ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5561/2023

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.06.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat instanței:

a) constatarea neîndeplinirii obligației de soluționare a cererii nr. x/15.12.2021 în termenul legal de 30 de zile de către Guvernul României - reprezentând în fapt un refuz nejustificat - a obligației de rezultat de adoptare si publicare în Monitorul Oficial al României a Hotărârii de Guvern privind Normele Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat în domeniul forestier și pentru perioada de referință 01.01.2017 - 06.07.2017 într-un termen rezonabil, care să includă expres această perioadă conform prevederilor art. 4 lit. (s) pct. (4) coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 14/2010 și art. 99 alin. (1) din Codul Silvic, echivalând cu un refuz nejustificat prin tăcerea administrației în temeiul art. 2 alin. (2) lit. (i) din Legea nr. 554/2004;

b) constatarea neîndeplinirii într-un termen rezonabil de către pârât a condiției suspensive prevăzute de art. 4 lit. (s) pct. (4) coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 14/2010 și art. 99 alin. (1) din Codul Silvic-Legea nr. 46/2008 modificată prin Legea nr. 133/2015 de adoptare a normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat în domeniul forestier, coroborat cu prevederile Deciziei Comisiei Europene nr. C(2016) 8769 final/3.01.2017 pentru perioada de referință 01.01.2017-06.07.2017.

c) obligarea Guvernului României la: adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial ai României a Hotărârii de Guvern privind adoptarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice pentru perioada de referință 01.01.2017 - 06.07.2017 și care să includă expres perioada menționată, cu respectarea legislației incidente, respectiv a Schemei finale - Proiectului de H.G. avizat de Guvern și de Comisia Europeană, proiect de H.G. inițiat de Guvernul României împreună cu Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor și care a stat la baza/fundamentarea juridică a emiterii și adoptării Deciziei Comisiei Europene nr. C(2016) 8769 fina1/3.012017;

d) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 262 din 6 octombrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 262 din 6 octombrie 2022 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant invocă aplicarea greșită a disp. art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, O.G. nr. 14/2010, Decizia ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 36/2015, Decizia C (2016) 8769 final din 03.01.2017 a Comisiei Europene și Regulamentul nr. 1305/2013 al Parlamentului European.

Arată recurentul-reclamant faptul că prima instanță a unit excepția inadmisibilității cu fondul cauzei, iar la finalul considerentelor hotărârii a respins cererea ca nefondată, fără a face nicio referire la excepția inadmisibilății.

Emiterea actului administrativ normativ, hotărâre de guvern de adoptare a normelor metodologice, nu încalcă principiul neretroactivității legii, actul a cărui emitere se solicită nu se suprapune perioadei deja stabilite prin H.G. nr. 447/2017, scopul acțiunii fiind acela de a umple o lacună legislativă, care încalcă Decizia Comisiei Europene, respectiv art. 2.4. prin care se arată că durata acordării compensațiilor este cuprinsă între data adoptării deciziei și data de 31.12.2020, termen prelungit până la finele anului 2022.

Recurentul-reclamant susține că prin refuzul nejustificat de rezolvare a cererii formulate, se încalcă dreptul la compensații pentru proprietarii de terenuri forestiere supuse măsurilor de restricție la recoltare pentru o perioadă de 6 luni, în sensul că aceștia încasează doar jumătate față de suma ce li se cuvine, deși interdicția de recoltare se menține pentru întregul an 2017.

Momentul de debut al aplicării măsurilor compensatorii este data adoptării Deciziei nr. C/2016/8769 final din 03.01.2017.

Instanța de fond oferă o interpretare eronată normelor de drept material incidente în speță și arătate mai sus, atunci când apreciază că în situația omiterii unei perioade în normele de aplicare a prevederilor legii organice și solicitarea de a se reglementa normativ această perioadă omisă, reprezintă o încălcare a principiului neretroactivității legii.

Raționamentul primei instanțe este în contradicție cu Decizia ICCJ - HP nr. 36/2015, dar și cu jurisprudența instanței supreme, exemplificată prin Deciziile nr. 4596/2020 și 3701/2021, când fiind învestită cu o cerere de obligare a Guvernului României la emiterea hotărârii de guvern pentru adoptarea normelor metodologice de acordare a compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, modificată și completată, a considerat că refuzul autorității publice este nejustificat și a admis acțiunea în sensul solicitat de reclamant pentru perioada 2007 - 2013.

Mai arată recurentul-reclamant că dreptul său la compensații este recunoscut, garantat și acordat printr-o lege organică reprezentată de Codul silvic, astfel că refuzul este nejustificat și nu se pune problema unui drept de apreciere a autorității publice competente, legiuitorul arătând în cuprinsul disp. art. 5 din O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010 că normele metodologice se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare și naționale.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22.12.2022, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, pentru motivele arătate.

Recurentul-reclamant a depus note scrise și note scrise suplimentare prin intermediul cărora a dezvoltat parțial argumentele expuse anterior și a solicitat respingerea apărărilor invocate de intimatul-pârât în întâmpinarea formulată.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor și susținerilor formulate prin întâmpinarea și notele scrise depuse la dosar, raportat la prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este fondat și îl va admite pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte constată că prima instanță a respins acțiunea ca nefondată, reținând în considerentele hotărârii că refuzul de soluționare a cererii nu este nejustificat, deoarece principiul neretroactivității legii civile se opune adoptării unui act normativ care să aibă efect retroactiv, astfel cum dorește reclamantul.

În opinia primei instanțe nu este posibilă, deoarece s-ar înfrânge principiul constituțional sus-menționat, emiterea unei hotărâri de guvern în anul 2022, iar reclamantul să poată beneficia de compensații pentru o perioadă anterioară, respectiv 01.01.2017 - 06.07.2017.

Avându-se în vedere că prima instanță s-a pronunțat în sensul respingerii cererii ca nefondate și a analizat refuzul autorității publice de soluționare a cererii, Înalta Curte consideră că analiza motivelor de recurs nu se poate limita strict la chestiunea incidenței principiului neretroactivității legii civile, ci aceasta va dezlega fondul pricinii; în raport de motivele de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant.

Sub aspectul respectării/încălcării principiului neretroactivității legii civile, Înalta Curte apreciază că o lege este retroactivă când modifică situații definitive stabilite sau acte care și-au epuizat toate efectele în trecut.

În cauză, recurentul-reclamant solicită obligarea unei autorități publice să respecte acte normative cu forță juridică superioară și să adopte actul administrativ normativ în organizarea executării dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic, O.G. nr. 14/2010, Deciziei C(2016) 8769 final din 03.01.2017 și Regulamentului nr. 1305/2013 al Parlamentului European.

În baza acestor acte normative interne și europene, intimatul-pârât Guvernul României are obligația adoptării normelor metodologice de acordare, utilizare și control a compensațiilor reprezentând c/valoarea produselor de masă lemnoasă pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice pentru perioada 2017 - 2020.

Prin H.G. nr. 447/2017 au fost emise normele metodologice pentru perioada 06.07.2017 - 31.12.2020.

Recurentul-reclamant consideră că refuzul autorității publice intimate de a emite norme metodologice și de a adopta o hotărâre de guvern în acest sens, pentru perioada 01.01.2017 - 31.12.2020, este nejustificat în sensul disp. art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Potrivit acestor prevederi legale, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicată, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea.

Art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, definește excesul de putere - exercitarea dreptului de apreciere aparținând autorităților administrației publice, prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Recurentul-reclamant deține în proprietate suprafața de 659,78 ha de teren forestier în zone de protecție, astfel că are interdicția exploatării și utilizării resurselor naturale.

Din acest motiv, legislația europeană și cea națională au prevăzut dreptul proprietarilor de terenuri forestiere din zonele de protecție la plata unei compensații.

Potrivit art. 46 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 sprijinul se acordă anual pe hectar de suprafață apicolă sau de pădure.

Prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2016) 8769 final/03.01.2017 s-a aprobat ajutorul de stat pentru perioada 2017-2020, compensație ce se plătește anual în limita unei anumite sume.

Prin legislația națională, Codul silvic și O.G. nr. 14/2010 s-a stabilit obligația Guvernului României de a emite normele metodologice de aplicare și procedura acordării compensațiilor.

Prin legislația națională, Codul silvic și O.G. nr. 14/2010 s-a stabilit obligația Guvernului României de a emite normele metodologice de aplicare și procedura acordării compensațiilor.

Compensația se acordă anual, prin urmare normele metodologice trebuie să prevadă cuantumul compensației pentru întregul an 2017 și nu pentru doar 6 luni.

În consecință, refuzul intimatului-pârât de a adopta hotărârea de guvern pentru acordarea compensației în perioada 01.01.2017 - 06.07.2017 este nejustificat, în sensul disp. art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente, anterior arătate.

Înalta Curte remarcă o jurisprudență constantă a acestei instanțe, prin care intimatul-pârât a fost obligat la adoptarea hotărârii de guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a compensațiilor în cauză, pentru perioada 2010-2013, jurisprudență exemplificată prin Deciziile nr. 4596/2020 și nr. 3701/2021 depuse în dosar.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va admite recursul declarat, se va casa sentința atacată și, în rejudecare, urmează să fie admisă acțiunea, iar pârâtul să fie obligat la adoptarea hotărârii de guvern în sensul solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 262 din 6 octombrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite acțiunea formulată de reclamant.

Obligă pârâtul Guvernul României la adoptarea hotărârii de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, pentru perioada 1 ianuarie 2017- 6 iulie 2017.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.