Decizia nr. 5227/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 191/2024 a Curții de Apel Iași

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2024 la data de 08.04.2024, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General Pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Vaslui, a solicitat anularea adresei nr. x din data de 28.02.2024 privind soluționarea plângerii prealabile și a adresei nr. x din data de 27.12.2023 în care s-a consemnat decizia de refuz privind acordarea unui număr de 5 avize de angajare în muncă solicitate de către societate, în calitate de beneficiar; cu consecința obligării pârâtului la eliberarea avizelor de angajare în muncă înregistrate în datele de 04.12.2023 și 20.12.2023 sub nr. x.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 191 din 19 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MAI - Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Vaslui.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate: - instanța de fond a analizat excepția inadmisibilității contestației formulate împotriva Adresei nr. x din data de 28.02.2024, însă a omis să se pronunțe asupra acestei excepții în dispozitivul hotărârii, respingând cererea de chemare în judecată fără a preciza dacă soluția privește ambele decizii contestate sau doar decizia de refuz a acordării avizelor de angajare; - recurenta - reclamantă a arătat că a formulat contestație împotriva actului administrativ primar reprezentat de Adresa nr. x din data de 27.12.2023 (reprezentând decizia de refuz a acordării avizelor de angajare) dar și contestație împotriva actului subsecvent reprezentat de Adresa nr. x din data de 28.02.2024 (conținând răspunsul la plângerea prealabilă), întrucât acestea sunt indisolubil legate, solicitând, în rejudecare, respingerea excepției inadmisibilității; - pe fondul cauzei a arătat că, în mod greșit prima instanță a reținut că actul administrativ este motivat în fapt și în drept, în condițiile în care nu este indicată în concret decât data încheierii procesului-verbal de contravenție, fără a se menționa care este numărul procesului-verbal de contravenție, sau ce s-a reținut în acesta la descrierea faptei contravenționale, limitându-se la citarea textului legal prevăzut de art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014; - în analiza petitului legat de nemotivarea în fapt a deciziei de refuz contestate, inclusiv instanța de fond a avut în vedere elemente străine de decizia de refuz a acordării avizelor de angajare, respectiv a considerat că reclamanta cunoștea contravenția reținută deoarece a făcut plângere prealabilă și a primit procesul-verbal de contravenție direct de la organul constatator; - în condițiile nemotivării actului, instanța de judecată nu ar fi putut să înțeleagă, doar din lecturarea deciziei de refuz contestate, despre ce situație de fapt ar fi vorba, cu atât mai mult cei 5 cetățeni străini nu puteau înțelege motivele respingerii avizului de muncă; - greșit instanța de fond a apreciat că în cauză nu are relevanță faptul că plângerea contravențională formulată împotriva Procesului-verbal a fost admisă prin pronunțarea de către Judecătoria Brașov a sentinței nr. 3099/29.03.2024, anularea acestui proces-verbal având efect retroactiv. Întrucât singurul motiv pentru care s-a respins cererea de eliberare a celor 5 avize de angajare l-a constituit existența sancțiunii prevăzute în procesul-verbal de contravenție, celelalte condiții fiind îndeplinite în totalitate, s-a solicitat ca, urmare a anulării acestui proces-verbal, să fie admisă contestația formulată și să fie obligată intimata la eliberarea celor 5 avize de muncă solicitate. În drept, recursul s-a întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatul -pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Vaslui a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă. Cu privire la adresa nr. x/28.02.2024 privind soluționarea plângerii prealabile formulate de reclamanta la data de 31.01.2024 s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, actul administrativ care poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ fiind numai cel emis de autoritatea publică în vederea organizării executării legii care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, iar nu orice act administrativ emis de către o instituție publică (așa cum ar fi, spre exemplu, un răspuns la o plângere prealabilă). Pe fondul cauzei s-a arătat că din analiza documentelor depuse de recurenta -reclamantă pentru obținerea avizelor privind încadrarea în muncă a rezultat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 4 alin. (2), lit. d), coroborat cu art. 36, alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 25/2014, întrucât Societatea a fost sancționată contravențional la data de 04.12.2023 de către lucrătorii Serviciului pentru Imigrări Brașov potrivit art. 36, alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 25/26.08.2014 cu avertisment (PV seria x nr. x). S-a arătat că este suficientă condiția ca angajatorul sa fi fost sancționat în ultimele 6 luni anterioare soluționării cererii, neavând relevanță menționarea sau nu a numărului procesului-verbal de contravenție, fiind suficientă existența sancțiunii contravenționale pe numele reclamantei, data aplicării sancțiunii contravenționale și luarea la cunoștința a acestui act administrativ de către reclamantă, aspect reținut în mod corect si de către instanța de fond.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este întemeiat în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare: Argumente de fapt și de drept relevante Reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de angajator, a depus la Biroul pentru Imigrări Vaslui un număr de 5 cereri pentru eliberarea avizului de angajare în muncă privind 4 cetățeni din Sri Lanka și 1 cetățean din Vietnam, cererile fiind înregistrate sub nr. x/04.12.2023, nr. x/04.12.2023, nr. x/04.12.2023, nr. x/04.12.2023 și nr. x/20.12.2023. Atașat cererilor, reclamanta a depus documentele prevăzute de art. 4, art. 5, art. 6 și art. 7 din O.G. nr. 25/2014, iar în urma verificării acestor documente, s-a stabilit că singura condiție pe care reclamanta nu o îndeplinește este cea prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, întrucât reclamanta a fost sancționată contravențional cu avertisment la data de 04.12.2023 de către lucrătorii Serviciului pentru Imigrări Brașov potrivit art. 36 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 25/2014, prin procesul-verbal nr. x Ca urmare a celor constatate, pârâtul a emis la data de 27.12.2023 adresa nr. x, conținând refuzul eliberării avizelor solicitate, reținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, deoarece societatea A. S.R.L. a fost sancționată contravențional de către Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Brașov, potrivit art. 36 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 25/2014. Prin procesul-verbal cu nr. x/04.12.2023 s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile legale pentru atragerea răspunderii contravenționale a reclamantei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 25/2014, aplicându-i-se sancțiunea "Avertisment", conform art. 7 din O.G. nr. 2/2001. Împotriva adresei prin care pârâtul a comunicat refuzul său de eliberare a permiselor de muncă, reclamanta a formulat plângere prealabilă, iar prin adresa nr. x din data de 28.02.2024, pârâtul a comunicat că își menține decizia sa de refuz de eliberare a avizelor de angajare. În acest context, reclamanta a formulat prezenta acțiune prin care a solicitat anularea adresei nr. x din data de 28.02.2024, privind soluționarea plângerii prealabile formulate la data de 30.01.2024 și a adresei nr. x din data de 27.12.2023 în care s-a consemnat decizia de refuz privind acordarea unui număr de 5 avize de angajare în muncă solicitate sub nr. x/04.12.2023, nr. x/04.12.2023, nr. x/04.12.2023, nr. x/04.12.2023 și nr. x/20.12.2023. Analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate de ambele părți asupra modului în care prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității, Înalta Curte reține că reiterarea acestei excepții de către intimata - pârâtă poate avea loc doar în condițiile exercitării unui recurs incident, în temeiul art. 491 raportat la art. 472 din C. proc. civ., potrivit cărora "intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe", iar nu prin intâmpinare. Totodată, Înalta Curte constată că împrejurarea că instanța de fond nu s-a pronunțat expres în dispozitivul sentinței asupra soluției date excepției nu este în măsură să producă o vătămare care să atragă casarea hotărârii prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat de către recurenta reclamantă. Reține Înalta Curte că instanța de fond a apreciat în mod judicios că actul administrativ producător de efecte în condițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și care se atacă în contenciosul administrativ, este reprezentat de Adresa nr. x din data de data de 27.12.2023, în timp ce a Adresa nr. x reprezintă răspunsul oferit la recursul ierarhic exercitat de reclamantă, adresat conducătorului autorității emitente, procedură care însă nu este reglementată de legea specială, respectiv O.G. nr. 25/2014, dezlegarea dată de judecătorul fondului fiind corectă asupra acestui aspect. Analizând sentința atacată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată, însă, că recursul este întemeiat, față de modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 4 din O.G. nr. 25/2014, cu referire la temeiul refuzului acordării avizelor de angajare, respectiv neîndeplinirea condiției prevăzute la alin. (2) lit. d). Prima instanță a respins critica nemotivării actului administrativ atacat, împrejurare reținută și de instanța de control judiciar, în condițiile în care nulitatea adresei pentru nemotivare se constituie și ca un motiv al prezentului recurs. Înalta Curte amintește că fundamentarea în fapt și în drept a actului administrativ emis în temeiul atribuțiilor legale conferite organelor administrației publice, este o componentă esențială în aprecierea legalității acestora, prezumție în temeiul căreia astfel de acte se bucură de putere executorie, pentru a garanta posibilitatea atacării în justiție, motivarea conferind actului administrativ transparență, fiind esențială și sub aspectul înfăptuirii controlului de legalitate. Cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz. Deși motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, aprecierea asupra acesteia se realizează în concret, în raport de natura și obiectul actului administrativ. Raportat la conținutul concret al adresei nr. x din data de data de 27.12.2023 rezultă că aceasta cuprinde atât temeiurile de drept cât și aspectele de fapt care au justificat refuzul admiterii cererii, expuse într-o manieră care a permis, atât recurentei să ia cunoștință de motivele refuzului pentru a aprecia asupra legalității și temeiniciei acestuia (astfel cum rezultă și din conținutul "plângerii prealabile"-dosar fond), cât și instanței de judecată învestite, de a efectua controlul jurisdicțional. Constată Înalta Curte, caracterul pur formal al criticilor formulate, neexistând niciun dubiu asupra situației de fapt și asupra motivului refuzului de acordare a avizelor, argumentele din recurs fiind nefondate sub acest aspect. Verificând în concret actul administrativ atacat, Înalta Curte reține că autoritatea pârâtă a emis refuzul de eliberare a avizelor de angajare, în raport de existența procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x/04.12.2023 emis de Serviciul pentru Imigrări Brașov, act prin care societatea reclamantă a fost sancționată cu avertisment, în baza 36 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 25/2014, pe motiv că a primit la muncă două persoane care se aflau în situație de ședere ilegală, după expirarea permisului de ședere temporară în scop de angajare. Analizând materialul probator administrat în cauză în fata primei instanțe și înscrisurile atașate întâmpinării, Înalta Curte reține că prin Referatul cu propunere de refuz de eliberare a avizului de angajare 5 lucrători permanenți din Sri Lanka și Vietnam x, intimata - pârâtă a analizat punctual documentația cerută art. 5 alin. (1) alin. (1), art. 6 și art. 8 din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, aprobată prin Legea 14/2016, modificată și completată prin O.G. nr. 25/2016 apreciind că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. a), în raport de certificatul de înregistrare la O.N.R.C. seria x nr. x, activitate principală cod CAEN 7810 -Activități ale agențiilor de plasare a forței de muncă, certificatul constatator eliberat de către O.N.R.C. nr. x la data de 13.10.2023, împrejurarea că ocupațiile pentru care se solicită încadrarea în muncă au compatibilitate cu domeniul secundar de activitate pentru care firma este autorizată sa îl desfășoare la terți cod CAEN 7820 - Activități de contractare, pe baze temporare, a personalului și faptul că fișele posturilor prevăd atribuții și cerințe specifice funcțiilor pentru care se solicită încadrare. Raportat la condiția prevăzută la art. 4 alin. (2) lit. b) s-a reținut existența certificatului de atestare fiscală emis de A.J.O.F.M Tulcea nr. x/17.11.2023, respectiv x/11.12.2023, din care rezultă că societatea nu figurează cu datorii la bugetul de stat. Cu privire la condiția prevăzută la art. 4 alin. (2) lit. c), s)-a reținut cazierul judiciar angajator nr. x, eliberat la data de 17.10.2023, din care rezultă că nu are antecedente penale. S-a reținut neîndeplinirea condiției prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. d) întrucât societatea a fost sancționată contravențional la data de 04.12.2023 de către lucrătorii Serviciului pentru Imigrări Brașov potrivit art. 36, alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 25/26.08.2014 cu avertisment (PV seria x nr. x). S-a reținut că nu a fost epuizat contingentul anual aprobat prin H.G. nr. 1448/2022 privind stabilirea contingentului pe tipuri de lucrători nou-admiși pe piața forței de muncă în anul 2023, condiție prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. e). Referitor la condiția prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. f), s)-a constatat că străinii îndeplinesc condițiile cerute de art. 6, alin. (1), lit. a), e), g) și h), art. 8, alin. (1), lit. b)-d), art. 11 și art. 27, alin. (2), lit. c) și e)" din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Pentru cerința prevăzută la art. 7 alin. (2) lit. a) din același act normativ, s-a reținut existența adeverinței A.J.O.F.M Tulcea nr. 17631 din 29.11.2023, anunțul în mass-media "www.x.ro" din 29.11.2023, copia procesului-verbal de selecție din 01.12.2023 și 13.12.2023, din care rezultă că străinii au fost selectați pentru ocupațiile menționate în anexă și îndeplinesc condițiile de pregătire profesională și experiență în activitate prevăzute de legislația în vigoare pentru ocuparea locurilor de muncă și organigrama angajatorului cu precizarea funcțiilor ocupate și vacante. S-a reținut îndeplinită și condiția prevăzută de 7 alin. (2) lit. b) privind ofertele ferme de angajare din care rezultă că străinii vor fi angajați pe ocupațiile menționate în anexa pentru o perioadă nedeterminată, cu normă întreagă și un salariu brut de 3000 RON/lună. Și cerința prevăzută de art. 7 alin. (2) lit. c) s-a apreciat a fi îndeplinită, în raport de C.V. -urile străinilor semnate ce conțin și declarațiile pe proprie răspundere ale acestora că sunt apți din punct de vedere medical pentru a fi încadrați în muncă și că dețin cunoștințe minime de limba engleză precum și cazierele judiciare valabile din care rezultă că străinii nu au antecedente penale incompatibile cu activitatea pe care urmează s-o desfășoare pe teritoriul României. Au fost efectuate verificări în baza de date I.G.I., la data de 27.12.2023, din care a rezultat că solicitanții nu figurează UP/Consemne/DD/SINS, în evidența centrală a LG.L - nu figurează cu dosar personal, nu figurează cu solicitare de viză și figurează în evidența traficului de frontieră. Așadar, singura condiție dintre cele cerute de lege, pentru care s-a refuzat acordarea avizelor de angajare pentru cetățenii străini, a fost ceea prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. d) coroborat cu art. 36 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 25/2014, respectiv existența procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x/04.12.2023 emis de Serviciul pentru Imigrări Brașov, act prin care societatea reclamantă a fost sancționată, cu avertisment. Cu privire la această împrejurare instanța de fond a reținut că, deși împotriva procesului-verbal de contravenție reclamanta a formulat plângere contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 18.12.2023, refuzul pârâtei este justificat, câtă vreme la momentul soluționării cererilor, aceasta se afla în situația juridică de a fi fost sancționată contravențional în baza art. 36 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, respectiv pentru una dintre faptele prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014. Constată instanța de control judiciar că prin sentința civilă nr. 3099/2024 29.03.2024 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/2023 s-a admis plângerea formulată de petenta A. S.R.L. împotriva procesului-verbal nr. x încheiat la data de 04.12.2023 de către intimatul Inspectoratul General Pentru Imigrări, Serviciul Pentru Imigrări al Județului Brașov, care a fost anulat ca netemeinic. Soluția a rămas definitivă prin neapelare. Anularea printr-o hotărâre judecătorească a procesului-verbal de contravenție produce efecte ex tunc, considerându-se că actul sancționator nu a existat niciodată. Astfel, anularea actului administrativ este de natură a repune părțile în situația anterioară emiterii acestuia, iar în speța dedusă judecății, în ipoteza inexistenței sancțiunii prevăzute de art. 36 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, Înalta Curte constată că este, de asemenea, îndeplinită și condiția prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. d) din ordonanță potrivit căreia: "angajatorul nu a fost sancționat potrivit art. 36 alin. (1) din prezenta ordonanță, art. 260 alin. (1) lit. e) sau e1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ori potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 905/2017 privind registrul general de evidență a salariaților, în ultimele 6 luni anterioare soluționării cererii". Înalta Curte nu poate împărtăși soluția adoptată de instanța de fond, în sensul că refuzul nejustificat se analizează în raport de data exprimării acestuia, legea contenciosului administrativ, prin prevederile art. 1 alin. (1) și (2), art. 8, art. 11 și art. 18, care transpun în plan normativ prevederea cu rang de principiu cuprinsă în art. 52 din Constituția României, instituind un contencios subiectiv de plină jurisdicție, în care instanța poate dispune atât anularea actului nelegal, cât și înlăturarea consecințelor vătămătoare ale acestuia. Prin urmare, constatându-se că prima instanță a realizat o aplicare greșită a normelor de drept material, se impune casarea sentinței, iar în rejudecarea acțiunii, Înalta Curte reține că și condiția prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014 este îndeplinită, motivul care a generat refuzul nejustificat fiind anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă care se impune cu autoritate de lucru judecat. Observând că autoritatea publică emitentă a efectuat un control punctual a documentației depuse, constatând îndeplinite celelalte cerințe prevăzute de lege, instanța de control judiciar, în rejudecarea fondului, va admite acțiunea formulată. Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de recurenta-reclamantă, casarea, în parte, a sentinței recurate și, în rejudecare, va admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., va dispune anularea adresei nr. x din data de 28.02.2024 privind soluționarea plângerii prealabile și adresei nr. x din data de 27.12.2023 emise de pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General Pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Vaslui și va obliga pârâtul la eliberarea avizelor de angajare în muncă înregistrate sub nr. x/04.12.2023, nr. x/04.12.2023, nr. x/04.12.2023, nr. x/04.12.2023 și nr. x/20.12.2023.