. 488 și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., dezvoltarea motivelor de recurs invocate de recurentul- reclamant cuprinde argumente care pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din același cod. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs, sunt formulate o serie de critici vizând, pe de o parte, încălcarea unor norme de procedură și a unor principii ale procesului civil în ceea ce privește calificarea juridică și analiza excepțiilor invocate, iar pe de altă parte, prin prisma modului în care judecătorul fondului a înțeles să aplice ori să interpreteze o serie de norme de drept material privind constituirea Biroului Electoral Central, procedura de definitivare a candidaturilor și suspendarea executării actului administrativ contestat. Însă, în analiza pe fond a recursului, Înalta Curte urmează să aibă în vedere că, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul este o cale de atac nedevolutivă, limitată la verificarea conformității sentinței atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel că instanța de control judiciar nu are rolul de a stabili o situație de fapt diferită, prin reaprecierea probelor administrate în primul stadiu procesual, ori de relua toate aspectele de fapt relatate pe larg în motivarea sentinței sau în cererea de recurs. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării sentinței nr. 840/21.05.2024, în temeiul art. 484 alin. (2) C. proc. civ., până la soluționarea recursului, Înalta Curte o va respinge ca rămasă fără obiect. În condițiile în care prezenta cale de atac este soluționată la același termen de judecată, prin pronunțarea unei hotărâri definitive asupra cauzei, nu mai subzistă cadrul procesual necesar analizării cererii de suspendare, aceasta devenind lipsită de obiect. Pe fondul recursului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A.. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ procesul-verbal nr. x/29.04.2024, prin care Biroul Electoral Central a constatat rămânerea definitivă a candidaturilor pentru alegerile membrilor din România în Parlamentul European, solicitând anularea și suspendarea executării actului administrativ. Instanța de fond a examinat susținerile reclamantului privind prematuritatea constituirii Biroului Electoral Central, nelegalitatea compunerii acestuia, lipsa de interes și lipsa capacității de exercițiu a Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale, nulitatea actelor acestui grup, precum și prematuritatea formării Biroului de Circumscripție Județeană nr. 19 Giurgiu, constatând că acestea nu constituie excepții procesuale în sensul art. 245-246 C. proc. civ., întrucât nu vizează compunerea instanței, competența sau desfășurarea procedurii, ci critici de nelegalitate privind acte și operațiuni electorale. În temeiul art. 22 alin. (4) C. proc. civ., instanța a recalificat aceste susțineri ca motive de nelegalitate ale actului administrativ contestat. S-a reținut că toate criticile reclamantului privesc modul de constituire a Biroului Electoral Central, calitatea Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale și eventuale conflicte normative, fără a indica neregularități ale procedurii de definitivare a candidaturilor reglementate de art. 20 din Legea nr. 33/2007. Totodată, instanța a arătat că legalitatea constituirii Biroului Electoral Central fusese deja analizată în dosarul nr. x/2024, soluționat prin decizia definitivă nr. 2032/10.04.2024, statuările acesteia având caracter obligatoriu potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ.. Instanța a mai reținut că nu poate examina conformitatea legislației electorale cu Constituția sau tratatele internaționale, competența aparținând exclusiv Curții Constituționale, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992. Cu privire la cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, instanța a constatat că nu este întrunit cazul bine justificat, întrucât toate criticile de nelegalitate au fost înlăturate; în lipsa acestei condiții, analiza pagubei iminente nu se mai impune, având în vedere caracterul cumulativ al cerințelor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. Efectuând propria evaluare a raportului juridic litigios, în limitele permise căii de atac a recursului, instanța de control judiciar reține că soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, atât sub aspectul respectării regulilor de procedură, cât și pe fondul cauzei, nefiind identificate elemente care să atragă reformarea sentinței. Preliminar analizei motivelor de recurs, în ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la pretinsa lipsă de imparțialitate a instanței, Înalta Curte reține că, la termenul din 29 mai 2024, acesta a invocat în mod expres lipsa de imparțialitate a instanței de recurs, arătând că toate cauzele soluționate anterior de Înalta Curte i-ar fi fost nefavorabile. În temeiul acestor afirmații, recurentul a formulat cerere de recuzare atât a membrilor completului învestit cu soluționarea recursului, cât și a reprezentantului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând poziția pretins oscilantă a acestuia în cauze anterioare. Prin încheierea din 3 iunie 2024, cererea de recuzare a fost respinsă, statuându-se definitiv asupra imparțialității completului și a procurorului de ședință. În aceste condiții, reiterarea în recurs a unor susțineri deja valorificate și soluționate în procedura specială a recuzării nu poate conduce la o altă concluzie, incidentul procedural fiind epuizat, iar recursul neputând constitui o cale de redeschidere a acestei proceduri. În ceea ce privește critica încadrată în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul susține că instanța de fond ar fi calificat greșit excepțiile invocate drept simple motive de nelegalitate, deși acestea ar fi avut natura unor veritabile excepții absolute, ce trebuiau analizate cu prioritate potrivit art. 5 și art. 14 alin. (5) C. proc. civ. Critica este nefondată, pentru că "excepțiile" invocate - prematuritatea constituirii Biroului Electoral Central, lipsa de interes a Camerei Deputaților, lipsa capacității de exercițiu a Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale, nulitatea actelor acestuia sau pretinsa imposibilitate de desemnare a unui reprezentant în Biroul Electoral Central - nu reprezintă excepții procesuale în sensul art. 245-246 C. proc. civ., întrucât nu privesc cadrul procesual al cauzei, ci fondul cauzei. În temeiul art. 22 alin. (4) C. proc. civ., instanța de fond a procedat corect atunci când a recalificat aceste susțineri ca motive de nelegalitate ale actului administrativ contestat, denumirea dată de parte nefiind obligatorie pentru instanță. Pe cale de consecință, nefiind în discuție veritabile excepții procesuale, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 5 și art. 14 alin. (5) C. proc. civ. Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizând interpretarea și aplicarea greșită a legii sunt, de asemenea, nefondate. În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că aspectele referitoare la nelegalitatea constituirii Biroului Electoral Central au fost deja analizate în dosarul nr. x/2024, soluționat prin decizia definitivă nr. 2032 din 10 aprilie 2024, prin care contestația formulată de aceeași parte împotriva procesului-verbal de constituire a Biroului Electoral Central a fost respinsă ca tardivă. Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., statuările instanței supreme privind imposibilitatea contestării constituirii Biroului Electoral Central după expirarea termenului legal au caracter obligatoriu, instanța de fond fiind ținută să le respecte în virtutea autorității de lucru judecat. Recurentul nu poate repune în discuție, pe calea prezentului recurs, o chestiune tranșată definitiv, iar existența unor litigii pendinte privind componența Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale nu are aptitudinea de a înlătura autoritatea de lucru judecat a deciziei anterioare. În mod corect, instanța de fond a reținut că legalitatea constituirii BEC nu mai poate fi analizată în prezenta cauză. Criticile privind pretinsul conflict normativ dintre Legea nr. 115/2015, Legea nr. 33/2007 și O.U.G. nr. 21/2024 sunt lipsite de temei. Obiectul cauzei îl constituie procesul-verbal nr. x/29.04.2024 privind constatarea rămânerii definitive a candidaturilor, iar recurentul nu a formulat nicio critică referitoare la procedura prevăzută de art. 20 din Legea nr. 33/2007, la respectarea termenelor sau la modalitatea concretă de definitivare a candidaturilor. Toate susținerile sale vizează exclusiv constituirea BEC, aspect care, așa cum s-a arătat, nu mai poate fi analizat. Instanța de fond a reținut în mod corect că aceste critici sunt lipsite de relevanță pentru legalitatea procesului-verbal contestat. În ceea ce privește invocarea unor pretinse încălcări ale Constituției, ale Pactului internațional privind drepturile civile și politice, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sau ale tratatelor constitutive ale Uniunii, Înalta Curte observă că recurentul critică, în realitate, conformitatea legislației electorale cu aceste instrumente juridice. Or, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, controlul constituționalității legilor aparține exclusiv Curții Constituționale, iar instanța de contencios administrativ nu poate analiza conformitatea legilor cu Constituția sau cu tratatele internaționale. Instanța de fond a aplicat corect această limitare de competență, motiv pentru care critica este inadmisibilă. Nici susținerile recurentului privind pretinse conflicte de interese, incidente de integritate, situația juridică a unor membri ai Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale sau existența unor procurori desemnați în organisme electorale nu pot fi primite, întrucât acestea exced obiectului cauzei și nu au legătură cu legalitatea procesului-verbal contestat. Recurentul nu indică în ce mod aceste aspecte ar afecta procedura de constatare a rămânerii definitive a candidaturilor, iar instanța de fond a reținut în mod corect că ele nu pot fundamenta anularea actului administrativ atacat. Cât privește criticile referitoare la soluția instanței de fond asupra cererii de suspendare, Înalta Curte reține caracterul nefondat al acestora. Potrivit art. 14 alin. (1), care face trimitere la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai în prezența cumulativă a două condiții: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. În ceea ce privește prima condiție, art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 definește cazul bine justificat ca fiind "împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ". Instanța de fond a constatat în mod corect că argumentele recurentului nu sunt apte să genereze o asemenea îndoială. Recurentul nu a indicat nicio neregularitate a procedurii de definitivare a candidaturilor prevăzute de art. 20 din Legea nr. 33/2007, iar actul contestat are un conținut strict constatator. În lipsa unor elemente concrete privind nelegalitatea actului, instanța de fond a apreciat corect că nu există o aparență de nelegalitate aptă să justifice suspendarea. În ceea ce privește cea de-a doua condiție, art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 definește paguba iminentă ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil sau perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public". Recurentul nu a demonstrat existența unei asemenea pagube. Susținerile sale privind afectarea integrității procesului electoral sau a drepturilor sale procesuale sunt formulate în termeni generali și abstracți, fără a indica un prejudiciu concret, personal și direct. Menținerea în vigoare a procesului-verbal contestat nu produce, prin ea însăși, o vătămare gravă și ireparabilă, întrucât actul nu stabilește drepturi sau obligații în sarcina recurentului, ci consemnează o etapă procedurală prevăzută de lege. În mod corect, instanța de fond a reținut că, în lipsa unui caz bine justificat, analiza pagubei iminente nu se mai impune, întrucât cele două condiții sunt cumulative. Această abordare este conformă cu jurisprudența constantă a Înaltei Curți. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond este legală, iar criticile recurentei sunt nefondate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinței din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A., ca nefondat.