ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1763/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 09.07.2024, contestatoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație Serviciul Pentru Imigrări Timișoara, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea actului emis de către pârât; obligarea pârâtului de a emite un nou act privind soluționarea favorabilă a cererii de emitere a avizului de angajare pentru cetățeanul străin.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 567 din 16 septembrie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Directia Migrație Serviciul pentru Imigrări Timișoara, ca nefondată; fără cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 567 din 16 septembrie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-reclamantă a apreciat că prima instanța în mod eronat a respins contestația, motivând prin aceea că societatea nu desfășura activități compatibile cu funcția pentru care se solicita avizul de angajare și că a fost epuizat contingentul anual, susținere nereală, neținându-se seama și de Codul muncii care este lege organică, de dispozițiile H.G. nr. 1256/2011 privind organizarea și funcționarea agentului de muncă temporară, precum si de Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară. De asemenea, în opinia sa, este eronată și susținerea autorității în sensul că nu a făcut dovada depunerii eforturilor de a încadra în muncă cetățeni ai Statului Român sau cetățeni UE înainte de a recruta cetățeni străini non UE, atât timp cât a depus la dosar actele care dovedesc acest fapt, respectiv adeverința de la Agenția Județeană de Ocupare a Forțelor de Muncă (AJOFM), veridicitatea acestei adeverințe fiind practic pusă la îndoială de către intimatul-pârât prin aceste susțineri. Neîntemeiate sunt și susținerile intimatului privind faptul că au fost desfășurate controale la punctele de lucru ale societății, care în opinia intimatului sunt toate fictive, așa cu a arătat societatea, aceasta funcționând ca și agent de muncă temporară, și, conform legii, nu are nevoie de puncte de lucru efective pentru a funcționa în legalitate. Astfel, în mod greșit prima instanța a respins contestația, neapreciind că ar fi fost util din partea intimatului ca la soluționarea dosarului administrativ să facă aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) ind. l din O.G. nr. 25/2014. A mai arătat recurenta că intimatul-pârât motivează refuzul eliberării avizului de angajare prin neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) și f) din O.G. nr. 25/2014. În ceea ce privește acest motiv de refuz, acesta a fost argumentat în fapt de pârât prin aceea că, în urma verificărilor, s-a constatat că societatea nu desfășura activități specifice funcției pentru care a solicitat aviz de angajare pentru cetățeanul străin, iar acesta nu îndeplinește condițiile necesare acordării avizului de angajare. Societatea a depus online pe site-ul pârâtului cerere de acordare a avizului de angajare în muncă împreună cu toate documentele necesare la data de 04.12.2023. Oferta de angajare pentru cetățeanul străin este pentru funcția cu cod COR 932906 muncitor necalificat la asamblarea și montarea pieselor, iar unul dintre codurile CAEN ale societății, pentru care s-a cerut autorizare de către Registrul Comerțului este 2562 Operațiuni de mecanică generală, ceea ce înseamnă că este corelat codul COR al cetățeanului străin cu codul CAEN al societății. În aceste condiții, susținerile instituției din motivarea refuzului de emiterea avizului de angajare sunt nefondate, întrucât, așa cum a arătat, societatea se încadrează în toate condițiile cerute de O.G. nr. 25/2014, întrucât cetățenii străini desfășoară activități lucrative în baza unor contracte de prestări servicii încheiate între A., în calitate de prestator și alte societăți comerciale, în calitate de beneficiari, prin care se prevede faptul că angajații A. își vor desfășura activitatea la aceste societăți beneficiare. Din coroborarea prevederilor legale enunțate, recurenta a considerat că există suficiente elemente pentru a califica agentul de muncă temporară drept un veritabil angajator, deoarece acestuia îi sunt atribuite de lege prerogativele încheierii de contracte individuale de muncă, de concediere, de plată a salariilor și de plată a contribuțiilor, invocând în acest sens dispozițiile art. 14 alin. (1) din Codul muncii privind noțiunea de angajator. Astfel, în opinia sa, dispozițiile amintite mai sus privind agentul de muncă temporară sunt în concordanță cu această definiție. Prin urmare, nu trebuie confundată instituția juridică a muncii prin agent de muncă temporară, care este reglementată la capitolul VII din Codul muncii, sediul materiei fiind art. 88 - art. 102 din acest cod cu instituțiile juridice ale delegării și detașării, care își regăsesc reglementarea în "Capitolul III - Modificarea contractului individual de muncă", sediul materiei fiind art. 45 și art. 46 din Codul muncii. Delegarea sau detașarea reprezintă modificări temporare ale contractului individual de muncă, având un scop diametral opus față de scopul agentului de muncă temporară. Sediul agentului de muncă temporară nu are relevanță pentru activitatea lucrativă prestată efectiv de lucrătorii angajați ai agentului de muncă temporară, întrucât activitatea se desfășoară la locul unde se desfășoară misiunea de muncă temporară sub supravegherea și conducerea utilizatorului, așa cum este definit de prevederile art. 88 alin. (4) din Codul muncii. Faptul că O.G. nr. 25/2014 nu prevede o reglementare a condițiilor de angajare a cetățeanului străin în cadrul unei persoane juridice autorizate că agent de muncă temporară se datorează faptului că agentul de muncă temporară este reglementat de dispozițiile Codului muncii, dispozițiile H.G. nr. 125/2011 și dispozițiile Directivei 2008/104/CE, toate aceste ultime acte consacrând calitatea de angajator al agentului de muncă temporară. Nu poate fi primită afirmația că O.G. nr. 25/2014 ar avea un caracter de lege specială față de actele normative amintite, din moment ce chiar O.G. nr. 25/2014 face referire la noțiunea de angajator. Or, condiția generală pentru eliberarea avizului de angajare pe care instituția consideră că societatea comercială A. S.R.L. a încălcat-o este cea prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. a): angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfășoară pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului. Recurenta a considerat că în cadrul raportului juridic tripartit (agent de muncă temporară - salariat temporar - utilizator) partea care are calitatea de angajator este agentul de muncă temporară, iar pentru a păstra sensul reglementării agentului de muncă temporară, nu i se poate imputa acestui subiect de drept obligativitatea de a presta efectiv activitatea pentru care se cere acordarea avizului de muncă, activitatea urmând să se desfășoare la utilizator, deoarece utilizatorul este persoana fizică sau juridică pentru care și sub supravegherea și conducerea căreia muncește temporar un salariat temporar pus la dispoziție de agentul de muncă temporară. Astfel, având în vedere dispozițiile legale în vigoare, pentru ca aplicarea art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 să fie în concordanță cu dispozițiile prevăzute de Legea 53/2003 privind Codul muncii, cu dispozițiile H.G. nr. 1256/2011 și cu Directiva 2008/104/CE este necesar ca avizul de angajare să fie cerut de agentul de muncă temporară pentru că acesta are calitatea de angajator, nu utilizator. Prin îmbinarea acestui raport juridic tripartit (agent de muncă temporară - salariat temporar - utilizator), în opinia sa, se respectă dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. a), respectiv angajatorul (agentul de muncă temporară) este cel care obține avizul de angajare, cetățeanul străin (salariatul temporar) este cel care prestează muncă, iar utilizatorul este cel la care se prestează efectiv munca salariatului temporar, conform misiunii de muncă temporară. În ceea ce privește susținerile pârâtului privind controalele pe care le-a efectuat în temeiul dreptului de control al statului, recurenta a susținut că este adevărat, că potrivit art. 6 alin. (11) din O.G. nr. 25/2014 "în vederea constatării îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) și al), Inspectoratul General pentru Imigrări poate efectua controale la sediile sociale sau punctele de lucru ale angajatorilor.", însă aceste prevederi nu pot conduce la validarea actului contestat în cauză, în condițiile în care acest text a fost introdus cu mult după emiterea actului atacat (02.10.2023), abia pe parcursul soluționării cauzei, prin Legea nr. 28 din 29 februarie 2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul străinilor, publicat în Monitorul Oficial nr. 176 din 5 martie 2024. Altfel spus, această modificare legislativă operată prin Legea 28/2024 nu face altceva decât să confirme cele reținute mai sus respectiv faptul că dovada condiției generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) se efectuează la momentul soluționării cererii reclamantei, exclusiv prin depunerea certificatului de înmatriculare și a certificatul constatator, emise de Oficiul Registrului Comerțului. În ce privește noile modificări ale O.G. nr. 25/2014 prin Legea 28/2024, a susținut că acestea nu se aflau în vigoare la data introducerii de către societate a contestației, ca atare nu pot fi aplicate retroactiv, contrar motivării instanței, însă, așa cum a arătat în concluziile pe fond în fața primei instanțe, recurenta a făcut dovada îndeplinirii condiției de a desfășura activități pe teritoriul Romaniei compatibile cu funcția pentru care se solicita aviz de muncă tocmai prin actul care apare atât în opisul de documente aflat pe site-ul instituției intimatului cât și în dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. a), art. 5 si art. 6 din O.G. nr. 25/2014, respectiv certificat constatator emis de Registrul Comerțului. Instituția pârâtă nu a identificat vreun act normativ care să impună solicitanților de aviz de angajare, prezentarea unor documente (sau alte mijloace de probă) suplimentare, în vederea justificării condiției cuprinsă în art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014. Revenind la interpretarea dată de către Curtea de Apel, recurenta a arătat că este de acord că, din analiza gramaticală a art. 4 alin. (2) lit. a) - expresia "desfășoară" rezultă că norma juridică se referă la ipoteza în care persoana realizează în concret activități materiale compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă, deci, realizează efectiv prestațiile caracteristice activității autorizate pentru care solicită avizele de angajare. În considerentele sentinței pronunțate, instanța aplică o interpretare gramaticală a art. 4 alin. (2) lit. a), și reține că norma juridică se referă la ipoteza în care persoana juridică realizează în concret activități materiale compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă, deci realizează efectiv prestațiile caracteristice activității autorizare pentru care solicită avizele de angajare. Cu toate că, de plano, interpretarea enunțată de instanța de fond nu prezintă neregularități, punerea în aplicare a acesteia și raționamentul dezvoltat ulterior de către instanță adaugă la lege și creează serioase ingerințe atât în drepturile societății, cât și în cele ale cetățeanului străin. În concret, cu referire la condiția indicată mai sus, Curtea de Apel, în mod nejustificat, îi restrânge sfera de aplicare numai la acele ipoteze în care societății i s-ar permite prestarea activității la sediul propriu declarat. Cu toate că ordonanța de Guvern nu implementează o astfel de condiție suplimentară în sarcina angajatorului (anume de a presta exclusiv la punctul său de lucru principal), instanța de judecată, prin interpretarea sa, vine și împovărează sarcina cetățeanului străin și a angajatorului său, prin impunerea unor obligații adiționale, ce nu sunt consacrate din punct de vedere legal. În acest sens, recurenta a invocat practica judiciară a Curții de Apel Timișoara care s-a pronunțat în dosare cu la acțiuni formulate de aceasta, respectiv nr. 51/59/5024 și nr. 174/59/2024, două dosare identice ca și obiect cu prezentul dosar, soluțiile în sensul admiterii contestației rămânând definitive prin nerecurare de către instituția pârâtă.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Directia Migrație Serviciul pentru Imigrări Timișoara a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, întrucât, în opinia sa, nu sunt dezvoltate critici de nelegalitate a sentinței și nu se indică normele de drept care au fost încălcate sau aplicate în mod eronat, fiind reluate aspectele relatate în fața instanței de fond. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate. În esență, a susținut că, față de ansamblul operațiunilor administrative desfășurate de către emitentul actului litigios, se poate observa că măsura administrativă este dispusă cu respectarea exigențelor normative relevante în cauză, actul atacat fiind corespunzător motivat atât în fapt, cât și în drept. În concluzie, în opinia sa, în mod temeinic și legal, instituția a emis actul administrativ privind refuzul eliberării avizului de angajare solicitat de reclamantă în conformitate cu prevederile O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 27 martie 2025, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurenta-reclamantă privesc greșita interpretare și aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, a dispozițiilor Codului muncii care este lege organică, H.G. nr. 1256/2011 privind organizarea și funcționarea agentului de muncă temporară, Directivei 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară, încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 2. Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea depusă la data de 16.02.2024, înregistrată de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Directia Migrație Serviciul Pentru Imigrări Timișoara sub nr. x/16.02.2024, societatea A. S.R.L. a solicitat eliberarea avizului de angajare pentru cetățeanul străin B., cetățean al statului Pakistan. În soluționarea cererii, Serviciul pentru Imigrări al județului Arad a emis actul nr. x/SIAR/GMI din 29.03.2024 prin care, raportat la prevederile O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România, aprobată prin Legea 14/2015, a procedat la neacordarea avizului de angajare solicitat, motivat în drept de neîndeplinirea condițiilor legale, prevăzute la art. 4, alin. (2). lit. a) si f din O.G. nr. 25/2014, motivat în fapt de către pârât prin aceea ca în urma verificărilor s-a constatat că reclamanta nu desfășura activități specifice funcției pentru care s-a solicitat aviz de angajare pentru cetățeanul străin, iar acesta din urmă nu îndeplinește condițiile necesare acordării avizului de angajare. În acest context factual, reclamanta A. S.R.L. s-a adresat instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, solicitând anularea adresei și obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Directia Migrație Serviciul Pentru Imigrări Timișoara la emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul străin. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamanta formulând recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidență nu poate fi reținută în cauză. Motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară. Astfel, instanța de control judiciar constată că, prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă a invocat greșita interpretare și aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, a dispozițiilor Codului muncii care este lege organică, H.G. nr. 1256/2011 privind organizarea și funcționarea agentului de muncă temporară, Directivei 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară, susținând în esență, următoarele: oferta de angajare pentru cetățeanul străin este pentru funcția cu cod COR 932906 muncitor necalificat la asamblarea și montarea pieselor, iar unul din codurile CAEN ale societății, pentru care s-a cerut autorizare de catre Registrul Comerțului este 2562 Operațiuni de mecanică generală, ceea ce înseamnă că este corelat codul COR al cetățeanului străin cu codul CAEN al societății; în mod greșit prima instanța a respins contestația, neapreciind că ar fi fost util din partea intimatului ca la soluționarea dosarului administrativ să facă aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) ind. l din O.G. nr. 25/2014; în ce privește noile modificări ale O.G. nr. 25/2014 prin Legea 28/2024, a susținut că acestea nu se aflau în vigoare la data introducerii de către societate a contestației, ca atare nu pot fi aplicate retroactiv, contrar motivării instanței, în ceea ce privește controalele efectuate de instituție la societate, altfel spus această modificare legislativă operată prin Legea 28/2024 nu face altceva decât să confirme cele reținute mai sus respectiv faptul că dovada condiției generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) se efectuează la momentul soluționării cererii reclamantei, exclusiv prin depunerea certificatului de înmatriculare și a certificatul constatator, emise de Oficiul Registrului Comerțului. Înalta Curte reține că în mod corect a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2) lit. a) și f), art. 7 alin. (1) și (2) și art. 8 din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România, aprobată prin Legea 14/2015, aplicabilă la data depunerii cererii în cauză. Astfel, se reține că potrivit dispozițiilor art. 4 din O.G. nr. 25/2014 "(1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute la alin. (2) și condițiile speciale prevăzute de prezenta ordonanță în funcție de tipul de lucrător. (2) Condițiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele: a) angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfășoară pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului; (...) f) străinul pe care angajatorul intenționează să îl încadreze în muncă îndeplinește condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) și h), art. 11 și art. 27 alin. (2) lit. c) și e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și nu se află în vreunul dintre cazurile de nepermitere a intrării în România prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) și alin. (2) lit. a) din aceeași ordonanță de urgență." Conform art. 7 din același act normativ "(1) Avizul de angajare pentru lucrători permanenți se eliberează angajatorului în vederea încadrării în muncă a unui străin cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe durată nedeterminată sau determinată. Contractul individual de muncă pe perioadă determinată se prelungește în condițiile prevăzute de Codul muncii, fără obținerea unui nou aviz de angajare, în situația în care se mențin condițiile de angajare pe locul de muncă respectiv. (2) Condițiile speciale pentru eliberarea avizului de angajare pentru lucrători permanenți sunt următoarele: a) angajatorul a depus diligențe pentru ocuparea locului de muncă vacant de către un cetățean român, de către un cetățean al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, de către un cetățean al Confederației Elvețiene sau de către un străin titular al dreptului de ședere pe termen lung pe teritoriul României;" (...). b) angajatorul intenționează să încadreze în muncă un străin cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe durată nedeterminată sau determinată; c) străinul pe care angajatorul intenționează să îl încadreze pe locul de muncă vacant îndeplinește condițiile de autorizare prevăzute de legislația în vigoare pentru ocuparea acelui loc de muncă și nu are antecedente penale incompatibile cu activitatea pe care urmează să o desfășoare pe teritoriul României." Totodată, art. 8 din O.G. nr. 25/2014 prevede: "(1) Dovada îndeplinirii condiției speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) se face prin prezentarea de către angajator a următoarelor documente: a) organigrama angajatorului cu precizarea funcțiilor ocupate și vacante; b) adeverința cu privire la forța de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant, eliberată cu cel mult 60 de zile anterior depunerii cererii pentru avizul de angajare de agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își are sediul social sau profesional angajatorul; c) dovada publicării prin mijloace de informare în masă din România a unui anunț pentru ocuparea locului de muncă vacant; d) copia procesului-verbal întocmit de angajator din care să rezulte efectuarea selecției realizată pentru ocuparea locului de muncă vacant, ca urmare a publicării anunțului prevăzut la lit. c), precum și faptul că străinul pe care angajatorul intenționează să îl încadreze pe locul de muncă vacant îndeplinește condițiile de pregătire profesională și experiență în activitate prevăzute de legislația în vigoare pentru ocuparea acelui loc de muncă." (2) Dovada îndeplinirii condiției speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. b) se face prin prezentarea de către angajator a copiei ofertei ferme de angajare. (3) Dovada îndeplinirii condiției speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. c) se face prin prezentarea de către angajator a următoarelor documente: a) curriculum vitae al străinului; b) documentul de autorizare prevăzut de lege, atunci când este cazul; c) cazierul judiciar al străinului sau alt document cu aceeași valoare juridică, eliberat de autoritățile din țara de origine ori reședință, tradus și legalizat în condițiile legii." Înalta Curte constată că, referitor la pretinsa neîndeplinire a condițiilor generale de emitere a avizului de muncă pentru noul angajator, societatea reclamantă din cauza de față a depus o ofertă fermă de angajare prin care propune angajarea străinului cu contract individual de muncă cu normă întreagă, pe perioadă nedeterminată cu un salariu de 3300 RON, ca muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, cod COR 932906. În același timp se observă faptul că, au fost depuse contractul de prestări servicii nr. x/18.03.2024 încheiat între reclamantă și S.C. C. S.R.L., respectiv contractul de prestări servicii nr. x/28.02.2024 încheiat între reclamantă și S.C. D. S.R.L., înscrisuri din care rezultă că reclamanta, în calitate de prestator, va presta în favoarea beneficiarilor servicii suport producție, respectiv în fapt angajatul străin va lucra la aceste societăți, cu alt obiect de activitate decât cel indicat de reclamantă, cod CAEN 2562 operațiuni de mecanică generală, cele două societăți amintite având ca obiect de activitate amenajări, întreținere spații verzi, conform informațiilor existente în spațiul public. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (organigramă, notă raport întocmit de Serviciul pentru Imigrări Timiș, dosar), rezultă că societatea reclamantă nu desfășoară pe teritoriul României nicio activitate compatibilă cu funcția pentru care se solicită încadrare în muncă a străinului, muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, cod COR 932906, motiv pentru care în mod corect s-a dispus refuzul acordării avizului de muncă de către pârâtă, cu atât mai mult că la dosarul cauzei nu au fost depuse documentele indicate în art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014. În aceste condiții, în mod corect a reținut prima instanță că reclamanta pretinde că îndeplinește toate condițiile legale cerute de către O.G. nr. 25/2014, recunoaște că lucrătorul pentru care face diligente în vederea obținerii avizului de angajare nu urmează să lucreze în cadrul societății, ci își va desfășura activitatea la alte societăți beneficiare sub forma de prestări servicii la terți, care nu au nici măcar obiectul de activitate indicat de către reclamantă, refuzul Serviciului pentru Imigrări Arad fiind justificat din perspectiva dispozițiilor art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014. Prin memoriul de recurs, una dintre criticile formulate privește interpretarea greșită a dispozițiilor art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, recurenta susținând că oferta de angajare pentru cetățeanul străin este pentru funcția cu cod COR 932906 muncitor necalificat la asamblarea si montarea pieselor, iar unul din codurile CAEN ale societății, pentru care s-a cerut autorizare de catre Registrul Comerțului este 2562 Operațiuni de mecanică generală, ceea ce înseamnă că este corelat codul COR al cetățeanului străin cu codul CAEN al societății. Înalta Curte reține că, ulterior sentinței pronunțate de prima instanță în cauza de față, prin Decizia nr. 62 pronunțată la data de 24 februarie 2025 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2024, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 252 din 24 martie 2025, s-au hotărât următoarele: "În interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) lit. a), coroborate cu cele ale art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, aprobată prin Legea nr. 14/2016, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 28/2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul străinilor, stabilește că: Pentru îndeplinirea condiției prevăzute de aceste dispoziții în vederea eliberării avizului de angajare nu este suficientă înscrierea, în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului ori certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor, a codurilor CAEN aferente activităților compatibile cu funcția pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului, fiind necesară și desfășurarea efectivă de către angajator a activității compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului." Relevante pentru speța de față sunt următoarele considerente: "49. În primul rând, analizând ad litteram (cuvânt cu cuvânt) textul legal conținut de art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, se observă că acesta corelează activitatea pentru care se cere avizarea cu utilizarea verbului "a desfășura". Rezultă că norma juridică se referă la ipoteza în care angajatorul efectuează, în concret, activități materiale compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, deci realizează efectiv prestațiile caracteristice activității autorizate, pentru care solicită avizele de angajare. 50. În egală măsură, coroborarea acestei dispoziții legale cu cea conținută la art. 6 alin. (1) din același act normativ nu determină o altă concluzie. Împrejurarea că angajatorul are înscrisă în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului ori în certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor mențiunea care permite juridic desfășurarea unei activități nu este suficientă pentru a realiza ipoteza normei legale, întrucât aceasta include și o prestație materială, respectiv desfășurarea efectivă a activității cu care funcția pe care angajatul o va ocupa este compatibilă. Astfel, în timp ce sintagma "a desfășura o activitate" face trimitere la înfăptuirea acestei acțiuni, înscrierea în documentele constitutive a unor denumiri și simboluri are, în cazul concret, doar rolul de a evidenția dacă activitatea pentru care se solicită avizul face parte din obiectul de activitate al angajatorului. 51. Cu alte cuvinte, condiția pentru eliberarea avizului rămâne cea de desfășurare în concret a activității pentru care se solicită angajarea, iar, în ceea ce privește regimul probator al acesteia, certificatele prevăzute de art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 dau naștere unei prezumții relative de îndeplinire a cerinței, susceptibile însă de înlăturare, prin proba contrară. (…) 53. În concluzie, se apreciază că dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 impun ca activitatea pe care angajatul o va desfășura să se identifice cu una dintre activitățile înscrise în obiectul de activitate al angajatorului potrivit certificatului de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului ori certificatului de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor, precum și suplimentar ca angajatorul să desfășoare, deja, în mod efectiv activitatea respectivă. Corelativ, condiția nu se verifică în ipoteza în care nu titularul cererii de avizare desfășoară activitatea, ci o altă persoană juridică cu care acesta se află în raporturi contractuale. 54. De altfel, voința legiuitorului a fost clarificată în același sens, prin Expunerea de motive care a stat la baza adoptării Legii nr. 28/2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul străinilor, prin care s-au modificat și dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014. Cu această ocazie, s-a reținut că este necesară "modificarea art. 4 alin. (2) lit. a) în sensul menționării faptului că străinul desfășoară efectiv pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, modificarea fiind necesară pentru claritatea textului și eliminarea diferitelor interpretări în analizarea îndeplinirii condiției". 55. Deopotrivă, trebuie subliniat că această concluzie nu intră în contradicție cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.256/2011 privind condițiile de funcționare, precum și procedura de autorizare a agentului de muncă temporară, invocate în cuprinsul sentinței și al cererii de recurs din cadrul dosarului în care a fost pronunțată încheierea de sesizare, întrucât domeniile de aplicare a celor două acte normative nu se suprapun. În acest sens, după cum rezultă din art. 2 al actului normativ menționat, punerea la dispoziție a lucrătorilor temporari străini presupune două cerințe specifice cumulative, anume ca angajatorii să dețină calitatea de agenți de muncă autorizați conform respectivei hotărâri și ca angajații să fie domiciliați sau să dețină reședința în România, în baza autorizației de muncă sau a permisului de ședere în scop de muncă eliberată/eliberat potrivit legii." Față de prevederile art. 521 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru toate instanțele de judecată de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Înalta Curte constată că nu poate fi primită interpretarea normelor de drept substanțial, respectiv a dispozițiilor art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, conform susținerilor recurentei-reclamante. Ca urmare a caracterului obligatoriu al acestei decizii, având în vedere considerentele menționate, privind, pe de o parte, desfășurarea efectivă de către angajator a activității compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, pe de altă parte caracterul distinct al celor două cerințe prevăzute cumulativ de Hotărârea Guvernului nr. 1.256/2011 pentru punerea la dispoziție a lucrătorilor temporari străini, anume ca angajatorii să dețină calitatea de agenți de muncă autorizați conform acestei hotărâri și ca angajații să fie domiciliați sau să dețină reședința în România, în baza autorizației de muncă sau a permisului de ședere în scop de muncă eliberată/eliberat potrivit legii, rezultă caracterul nefondat al criticilor formulate de recurentă, refuzul Serviciului pentru Imigrări Arad de emitere a avizului, justificat din perspectiva dispozițiilor art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, fiind confirmat de dezlegările date prin decizia nr. 62 din 24.02.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor factuale reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât și va respinge recursul ca nefondat.