Decizia nr. 2896/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 211/2024 a Curții de Apel Constanța

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 07.05.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: 1. Anularea adreselor cu nr. x/DM/SJTL din 01.04.2024, nr. 4918/DM/SRS din 22.04.2024 și nr. x/DM/S.I.J.T1/NDG din 23.04.2023, emise în mod în mod nelegal de pârâtă; 2. Obligarea pârâtei la eliberarea de îndată a avizelor de angajare pentru toți cetățenii prevăzuți în adresa din 01.04.2024; 3. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea prezentei cauze.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 211 din data de 13 iunie 2024, Curtea de Apel Constanța - secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Serviciul pentru Imigrări Tulcea, ca nefondată. 3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței menționate anterior, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L.. În susținerea cererii de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că interpretarea dată de instanța de fond, în prezenta speță, a prevederilor art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G.

nr. 25/2014, cu referire la sancționarea în ultimele 6 luni a unui angajator, este contrară art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 alin. (11) din Constituția României, care reglementează, în esență, dreptul unei persoane de a fi considerată nevinovată până la stabilirea în mod legal și definitiv a vinovăției sale. Simpla întocmire a unui proces-verbal nu poate atrage statutul de persoana sancționată, mai ales atunci când actul sancționator nu are caracter definitiv. Cerința prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, prin care se impune condiția ca angajatorul care face solicitarea, să nu fi fost "sancționat" se referă, în mod evident, la o sancțiune aplicată în mod definitiv și nu la simpla întocmire a unui proces-verbal sau a altui act sancționator nedefinitiv, așa cum în mod greșit a reținut judecătorul fondului.

Prima instanță nu analizează ipoteza admiterii plângerii contravenționale care invalidează toată motivarea judecătorului fondului din hotărârea atacată cu privire la rațiune, utilitate, valorile sociale și înfrângerea sau restrângerea unor drepturi fundamentale ale persoanei. Dacă plângerea contravențională este respinsă, intimata are un remediu juridic asupra eventualelor avize emise în perioada judecării plângerii contravenționale, respectiv poate dispune anularea avizelor emise, în baza art. 31 din O.G. nr. 25/2014. Însă, în cazul în care se admite plângerea și se anulează actul sancționator (procesul-verbal) nu există un remediu pentru perioada de timp în care recurentei i s-a refuzat eliberarea avizelor de muncă solicitate.

Din considerentele hotărârii atacate nu se verifică aplicarea corectă a legii în cauză, iar hotărârea atacată cuprinde o motivare contradictorie care generează nelămurirea aspectelor legate de interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente în speță. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Serviciul pentru Imigrări Tulcea a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului dedus judecății, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L.

nu este fondat, pentru următoarele considerente: Din circumstanțele concrete ale cauzei, rezultă că reclamanta A. a solicitat pârâtului, la data de 12.03.2024, emiterea avizelor de muncă pentru 10 cetățeni pakistanezi pe care intenționa să îi angajeze în muncă. Prin dispoziția emisă la data de 01.04.2024, intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Serviciul pentru Imigrări Tulcea a respins cererile de emitere a avizelor de muncă, întrucât, la data de 12.03.2024 reclamanta a fost sancționată contravențional, conform prevederilor art. 36 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, coroborate cu cele ale art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii. Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Serviciul pentru Imigrări Tulcea, ca nefondată.

Învestită cu soluționarea recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva soluției pronunțate de către instanța de fond, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate formulate, ce se circumscriu motivelor de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Astfel, în considerente s-a reținut, în esență, că prevederile art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G.

nr. 25/2014 nu impun și condiția ca procesele-verbale de contravenție să aibă caracter definitiv, fie urmare a necontestării în termenul prevăzut de lege, fie ca o consecință a respingerii în mod definitiv a plângerii/plângerilor contravenționale, ipoteza neavând o legătură directă sau indirectă cu cerința ce se impune a fi reținută de organul competent să elibereze avizul de muncă la solicitarea angajatorului, iar prevederile art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014 instituie o cerință obligatorie a cărei îndeplinire pârâtul trebuie să o constate fără a avea posibilitatea exercitării unui drept de apreciere ori posibilitatea interpretării textului peste limitele avute în vedere de legiuitor.

Așadar, conținutul explicit al hotărârii este pe deplin lămuritor asupra aspectelor care au format convingerea judecătorului fondului, în cuprinsul acesteia neregăsindu-se nici considerente contradictorii. Prin urmare, considerentele sentinței respectă regulile impuse de dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum și exigențele art. 6 § 1 din CEDO. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") Înalta Curte apreciază că motivul invocat nu este întemeiat, instanța de fond pronunțând hotărârea atacată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei.

Problema de drept ce trebuie soluționată prin prezentul recurs este aceea de a lămuri dacă plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, care a stat la baza emiterii deciziei de către pârât, prin care a fost refuzată solicitarea reclamantei de acordare a avizului de angajare a unor cetățeni străini, conform art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014, suspendă executarea unei astfel de măsuri, până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care se soluționează plângerea contravențională. Înalta Curte observă că refuzul pârâtului de a-i acorda reclamantei avizele de muncă solicitate s-a fundamentat pe faptul că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G.

nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, întrucât, la data de 12.03.2024 reclamanta a fost sancționată contravențional, conform prevederilor art. 36 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, coroborate cu cele ale art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii. În acord cu prima instanță, Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 32 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție suspendă executarea, însă, o astfel de dispoziție vizează exclusiv măsurile dispuse în cuprinsul actului susceptibile de executare, cum ar fi sancțiunea contravențională a amenzii ori confiscarea, nu și alte consecințe ale faptei contravenționale, prevăzute prin norme speciale.

Or, în speță, refuzul intimatului-pârât de a emite în favoarea recurentei-reclamante avizele de angajare în muncă a cetățenilor străini nu este o măsură complementară sancțiunii principale aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției, în legătură directă cu fapta constatată în cuprinsul acestuia, ci are ca fundament existența acestui proces-verbal și însuși textul de lege, care prevede în mod expres condițiile necesare pentru eliberarea avizului de muncă. Una dintre aceste condiții este ca angajatorul să nu fi fost sancționat potrivit art. 36 alin. (1) din prezenta ordonanță. art. 260. alin. 1it. e) sau e indice 1) din Legea numărul 53/2003 — Codul muncii — republicată, cu modificările și completările ulterioare, ori potrivit prevederilor art. 8. alin. (1) din H.G.

numărul 905/2017 privind registrul general de evidentă a salariaților, în ultimele 6 luni anterioare soluționării cererii, condiție ce nu a fost îndeplinită în cazul de față. În plus, în urma examinării prevederilor art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, Înalta Curte observă că acest text legal nu impune condiția ca eventuala sancțiune aplicată celui care solicită emiterea avizului de angajare să fi dobândit caracter definitiv. Introducerea de către reclamantă a plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de contravenție are ca efect doar suspendarea executării sancțiunii contravenționale aplicate, nu și dispariția din realitatea juridică obiectivă a acestui proces-verbal.

Astfel, până la soluționarea definitivă a plângerii contravenționale, procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de autenticitate, de veridicitate și de legalitate și produce toate efectele juridice pentru care a fost emis, mai puțin executarea sancțiunii contravenționale, care este suspendată conform art. 32 alin. (3) prima teză din O.G. nr. 2/2001, iar pârâtul se poate prevala de conținutul acestuia, cu ocazia analizării cererii întemeiate pe dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 25/2014. În concluzie, constatând că, în mod corect, intimatul-pârât a refuzat emiterea avizului de muncă pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, având în vedere că societatea reclamantă a fost sancționată contravențional, în ultimele 6 luni anterioare depunerii cererii, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 32 alin. (3) din O.G.

nr. 2/2001, Înalta Curte apreciază că sentința instanței de fond este legală și că nu se impune reformarea acesteia. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 211 din data de 13 iunie 2024, pronunțată de Curea de Apel Constanța - secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 211 din data de 13 iunie 2024, pronunțată de Curea de Apel Constanța - secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 28 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.