ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6103/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Contestații Electorale, la data de 30.09.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 (B.E.C.), a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 5H/20.09.2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 publicată în Monitorul Oficial nr. 950 din 23 septembrie 2024, Partea I, cu consecința obligării Biroului Electoral Central să completeze toate Birourile Electorale de Circumscripție Județene cu reprezentanții desemnați de reclamant.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3 din 1 octombrie 2024 a Curții de Apel București – Contestații Electorale, s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central pentru Alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 3 din 1 octombrie 2024 a Curții de Apel București - Contestații Electorale, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-reclamant a susținut că hotărârea este criticabilă deoarece are la bază argumente și raționamente greșite ale judecătorului rezultate atât dintr-o evaluare și interpretare defectuoasă a probelor administrate, cât și dintr-o interpretare și aplicare eronată sau ignorarea pur și simplu a unor prevederi legale pe deplin aplicabile în speță. Astfel, în opinia sa, Hotărârea de interpretare contestată este dispusă cu abuz de putere, având în vedere că recurentul este membru în Biroul Electoral Central, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 3697/07.09.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2024. Respingerea nelegală a unor reprezentanți în Birourile Electorale constituite cu ocazia alegerilor, ulterior încheierii actului inițial de învestire, aduce o gravă atingere procesului electoral democratic bazat pe principiul egalității de șanse și al pluralismului politic și compromite mecanismul de supraveghere a corectitudinii alegerilor, subminând încrederea electoratului în echitabilitatea procesului electoral. A considerat că toate partidele politice parlamentare declarate astfel prin actul inițial cu ocazia constituirii Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 trebuie tratate în mod egal în ceea ce privește participarea la organizarea și supravegherea procesului electoral. În opinia sa, în mod greșit, instanța de fond a reținut că încălcarea principiilor procesului electoral invocate de acesta, precum nediscriminarea, egalitatea de șanse și stabilitatea dreptului electoral, sunt critici de neconstituționalitate, care intră în competența Curții Constituționale a României, interpretând de această manieră dispozițiile legale invocate în susținerea cererii introductive și omițând totodată să observe prejudiciul direct cauzat reclamantului prin emiterea actului administrativ contestat. Hotărârea pronunțată a fost dată, așadar, cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. a), art. 12 alin. (5), respectiv art. 118 ind. 1 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, cu modificările și completările ulterioare. Normele de drept prevăzute de art. 118 1 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 stipulează un singur moment când Biroul Electoral Central are competența de a verifica îndeplinirea condițiilor pentru desemnarea partidelor politice parlamentare, respectiv la data declanșării calendarului electoral aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1034/2024. În caz contrar, legiuitorul ar fi prevăzut expres perioada temporală până la care s-ar putea verifica îndeplinirea condiției privind existența unui număr de 7 senatori sau 10 deputați care au calitatea de membri în partidele politice. Astfel, neîndeplinirea condiției după data de 2 septembrie 2024 nu poate împiedica partidul politic cu reprezentare parlamentară confirmată de autoritățile competente la data declanșării calendarului electoral să participe în mod plenar la toate operațiunile pe care le presupune un proces electoral. Prin urmare, soluția primei instanțe este nelegală, reflectând interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor legale aplicabile în cauză, deși recurentul a arătat detaliat argumentele pentru care apreciază că aceste condiții sunt îndeplinite, în opinia sa, acesta reușind să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ. Recurentul a subliniat faptul că B.E.C. a introdus, fără niciun suport legal, condiții suplimentare celor prevăzute de norma legală din art. 118 1 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, în sensul introducerii condiției referitoare la faptul că, numărul de 7 senatori sau 10 deputați trebuie îndeplinită neîntrerupt, pe tot parcursul perioadei electorale. Or, instanța de fond nu a realizat o analiză a acestui text de lege, pentru că altfel ar fi observat că Biroul Electoral Central avea competența de a verifica îndeplinirea condițiilor pentru desemnarea partidelor politice parlamentare, respectiv în speța de față, doar la data declanșării calendarului electoral (2 septembrie 2024, având în vedere Hotărârea de Guvern nr. 1034 din 21.08.2024). Astfel, este mai mult decât evident că, interpretarea făcută de Biroul Electoral Central adaugă la lege și îi modifică sensul contrar voinței legiuitorului, care a înțeles să stabilească un sigur momentul de referință pentru considerarea unei formațiuni politice ca partid politic parlamentar, respectiv "la declanșarea calendarului electoral pentru aleserile parlamentare". A mai susținut că, în acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Recurentul a apreciat că B.E.C. și-a depășit atribuțiile stabilite în mod expres și limitativ în sarcina sa și și-a arogat în mod nepermis atribuțiile unei puteri legislative, prin adoptarea Hotărârii contestate creând norme juridice noi, în contra celor edictate de legiuitorul primar prin uzurparea atribuțiilor acestuia din urmă. Cu alte cuvinte, B.E.C. a realizat, depășindu-și competența, modificarea și completarea actului normativ, activitate pe care nu o putea efectua decât Parlamentul. Nu s-ar putea susține faptul că Biroul Electoral Central ar reprezenta garanția respectării drepturilor recunoscute de lege ale reclamantului, mai exact al celui de a fi ales, în condițiile în care această autoritate nu este o instanță de judecată, ci o autoritate administrativă temporară, care nu oferă garanții de imparțialitate, întrucât în componența sa se regăsesc reprezentanți ai partidelor politice direct interesate ca Partidul în discuție să nu acceadă la un loc la alegeri, întrucât accederea sa implică automat ca un alt partid politic reprezentat direct în acest organism să "cedeze" un mandat în Parlament. Or, deși a făcut referire expresă la prevederile dispozițiilor art. 118 1 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a acestora. Aplicarea normelor care restrâng exercițiul unor drepturi civile nu s-ar putea face folosind tehnica la care a recurs B.E.C., deoarece această manieră de a "legifera" este acordată exclusiv Parlamentului, care este forul reprezentativ suprem al României, reprezentând unica autoritate legiuitoare a țării (art. 61 din Constituția României). Reglementarea condițiilor pentru a putea participa la alegeri este atributul exclusiv al Parlamentului prin forul legislativ, Biroul Electoral Central neputându-se substitui acestuia. În opinia sa, este vădit nelegală și eronată argumentația instanței de fond potrivit cu care îndeplinirea condiției legale exclusiv la data declanșării calendarului electoral, în vederea calificării ca fiind partid politic parlamentar, ar conduce la o interpretare contrară scopului legii și la o golire de conținut a dispoziției legale, în condițiile în care însuși legiuitorul primar este cel care a înțeles să legifereze în mod expres această condiție în forma aceasta. Instanța de fond putea și trebuia să observe faptul că, în realitate, Hotărârea nr. 5H/20.09.2024 nu reprezintă o hotărâre de interpretare a dispozițiilor legale în vigoare, ci o Hotărâre prin care Biroul Electoral Central, cu de la sine putere, completează și modifică norme legale prevăzute de Legea nr. 208/2015, într-un sens contrar celui avut în vedere de legiuitor primar, adăugând la lege. De asemenea, instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că recurentul nu avea căderea să invoce ca vătămare produsă de adoptarea Hotărârii nr. 5H/20.09.2024 încălcarea unui interes public, respectiv perturbarea funcționării birourilor electorale, motivat de faptul că persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat nu au o asemenea posibilitate. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 14/2003 a partidelor politice, acestea au calitatea de persoane juridice de drept public, având dreptul și în același timp obligația să participe la alegeri și să vegheze la integritatea procesului electoral desfășurat. Prin acordarea posibilității de nominalizare a reprezentanților partidelor politice în cadrul tuturor birourilor electorale, legiuitorul recunoaște dreptul acestora de a se asigura că procesul electoral se desfășoară în condiții de deplină legalitate. Este evident că, prin adoptarea Hotărârii contestate de către Biroul Electoral Central, A. a suferit un prejudiciu cert, constând în aceea că a pierdut dreptul acordat de către legiuitor, în virtutea calității acestuia de partid parlamentar, încă de la începerea perioadei electorale de a putea desemna reprezentanți în cadrul tuturor birourilor electorale ce ființează la alegerile parlamentare ce urmează a se desfășura la data de 1 decembrie 2024 și, mai mult decât atât, la data de 27.09.2024, A. a fost exclus din B.E.C., prin procesul-verbal nr. x/PVC/B.E.C./SCD2024/27.09.2024 stabilindu-se, în vitutea actului administrativ contestat în prezenta cauză, că, neîndeplinind condiția deținerii în mod neîntrerupt a unui număr de 10 deputați, nu mai are calitatea de partid politic parlamentar, urmând astfel a fi exclus din Biroul Electoral Central și, implicit, din Birourile Electorale Județene, rezultând astfel un prejudiciu imediat ce nu poate fi acoperit, decât în condițiile stabilirii nelegalității actului administrativ contestat. Acest nou act normativ de excludere a A. din B.E.C. a fost contestat, constituindu-se dosarul nr. x/2024 aflat pe rolul Inaltei Curți de Casație și Justiție, suspendat în prezent până la soluționarea definitivă a cauzei de față. Recurentul a mai susținut că reținerile instanței de fond în sensul neadministrării unui probatoriu în dovedirea prejudiciului cauzat sunt evident nelegale, în condițiile în care a fost expusă pe larg situația nefavorabilă creată A. prin adoptarea și menținerea Hotărârii contestate, și anume împiedicarea reprezentanților acestui partid politic parlamentar de a participa la procesul electoral din postura de membri în birourile electorale înființate la toate nivelurile. Contrar celor reținute de instanța de fond, impactul Hotărârii interpretate de Biroul Electoral Central în discuție este acela că se creează un dezechilibrul în procesul electoral, această hotărâre având repercusiuni inclusiv în cadrul formării Birourilor Electorale Județene și, ulterior, în cadrul secțiilor de votare, atât timp cât partidul politic, care la data declanșării calendarului electoral întrunea numărul minim al membrilor senatori sau deputați impus de dispozițiile art. 118 1 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, ar putea fi exclus pentru a avea reprezentanți în birourile constituite pentru organizarea alegerilor parlamentare, dacă pe parcursul perioadei electorale numărul lor ar scădea sub limita respectivă. Prin modificarea în fapt a legislației electorale uzând de așa-zisa atribuție a interpretării se generează norme neconstituționale, lipsite de claritate și previzibilitate, ce determină partizanat într-o competiție electorală, denaturând voința Parlamentului ales, interpretarea unei legi putându-se realiza numai de către autoritatea care a adoptat-o. În final, recurentul a subliniat că reaua-credință a B.E.C. reiese și din faptul că, prin Decizia privind unele măsuri privind constituirea și completarea birourilor și oficiilor electorale la alegerile pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2024, la momentul stabilirii ordinii de completare a birourilor electorale ale secțiilor de votare, se utilizează în cuprinsul art. 4 alin. (4) lit. c) sintagma: "partidele politice care participă la alegeri în circumscripția respectivă și care, la data declanșării calendarului electoral pentru alegerile parlamentare, au ca membri 7 senatori sau 10 deputați." Ulterior, prin interpretarea dată sintagmei "la data declanșării calendarului", în cuprinsul Hotărârii nr. 5H/20.09.2024, tot B.E.C a stabilit că numărul de 7 senatori sau 10 deputați trebuie să existe "pe tot parcursul perioadei electorale." Astfel că, din această manieră de poziționare a B.E.C., rezultă inconsecvența pe care o arată față de propriile raționamente, exprimându-și poziția în mod diferit în funcție de interesul avut, nefiind o autoritate care să acționeze în mod obiectiv și imparțial.

Apărările formulate în recurs În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs, iar, prin rezoluția din data de 25 noiembrie 2024 a completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 5 decembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare. Cu titlu preliminar, având în vedere că emiterea de către Biroul Electoral Central a actului a cărui anulare se solicită a fost întemeiată pe dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. a) și alin. (5) din Legea nr. 208/2015, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes în susținerea recursului. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 5H/20.09.2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 publicată în Monitorul Oficial nr. 950 din 23 septembrie 2024, Partea I, cu consecința obligării Biroului Electoral Central să completeze toate Birourile Electorale de Circumscripție Județene cu reprezentanții desemnați de reclamant. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul formulând recurs întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidență este reținută în cauză, soluția primei instanțe fiind nelegală, reflectând interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor legale aplicabile în cauză, respectiv Legea nr. 208/2015, în ceea ce privește întinderea atribuției Biroului Electoral Central de a interpreta normele de drept aplicabile în materie electorală. Astfel, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 208/2015, cu modificările și completările ulterioare:"(1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuții principale: a) urmărește aplicarea unitară a dispozițiilor legale privitoare la alegeri și asigură interpretarea unitară a prevederilor acestora; (…) (5) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin potrivit prevederilor prezentei legi, Biroul Electoral Central adoptă decizii și hotărâri. Hotărârile Biroului Electoral Central se dau pentru interpretarea unitară a legii și sunt general obligatorii. Deciziile Biroului Electoral Central se dau în aplicarea prevederilor prezentei legi, precum și în soluționarea întâmpinărilor și contestațiilor pe care este competent să le soluționeze. Deciziile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate autoritățile, instituțiile publice, birourile electorale, precum și pentru toate organismele cu atribuții în materie electorală, de la data aducerii la cunoștință în ședință publică. Deciziile se aduc la cunoștință în ședință publică și prin orice mijloc de publicitate, iar hotărârile se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.". Se constată că, prin Hotărârea nr. 5H/20.09.2024 dată în temeiul acestor dispoziții legale, s-a stabilit că "Art. 1. - În interpretarea prevederilor art. 118 1 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, cu modificările și completările ulterioare, condiția referitoare la numărul de 7 senatori sau 10 deputați care sunt membri ai partidului politic care nu a participat la ultimele alegeri parlamentare trebuie îndeplinită neîntrerupt, pe tot parcursul perioadei electorale." Această hotărâre a Biroului Electoral Central a fost emisă ca urmare a solicitării nr. 145/SG/19.09.2024, transmise de către B., solicitare prin care s-a cerut interpretarea dispozițiilor art. 118 1 alin. (1) teza finală din Legea nr. 208/2015. Înalta Curte reține că potrivit art. 118 1 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, cu modificările și completările ulterioare "În sensul prezentei legi, prin partide politice parlamentare se înțelege partidele politice și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale care, la ultimele alegeri pentru Senat și Camera Deputaților, au întrunit, individual sau într-o alianță, pragul electoral și au obținut mandate de deputat sau de senator sau care nu au participat la ultimele alegeri parlamentare, dar la data declanșării calendarului electoral pentru alegerile parlamentare au ca membri 7 senatori sau 10 deputați." Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că legiuitorul a stipulat un singur moment când Biroul Electoral Central are competența de a verifica îndeplinirea condițiilor pentru desemnarea partidelor politice parlamentare, respectiv la data declanșării calendarului electoral, în speță acesta fiind aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1034/2024. Contrar considerentelor instanței de fond, Înalta Curte constată că nu poate fi dat acestui text de lege o interpretare teleologică care să conducă la o altă concluzie. Este exclus ca legiuitorul să fi dorit să condiționeze calificarea unui partid ca partid parlamentar de îndeplinirea unei condiții "pe tot parcursul perioadei electorale", adică până la ultimul act al procesului electoral, cât timp, de această calitate, depindea componența organismelor electorale. S-ar fi ajuns la o situație de incertitudine în care desemnarea reprezentanților partidelor parlamentare în organismele electorale ar fi depins de îndeplinirea, în viitor, pe tot parcursul perioadei electorale, a condițiilor stipulate de legiuitor. Dacă ar fi dorit acest lucru, legiuitorul, pe lângă faptul că nu ar fi utilizat sintagma lipsită de echivoc "la data declanșării calendarului electoral", ar fi reglementat, în mod cert, remedii pentru situația în care, ulterior definitivării componenței organismelor electorale, un partid nu mai îndeplinea condițiile pentru a fi considerat partid parlamentar, cu indicarea mecanismelor de revizuire a componenței respectivelor organisme electorale. În aceste condiții, Înalta Curte constată că Biroul Electoral Central a introdus, fără niciun suport legal, condiții suplimentare celor prevăzute de norma legală din art. 118 1 alin. (1) teza finală din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, în sensul introducerii condiției referitoare la faptul că numărul de 7 senatori sau 10 deputați trebuie îndeplinită neîntrerupt, pe tot parcursul perioadei electorale. Or, Biroul Electoral Central avea atribuția de a verifica îndeplinirea condițiilor pentru desemnarea partidelor politice parlamentare, potrivit legii, doar la data declanșării calendarului electoral. (în speța de față, 2 septembrie 2024, având în vedere Hotărârea de Guvern nr. 1034 din 21.08.2024). Așadar, interpretarea făcută de Biroul Electoral Central în sensul că condiția referitoare la numărul de 7 senatori sau 10 deputați care sunt membri ai partidului politic care nu a participat la ultimele alegeri parlamentare prevăzută de art. 118 1 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 "trebuie îndeplinită neîntrerupt, pe tot parcursul perioadei electorale", adaugă la lege și îi modifică sensul într-o direcție care nu a fost avută în vedere de legiuitor, care a înțeles să stabilească un sigur momentul de referință pentru considerarea unei formațiuni politice ca partid politic parlamentar, respectiv "la declanșarea calendarului electoral pentru alegerile parlamentare", text care este clar. Principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege, ceea ce impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, Înalta Curte constată că se impune reformarea sub acest aspect a sentinței recurate, respectiv cu privire la anularea Hotărârii nr. 5H/20.09.2024. În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea Biroului Electoral Central să completeze toate Birourile Electorale de Circumscripție Județene cu reprezentanții desemnați de reclamant, Înalta Curte constată că acesta a devenit lipsit de interes, în raport de finalizarea procesului electoral privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din data de 1 decembrie 2024. Astfel, instanța de recurs amintește că potrivit dispozițiilor art. 29 din C. proc. civ. "Acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces." Având ca reper dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., conform cărora "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes", doctrina a definit interesul de a promova o acțiune ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar acesta trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform dispozițiilor art. 33 din același cod. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Folosul practic urmărit de recurentul-reclamant trebuie analizat în raport de obiectul concret al cauzei, respectiv cererea privind obligarea Biroului Electoral Central să completeze toate Birourile Electorale de Circumscripție Județene cu reprezentanții desemnați de reclamant. În aceste condiții, se constată că actul administrativ contestat a fost emis în vederea organizării alegerii Senatului și a Camerei Deputaților din data de 1 decembrie 2024, epuizându-și efectele la acea dată. Din perspectiva impactului pe care o soluție a instanței l-ar avea asupra unui act administrativ ale cărui efecte au încetat în totalitate, prin ajungerea la termenul pentru care a fost emis, se desprinde concluzia că interesul procesual cu privire la acest capăt de cerere nu mai subzistă. Cum interesul de a acționa al reclamantului nu mai este actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod pentru susținerea capătului de cerere în discuție, întrucât nu ar mai putea produce niciun folos practic pentru recurentul-reclamant, astfel că va fi respins ca rămas fără interes. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamant, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite în parte acțiunea; va anula Hotărârea nr. 5H/20.09.2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 publicată în Monitorul Oficial nr. 950 din 23 septembrie 2024, Partea I; va respinge ca rămas fără interes capătul de cerere privind obligarea Biroului Electoral Central să completeze toate Birourile Electorale de Circumscripție Județene, cu reprezentanții desemnați de reclamant. PENTRU ACESTE MOTIVE,