Decizia nr. 2898/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 07.03.2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul Românei, a solicitat: - anularea parțială a Hotărârii de Guvern nr. 1370/2022 din 09.11.2022, privind aprobarea Normelor metodologice de acordare a contravalorii compensațiilor cuvenite în perioada 2010 - 2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive, publicată în Monitorul Oficial sub nr. x din 10.11.2022; în concret: articolul 1; art. 4 alin. (3) privind termenul limită pentru depunerea cererilor și a documentațiilor și a momentului de la care se calculează acest termen; titlul din Anexa nr. 1 la Normele metodologice; titlul din Anexa nr. 2 la Normele metodologice; - obligarea pârâtului la adoptarea unei hotărâri de Guvern în care să se reflecte efectele juridice ale cererilor de mai sus,

în sensul următor: - ca efect al anulării parțiale a articolului 1, solicită ca noul conținut al articolului să fie următorul: "Prezentele norme se aplică tuturor proprietarilor de suprafețe de păduri care suferă restricții în recoltarea de masă lemnoasă pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice pentru suprafețele de păduri încadrate în tipurile funcționale T1 și T2, stabilite conform normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor, incluse în rețeaua ecologică europeană Natura 2000, care determină restricții în recoltarea masei lemnoase" sau un conținut echivalent care să reflecte recunoașterea dreptului la compensații tuturor proprietarilor de păduri; - ca efect al anulării parțiale a articolului 4 alin. (3), solicită ca noul conținut al articolului să fie următorul: "Cererea de acordare a compensațiilor, însoțită de documentele prevăzute la alin. (2), se depune în termen de maximum 90 de zile, termen care se calculează de la intrarea în vigoare a hotărârii de modificare a normelor metodologice la structura teritorială de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură" sau un conținut echivalent al duratei maxime, dar care să reflecte în substanță exercitarea efectivă a dreptului de a depune cererea de acordare a compensațiilor;

- ca efect al anulării parțiale a titlului Anexei nr. 1, solicită ca noul conținut al titlului să fie următorul: "METODOLOGIE de calcul pentru plata contravalorii compensațiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000 pentru proprietarii de păduri care suferă restricții în recoltarea de masă lemnoasă" sau un conținut echivalent care să reflecte recunoașterea dreptului la compensații tuturor proprietarilor de păduri; - ca efect al anulării parțiale a titlului Anexei nr. 2, solicită ca noul conținut al titlului să fie următorul: "CERERE de acordare a contravalorii compensațiilor cuvenite pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000 pentru proprietarii de păduri care suferă restricții în recoltarea de masă lemnoasă" sau un conținut echivalent care să reflecte recunoașterea dreptului la compensații tuturor proprietarilor de păduri; - obligarea pârâtului Guvernul României să completeze art. 4 din Normele metodologice adoptate prin H.G.

nr. 1370/2022 prin inserarea unui nou alineat, respectiv alin. (4), care să prevadă următoarele: "Prin derogare de la dispozițiile alin. (3), proprietarii de păduri care au depus în termen cererea, însoțită de documentația completă prevăzută la alin. (2), nu sunt obligați să mai depună încă o dată cererea și documentația în termenul stipulat la alin. (3), urmând ca acestea să fie verificate de structura teritorială competentă" sau un conținut echivalent care să reflecte/permită valorificarea cererilor și a documentațiilor deja depuse la structura teritorială competentă; - stabilirea unui termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pentru punerea în executare a obligațiilor impuse sub sancțiunea aplicării unei penalități părții obligate în cuantum de 500-1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere și a unei amenzi prevăzute la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; - obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 101 din data de 04 iulie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureș - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității, a lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active, excepții invocate de pârât prin întâmpinare. A admis, în parte, cererea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

A obligat pârâtul Guvernul României să adopte o hotărâre de guvern prin care să modifice hotărârea 1370/2022 din 9 noiembrie 2022, privind aprobarea Normelor metodologice de acordare a contravalorii compensațiilor cuvenite în perioada 2010 - 2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive, în sensul eliminării din cuprinsul acesteia a mențiunilor "pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive" și "beneficiarilor cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătorești definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri", precum și orice alte referiri care limitează aplicabilitatea acestei hotărâri la existența unei hotărâri judecătorești definitive.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4683 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale. 3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 101 din data de 04 iulie 2024, a declarat recurs pârâtul Guvernul României, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În esență, se arată că instanța de fond în mod eronat a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, pentru următoarele motive: Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât Hotărârea Guvernului nr. 1370/2022 a fost elaborată pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 3701/16.06.2021, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, precum și a deciziei civile nr. 4596/23.09.2020 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017. La elaborarea H.G.

nr. 1370/2022 legiuitorul a avut în vedere toți beneficiarii cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătorești definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri reprezentând contravaloarea compensațiilor pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice pentru suprafețele de păduri încadrate în tipurile funcționale TI și T2, stabilite conform normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor, incluse în rețeaua ecologică europeană Natura 2000, care determină restricții în recoltarea masei lemnoase, dar pentru care instanțele de judecată nu au procedat și la cuantificarea sumelor echivalente compensațiilor.

Au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, Ia nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative și cu respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.

Actul administrativ normativ nu se poate modifica la solicitarea unei persoane presupus interesate, în mod greșit instanța fondului considerând că poate aprecia în locul Guvernului condițiile acordării ajutorului de stat; o astfel de interpretare conduce implicit la eludarea întregii proceduri prealabile de avizare a proiectului hotărârii de guvern supusă aprobării și" mai ales, la o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție (Decizia nr. 551/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal). Prin sentința recurată se dorește schimbarea destinatarilor H.G.

nr. 1370/2022, în sensul câ aceasta să se refere la toți proprietarii de păduri care suferă restricții în recoltarea de masă lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice. Pentru acordarea de compensații, altele decât cele reglementate prin H.G. nr. 1370/2022 în favoarea proprietarilor care au obținut hotărâri judecătorești definitive, nu există, la acest moment, aprobarea schemei de ajutor de stat de către Comisia Europeană căreia nu i-a fost notificată o schemă de ajutor și, implicit, nu există o decizie favorabilă din partea acesteia, pentru perioada 2010-2013, alta decât cea aprobată prin CE nr. C(2012)5166 final/19.07.2012. a cărei valabilitate a încetat.

Așadar, consideră că H.G. nr. 1370/2022 a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, pentru punerea în aplicare a legii, îndeplinește toate condițiile de legalitate cerute pentru valabilitatea sa, fiind emisă de organul competent în limitele competenței, cu respectarea normelor de tehnică legislativă, astfel că instanța fondului a pronunțat o hotărâre judecătorească nelegală. Cu privire la obligarea pârâtului Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată, învederează că partea ar putea obține rambursarea cheltuielilor de judecată doar în măsura în care se stabilește realitatea lor, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului. Mai mult, pentru rambursarea cheltuielilor de judecată, partea care a câștigat procesul trebuie să facă și dovada acestora.

Totodată, solicită ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în sensul diminuării cheltuielilor pe care pârâtul ar fi obligat să le plătească, proporțional cu randamentul actelor procedurale întocmite în această fază procesuală. În concluzie, solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, casarea sentinței civile nr. 101 din data de 04 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar pe fond, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată. 4. Apărări formulate în cauză Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

A susținut, în privința motivului de casare/nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., că soluția primei instanțe nu constituie expresia vreunei depășiri a atribuțiilor puterii judecătorești sau vreo încălcare a principiului separației puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție, atâta vreme cât intimata-reclamantă a invocat încălcarea de către Guvernul României a unei obligații deja prevăzute expres de lege, anume art. 97 alin. (1) lit. (b), art. 99 alin. (1) din Codul silvic (Legea nr. 46/2008) coroborat cu prevederile Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/23.07.2012 și care au fost materializate prin două decizii definitive ale ICCJ. În consecință, instanța de fond nu a săvârșit acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altor autorități legal constituite în stat, ci a soluționat cererea de chemare în judecată formulată de intimații-reclamanți, în sensul admiterii acțiunii.

Raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., a susținut că sentința recurată este legală, fiind pronunțată cu respectarea tuturor prevederilor de drept material, contrar susținerilor nefondate ale recurentului pârât. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: În privința motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată la 26 aprilie 2024, reclamanta A., a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 1370 din 9 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial Nr. 1087 din 10 noiembrie 2022, respectiv, în parte art. 1 din Anexă - Normele metodologice, în parte Titlul Anexei nr. 1 la nomele metodologice și în parte Titlul Anexei nr. 2 la normele metodologice în sensul înlăturării sintagmelor "beneficiarii cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătorești definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri", prevăzute la art. 1 din Anexă - Normele metodologice, respectiv "beneficiarii cărora le-a fost stabilit acest drept prin hotărâri judecătorești definitive" din Titlul Anexei nr. 1 la nomele metodologice și din Titlul Anexei nr. 2 la normele metodologice.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a susținut, în esență, că Hotărârea de Guvern nr. 1370 din 9 noiembrie 2022 a fost emisă ca urmare a deciziei civile nr. 3701/16.06.2021 și a deciziei civile nr. 4596/23.09.2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. x/2017, respectiv nr. 494/54/2017. Finalitatea obligării pârâtului Guvernul României la adoptarea hotărârii a constat în emiterea unui act administrativ cu caracter normativ, opozabil tuturor proprietarilor de păduri și nu doar reclamanților din cele două dosare menționate anterior.

Prin sentința nr. 101 din 4 iulie 2024, instanța de fond a admis, în parte, cererea formulată și precizată de reclamanta A. și a obligat pârâtul Guvernul României să adopte o hotărâre de guvern prin care să modifice hotărârea 1370/2022 din 9 noiembrie 2022, privind aprobarea Normelor metodologice de acordare a contravalorii compensațiilor cuvenite în perioada 2010 - 2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive, în sensul eliminării din cuprinsul acesteia a mențiunilor "pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive" și "beneficiarilor cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătorești definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri", precum și orice alte referiri care limitează aplicabilitatea acestei hotărâri la existența unei hotărâri judecătorești definitive.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că este imperios necesar ca prin hotărârea pronunțată, pârâtul Guvernul României să fie obligat să pună în acord H.G. nr. 1370/2022 cu cele decise de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Deciziile nr. 3701/16.06.2021 și nr. 4596/23.09.2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Curtea de apel a reținut din interpretarea acestor hotărâri, care au servit drept temei al adoptării H.G.

nr. 1370/2022, că instanța a stabilit, definitiv, in sarcina pârâtului Guvernul României obligația de a adopta o hotărâre de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, respectiv a proiectului de Hotărâre de Guvern avizată de Guvern în Comisia Europeană care a stat la baza emiterii Deciziei nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012, hotărârea urmând a se aplica tuturor proprietarilor care au restricții în recoltarea de masă lemnoasă, iar nu doar beneficiarilor cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătorești definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri, așa cum a stabilit pârâtul prin H.G.

nr. 1370/2022. În opinia instanței de fond, pârâtul Guvernul României trebuia să adopte un act administrativ cu caracter normativ care să cuprindă reglementări formulate abstract, de principiu, cu caracter obligatoriu, pentru un număr nedeterminat de persoane sau situații care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie, determinate fiind numai criteriile pentru stabilirea sferei destinatarilor, iar nu fiecare beneficiar în parte. Or, comparând petitul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată cu dispozitivul sentinței, se remarcă facil lipsa corespondenței, aspect care determină incidența motivului de recurs care se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. (când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității), raportat la încălcarea principiului disponibilității. În acord cu principiul disponibilității, consacrat de art. 9 C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților (alin. (2) al articolului menționat). Cât privește obiectul, instanța este ținută de cererea reclamantului, neputând depăși limitele acesteia. În cazul în care formulările reclamantului sunt improprii, neputându-se determina exact obiectul, instanța este obligată să solicite părții precizarea necesară. Totodată, în baza rolului activ, judecătorul este obligat să dea cererii calificarea corespunzătoare în raport de conținutul ei și nu după denumirea dată de parte, conform dispozițiilor art. 22 alin. (4) C. proc.

civ. Așadar, principiul disponibilității, specific procesului civil, se caracterizează prin dreptul părții de a dispune de obiectul procesului, dar și de mijloacele procesuale acordate de lege, în același sens statuând art. 22 alin. (6) C. proc. civ., text potrivit căruia: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel." Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de față, raportat la limitele judecății, Înalta Curte, contrar celor reținute de prima instanță, constată că reclamanta nu a solicitat emiterea unei noi hotărâri de guvern prin care să se modifice H.G.

nr. 1370/2022 din 9 noiembrie 2022, privind aprobarea Normelor metodologice de acordare a contravalorii compensațiilor cuvenite în perioada 2010 - 2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, în sensul eliminării din cuprinsul acesteia a mențiunilor "pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive" și "beneficiarilor cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătorești definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri", precum și orice alte referiri care limitează aplicabilitatea acestei hotărâri la existența unei hotărâri judecătorești definitive, ci anularea actului administrativ H.G.

nr. 1370/2022 în sensul eliminării sintagmei "beneficiarii cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătorești definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri". Aprecierile instanței referitoare la cauza emiterii H.G. nr. 1370/2022, respectiv pronunțarea Deciziilor nr. 3701/16.06.2021 și nr. 4596/23.09.2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, și la împrejurarea că forma actului administrativ emis nu se suprapune riguros cu soluțiile celor două hotărâri judecătorești, trebuia să se limiteze la aspectele relevante pentru soluționarea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată. Însă, soluția pronunțată a depășit cererea de chemare în judecată sub aspectul obiectiv conturat de intimata-reclamantă, prima instanță substituindu-se practic părții reclamante și încălcând, în acest mod, principiul disponibilității.

Față de aceste motive, având în vedere soluția pronunțată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și pretențiile concrete deduse judecății, ținând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfășoară raporturile litigioase de față, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv pentru care, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea în parte a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport cu această soluție, nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse de recurentul Guvernul României sentinței de fond, care privesc fondul cauzei, prima instanță urmând să cerceteze toate argumentele și apărările formulate de părțile raportului juridic, atât prin cererea de chemare în judecată și prin întâmpinările formulate, cât și prin cererea de recurs. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței nr. 101 din 4 iulie 2024; va casa, în parte, sentința recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Va menține sentința cu privire la soluțiile pronunțate asupra excepțiilor, având în vedere că nu au fost formulate critici prin cererea de recurs asupra acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 101 din data de 04 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează, în parte, sentința recurată și trimite cauza pentru o nouă judecată în limita casării la aceeași instanță. Menține sentința cu privire la soluțiile pronunțate asupra excepțiilor. Definitivă. Pronunțată astăzi, 28 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.