ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3693/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25.06.2024, sub nr. x/2/2024, reclamantul Partidul A. - A., în contradictoriu cu pârâții Biroul Electoral Central (B.E.C.) pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European și pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2024, Guvernul României și Autoritatea Electorală Permanentă au solicitat anularea hotărârilor nr. 67D/11.06.2024, nr. 69D/12.06.2024, nr. 77D/14.06.2024, nr. 78D/14.06.2024, nr. 80D/15.06.2024, nr. 83D/15.06.2024, nr. 87/17.06.2024, nr. 88D/17.06.2024, nr. 91D/18.06.2024, nr. 92D/18.06.2024, nr. 93D/18.06.2024, nr. 94D/18.06.2024, nr. 96D/18.06.2024, nr. 97D/18.06.2024, nr. 98D/18.06.2024, nr. 99D/18.06.2024, nr. 100D/18.06.2024, nr. 101D/18.06.2024, nr. 102D/18.06.2024, nr. 103D/18.06.2024, nr. 104D/18.06.2024, nr. 105D/18.06.2024, nr. 106D/18.06.2024, nr. 107D/18.06.2024, nr. 108D/18.06.2024, nr. 109D/18.06.2024, 110D/18.06.2024, 111D/18.06.2024, emise de Biroul Electoral Central, obligarea pârâtului la emiterea unor noi hotărâri prin care să dispună renumărarea voturilor în secțiile de votare ce fac obiectul hotărârilor mai sus menționate.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 1188 din 28 iunie 2024, Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantul Partidul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central și a anulat deciziile B.E.C. nr. 67D/11.06.2024, nr. 78D/14.06.2024, nr. 93D/18.06.2024, nr. 94D/18.06.2024, nr. 97D/18.06.2024 și nr. 110D/18.06.2024. A obligat pârâtul să soluționeze cererile reclamantului de renumărare a voturilor, cereri ce fac obiectul deciziilor anulate. A respins în rest cererea, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, ca neîntemeiată. A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Autoritatea Electorală Permanentă, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile indicate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs pârâtul Biroul Electoral Central, prin care, invocând incidența cazurilor de casare reglementate de prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate ca fiind nelegală și, în consecință: rejudecarea cauzei de către instanța de recurs și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. În susținerea căii de atac exercitate, recurentul a apreciat, printr-un prim set de argumente subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. că instanța de fond a depășit limitele învestirii sale și s-a substituit reclamantului în ceea ce privește examinarea unor motive care nu au fost susținute în cuprinsul cererii introductive. Instanța fiind ținută de motivele de fapt expuse de reclamant în susținerea cererii sale nu poate depăși cauza cererii cu care a fost învestită, astfel recurentul susține încălcarea dispozițiilor art. 9 C. proc. civ. și incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (l) pct. 5 C. proc. civ. Precizează că, în cererile de renumărare care au făcut obiectul deciziilor Biroului Electoral Central contestate, intimatul-reclamant a adus ca unic argument faptul că în secțiile de votare „s-au înregistrat zero voturi pentru partidul A.”, acuzând un „fenomen generalizat în toată țara”. Arată recurentul că peste jumătate din criticile formulate prin cererea de chemare în judecată excedează competenței instanțelor judecătorești, în cauză criticându-se măsurile referitoare la comasarea alegerilor pentru Parlamentul European și a celor locale prin O.U.G. nr. 21/2024 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 și a alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2024, inclusiv în ceea ce privește reglementarea compunerii birourilor electorale ale secțiilor de votare. Ca urmare, în opinia acestuia, singurele susțineri concrete în favoarea dispunerii soluției de renumărare a voturilor și apte a fi supuse unei verificări judiciare sunt cele referitoare la Secția de votare nr. x, jud. Ilfov, unde se susține că a votat un candidat al partidului A., dar nu au fost contabilizate voturi în favoarea acestui partid. Într-un al doilea set de motive subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (l) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susține că au fost apreciate eronat condițiile rezultate din textul de lege incident, respectiv art. 25 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată, cu modificările ulterioare, Recurentul a învederat că prevederile art. 25 alin. (1) lit. h) din legea menționată, reglementează atribuția Biroului Electoral Central de a dispune asupra cererilor de renumărare a voturilor la nivelul unei/unor secții de votare, acest drept de apreciere fiind exclusiv, inclusiv asupra probatoriului administrat în susținerea cererii, din care trebuie să rezulte fără echivoc comiterea unor eventuale erori sau neconcordanțe între datele înregistrate în procesele-verbale. Arată că, din economia art. 25 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 33/2007, republicată, cu modificările ulterioare, reiese că erorile comise sau neconcordanțele între datele înregistrate în procesele-verbale pentru care se solicită renumărarea voturilor într-o secție de votare sau refacerea centralizării voturilor și a rezultatului alegerilor dintr-un județ trebuie să rezulte chiar din dovezile depuse odată cu cererea de renumărare a voturilor, sarcina dovezii revenind titularului cererii de renumărare. În marea majoritate a cererilor, petentul A. nu a administrat probe în dovedirea afirmațiilor făcute în motivarea acțiunii introductive, iar, în altele, probatoriul administrat și analizat de către Biroul Electoral Central, constând în declarațiile unor alegători sau observatori în secțiile de votare, respectiv capturi de ecran ale unor conversații de pe platformele de socializare, a fost neconcludent pentru a conduce la admiterea cererilor de renumărare a voturilor depuse de petent, fiind, în opinia Biroului Electoral Central, dovezi indirecte care nu conduc la certitudinea că au fost comise erori sau au fost înregistrate neconcordanțe între datele înregistrate în procesele-verbale. Prin urmare, deși aceste probe au aptitudinea de a fi calificate drept pertinente, având legătură cu faptele invocate, ele nu sunt și concludente, întrucât nu sunt apte prin ele însele a ajuta la dezlegarea pricinii. Astfel, probele de natura unor declarații ulterioare ale alegătorilor, față de secretul votului, nu sunt apte în sine a pune sub semnul întrebării integritatea procesului electoral. Aceleași constatări se impuneau și cu privire la conversațiile pe diferite rețele sociale și care au fost depuse în fotocopie de către reclamant. Referitor la reținerile instanței cu privire la faptul că Biroul Electoral Central avea la îndemână mijloace de probă pentru stabilirea veridicității argumentelor invocate de reclamant cu privire la neconsemnarea numărului de voturi primite de către acest partid, respectiv înregistrările proceselor de numărare a voturilor efectuate în secțiile de votare, recurenta precizează că administrarea unei asemenea probe, raportat la aspectele sesizate în speță, a fost considerată excesivă, deoarece, în general, aceste înregistrări sunt utilizate de organele de cercetare penală în anchetarea infracțiunilor săvârșite în legătură cu alegerile. Dispozițiile art. 5 alin. (6) și (7) din Hotărârea nr. 205/2024 privind stabilirea măsurilor tehnice necesare pentru buna organizare și desfășurare a alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 și a alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2024, fiind în acest sens. Recurentul invocă și dispozițiile art. 49 alin. (3) lit. h) și alin. (4) din Legea nr. 33/2007, republicată, cu modificările ulterioare, eventualele incidente constatate în secția de votare, respectiv întâmpinările formulate, contestațiile înaintate biroului electoral județean, ar fi trebuit să se regăsească, expuse pe scurt, în procesul-verbal încheiat de președintele biroului electoral al secției de votare după deschiderea urnelor și numărarea voturilor. Un alt set de motive sunt subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (l) pct. 6 C. proc. civ., prin care recurentul critică hotărârea primei instanțe ca fiind insuficient motivată, contrar dispozițiilor art. 425 alin. (l) lit. b) C.pr.civ. și exigențelor rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește motivarea concretă și pertinentă a hotărârii pronunțate. De asemenea, consideră că motivarea prezintă un caracter contradictoriu între considerente dispozitiv sub aspectul că motivele expuse tind la a se reține temeinicia parțială a cererii de renumărare, dar apoi instanța nu dispune în mod direct această măsură, invocând competența exclusivă a Biroului Electoral Central. Învederează recurentul că acțiunea în justiție trebuie să fie animată de un interes practic, respectiv să aducă un folos concret titularului ei, în cazul în care ar fi admisă, în caz contrar urmând a fi respinsă pentru lipsa interesului (art. 33 C. proc. civ.), Invocând adresa nr. 22.888/05.07.2024 a Autorității Electorale Permanente, înregistrată la Biroul Electoral Central cu nr. x/BEC2024/05.07.2024, arată că o renumărare a voturilor în secțiile la care se referă hotărârea recurată nu ar produce rezultatul atingerii pragului electoral nici dacă, pur teoretic, s-ar constata că 100% din voturile exprimate în acele secții ar fi fost acordate partidului A., acțiunea în justiție a acestuia fiind lipsită de interes. De asemenea, recurentul susține și inadmisibilitatea acțiunii în justiție, raportat la împrejurarea că la acest moment procesul electoral este finalizat, rezultatele alegerilor fiind publicate în Monitorul Oficial, motiv pentru care procesele-verbale întocmite de Biroul Electoral Central în baza rezultatelor definitive, nu pot fi atacate în fața instanțelor de judecată, fără o prevedere legală expresă în acest sens.

Apărările formulate în cauză Legal citați, intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității comunicării motivelor de recurs și excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fondul cererii de recurs a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante și s-a fixat termen de judecată la data de 10 iulie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II . Soluția instanței de recurs asupra căii de atac formulate Analizând, actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-pârât Biroul Electoral Central este fondat: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Înalta Curte, analizând criticile de recurs, în limitele criticilor de nelegalitate invocate, reține următoarele aspecte: În ceea ce privește interesul promovării acțiunii în justiție, menționat de recurent în finalul cererii de recurs, Înalta Curte reține că acest element al admisibilității unei acțiuni în justiție a fost invocat ca un motiv de recurs, în temeiul art. 488 pct. 8 cu privire la încălcarea art. 33 C. proc. civ., nu ca o excepție de fond, astfel încât va fi analizată doar din această perspectivă. Înalta Curte reține că o astfel de susținere este neîntemeiată, în condițiile în care reclamantul a arătat că interesul prefigurat de acesta odată cu introducerea cererii de chemare în judecată a fost anularea actelor administrative cu consecința ca demersul său procedural să conducă la renumărarea voturilor, aspect ce ar fi putut avea ca efect modificarea rezultatului electoral atât pentru sine, cât și, implicit, pentru alți competitori electorali care, față de aspectele susținute în acțiune, ar putea fi în situația de a nu mai atinge pragul electoral de 5%. Prin urmare, se constată că în accepțiunea reclamantului, interesul legitim al promovării cererii de chemare în judecată a existat la momentul introducerii acțiunii, el considerându-se vătămat prin actele administrative contestate, iar interesul de a acționa, procesual, este dat de finalitatea practică urmărită de reclamant, aceea de a atinge în final pragul electoral în urma acestui demers. Recurentul-pârât a invocat acest aspect numai din perspectiva îndeplinirii condițiilor de exercitare a acțiunii civile, a interesului de a acționa, neavând însă în vedere perspectiva interesului legitim la care face trimitere art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care constituie temeiul legal al acțiunii de față. Specific acțiunii în contencios administrativ este faptul că vătămarea interesului legitim privat al reclamantului de către autoritatea publică pârâtă reprezintă temeiul promovării acțiunii, în timp ce interesul de a acționa avut în vedere de art. 33 C. proc. civ. reprezintă finalitatea acestei acțiuni, constând în realizarea dreptului urmărit de reclamant. Or, din ambele perspective, se reține că reclamantul a justificat un interes în promovarea acțiunii de față. Sub aspectul motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se reține din memoriul de recurs că instanța de fond a depășit limitele investirii sale și s-a substituit reclamantului în ceea ce privește examinarea unor motive care nu au fost susținute-cel puțin nu în forma analizată în cuprinsul cererii introductive, ceea ce conturează încălcarea dispozițiilor art. 9 C. proc. civ., instanța fiind ținută de motivele de fapt expuse de reclamant în susținerea cererii sale și nu poate depăși cauza cererii cu care a fost investită. Deși la nivel de aparență, o astfel de susținere pare a se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., în fapt se constată că recurentul pârât nu a indicat concret cum anume și în ce privință instanța de fond a depășit limitele investirii sale, în condițiile în care a acordat reclamantului mai puțin decât a solicitat și a subliniat că revine pârâtului competența de a aprecia asupra cererilor de renumărare a voturilor, adică nu s-a substituit acestuia în realizarea acestei operațiuni. De asemenea, recurentul-pârât nici nu a expus care sunt acele motive pe care le-a examinat instanța de fond deși nu au fost menționate de reclamant în forma analizată de instanță, în cadrul cererii de chemare în judecată, pentru a fi supuse analizei instanței de control judiciar. În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte nu poate reține ca fiind incident în cauză motivul de casare sus-menționat. Cu privire la criticile de nelegalitate care se circumscriu dispozițiilor art.488 pct.6 C. proc. civ., s-a susținut în memoriul de recurs faptul că motivarea sentinței este insuficientă, nu reține motive apte să justifice admiterea în parte a acțiunii și nici nu distinge într-o manieră relevantă situația cererilor admise de cele respinse, inducând o aparență de arbitrariu. Înalta Curte constată însă că aceste critici nu pot fi reținute, în condițiile în care sentința recurată prezintă motivele pentru care a apreciat că se impune anularea anumitor hotărâri emise de pârât, întrucât nu au fost administrate probele propuse de reclamant, respectiv fără a fi fost analizate declarațiile olografe ale persoanelor care au reclamat că voturile lor sau voturile numărate în prezența lor nu se regăsesc în procesele-verbale, și nici capturile cu conversațiile de pe platforme de socializare depuse, arătându-se doar că probele propuse nu sunt concludente. De asemenea, prima instanță a motivat de ce nu consideră că trebuie să dispună ea însăși renumărarea voturilor și efectuarea de verificări, în condițiile în care a apreciat că trebuie anulate unele hotărâri, indicând faptul că nu se poate substitui competenței Biroului Electoral Central, care este singura autoritate publică investită de lege să verifice îndeplinirea condițiilor legale pentru renumărare, arătând că acest aspect excede atribuțiilor puterii judecătorești. Față de aceste aspecte invocate în recurs, se constată că sentința recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază raționamentul judecătorului fondului. De asemenea, subsumat acestei critici de nelegalitate, s-a arătat că motivarea prezintă un caracter contradictoriu și sub aspectul că motivele expuse tind la a se reține temeinicia parțială a cererii de renumărare a voturilor, dar apoi instanța nu dispune direct această măsură, invocând competența exclusivă a Biroului Electoral Central. Din această perspectivă, Înalta Curte reține că motivarea sentinței nu are un caracter contradictoriu, ci au fost expuse considerentele pentru care este justificată în opinia instanței anularea unora dintre hotărârile contestate, dar și motivul pentru care nu poate analiza ea însăși cererile reclamantului de renumărare a voturilor. De asemenea, se constată că instanța fondului a motivat diferențierea dintre cererile admise și cele respinse, în sensul că în cazul celor din urmă a constatat că în afara motivului referitor la semnătura olografă de pe fiecare pagină a procesului-verbal, nu au fost invocate fapte concrete pentru care s-a pretins că rezultatele consemnate nu sunt cele reale, fiind invocate doar supoziții. Prin urmare, criticile de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. sunt neîntemeiate. În ceea ce privește criticile aduse sentinței recurate, subsumate dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a invocat încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 33/2007, art. 49 alin. (3) lit. h din Legea nr. 33/2007, H.G. nr. 205/2024, art. 5 și

Potrivit art. 25 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 33/2007, Biroul Electoral Central „h) poate dispune renumărarea voturilor într-o secție de votare sau refacerea centralizării voturilor și a rezultatului alegerilor dintr-un județ, sector sau din secțiile de votare din străinătate, în situația în care constată, pe baza probelor administrate, că au fost comise erori sau au fost înregistrate neconcordanțe între datele înregistrate în procesele-verbale”. Prima instanță a reținut că autoritatea are atribuția de a analiza cel puțin probele invocate de contestatori în dovedirea cererii de renumărare, nefiind limitat dreptul Biroului Electoral Central de a administra și alte probe, și că pentru a dispune renumărarea este suficientă doar constatarea existenței unei erori sau neconcordanțe între datele înscrise în procesul-verbal, legea neprevăzând condiția modificării vreunui rezultat sau pondere. A reținut instanța faptul că o parte din deciziile contestate au fost emise fără a se fi administrat probele propuse de contestatori, adică declarațiile olografe ale persoanelor care au reclamat faptul că voturile lor sau voturile care au fost numărate în prezența lor nu se regăsesc în procesele-verbale, și nici capturile cu conversațiile de pe platforme de socializare depuse, arătându-se doar în mod generic că probele propuse nu sunt concludente. În primul rând, Înalta Curte constată, față de criticile formulate în recurs, că autoritatea pârâtă a administrat probele invocate și a constatat că acestea sunt neconcludente din perspectiva art. 25 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 33/2007. Se constată, astfel, că dovezile reținute de prima instanță ca suport probator neadministrat de pârât nu se circumscriu cerințelor prevăzute de art. 25 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 33/2007, în sensul că nu sunt de natură să contureze un probatoriu adecvat, apt să conducă la reținerea unor neconcordanțe sau erori în cuprinsul proceselor-verbale vizate. Deci, pentru îndeplinirea ipotezei normei indicate, probatoriul administrat este necesar să fie apt prin el însuși să conducă la identificarea erorilor sau neconcordanțelor din procesele verbale, și nu să ofere doar indicii în acest sens. Or, prin hotărârile contestate, autoritatea pârâtă a apreciat că probele indicate sunt neconcludente prin prisma textului de lege invocat. Această neconcludență rezultă, de altfel, prin caracterul acestora de a fi dovezi indirecte, cu elemente de ordin general și subiectiv, care nu conduc la certitudinea unor erori sau neconcordanțe în conținutul proceselor-verbale. Pe de altă parte, legiuitorul a instituit, prin sintagma „poate dispune”, o posibilitate la îndemâna autorității de a dispune renumărarea voturilor, lăsând la latitudinea Biroului Electoral Central aprecierea asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, dar doar dacă sunt îndeplinite cerințele din ipoteza normei. Or, din aspectele reținute în considerentele anterioare, nu erau îndeplinite premisele avute în vedere de norma legală pentru a se proceda la măsura renumărării, astfel încât, prima instanță a pronunțat o sentință cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 33/2007, motiv de casare care se circumscrie dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Deși a fost invocată în recurs și încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. (3) lit. h) și alin. (4) din Legea nr. 33/2007, republicată, cu modificările ulterioare, în sensul că eventualele incidente constatate în secția de votare, respectiv întâmpinările formulate, contestațiile înaintate biroului electoral județean, ar fi trebuit să se regăsească, expuse pe scurt, în procesul-verbal încheiat de președintele biroului electoral al secției de votare după deschiderea urnelor și numărarea voturilor, Înalta Curte nu va reține aceste susțineri. Astfel, se constată că, în hotărârile de soluționare a cererilor de renumărare a voturilor, autoritatea recurentă nu a avut în vedere, pentru respingerea acestora, dispozițiile din textul de lege menționat, astfel încât recurentul-pârât nu se putea prevala de motive noi pentru a justifica soluția adoptată, acest temei legal fiind invocat pentru prima dată în recurs. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de Biroul Electoral Central împotriva sentinței nr. 1188/2024 din 28 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, să caseaze în parte sentința și, rejudecând, să respingă acțiunea în totalitate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE: Admite recursul declarat de Biroul Electoral Central împotriva sentinței nr. 1188/2024 din 28 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, casează în parte sentința și, rejudecând, respinge acțiunea în totalitate. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 10 iulie 2024.