ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3786/2025

Ședința publică din data de 26 iunie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea depusă la data de 12 aprilie 2024 sub nr. x/2024 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul pentru Imigrări-Biroul pentru Imigrări Vaslui cenzurarea adresei nr. x din data de 16.02.2024 privind soluționarea plângerii prealabile formulate la data de 18.01.2024, a adresei nr. x din data de 15.12.2023 în care s-a consemnat decizia de refuz privind acordarea unui număr de 9 avize de angajare in munca solicitate de către societate. Totodată a solicitat instanței să dispună anularea/revocarea actelor administrative atacate, respectiv Adresa nr. x din data de 16.02.2024 si Adresa nr. x din data de 15.12.2023 ca neîntemeiate si nelegale, cu consecința obligării intimatei la eliberarea avizelor de angajare in munca înregistrate in data de 24.10.2023.

Prin sentința civilă nr. 263/2024 pronunțată la 14 octombrie 2024, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocate de către pârât, a respins în consecință acțiunea în anularea adresei nr. x/16 februarie 2024 prin care a fost soluționată plângerea prealabilă, a admis acțiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Vaslui, a anulat adresa nr. x din data de 15 decembrie 2023 și obligă pârâtul la eliberarea avizelor de angajare în muncă înregistrate la data de 24 octombrie 2023 și a luat act nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 263/2024 pronunțate la 14 octombrie 2024 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Vaslui, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

După o succintă prezentare a situației de fapt, a formei aplicabile a cadrului legal și a istoricului legislativ recent, se învederează următoarele:

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. arată că hotărârea se remarcă printr-o motivare sumară și nefundamentată, în cadrul căreia instanța de fond atribuie în mod eronat un efect retroactiv anulării unui proces-verbal de contravenție, act administrativ emis de Serviciul pentru Imigrări Brașov la data de 04.12.2023 (PV seria x nr. x), în temeiul art. 36 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014. La data emiterii deciziei de respingere nr. x din 15.12.2023, acest proces-verbal era pe deplin valabil și producea efecte juridice, conform regimului juridic reglementat de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În motivarea hotărârii, instanța de fond se referă la hotărârea definitivă nr. 3099/29.03.2024 a Judecătoriei Brașov, prin care procesul-verbal anterior menționat a fost anulat. Această interpretare contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 12 din O.G. nr. 2/2001.

Aceste dispoziții reglementează exclusiv efectele unei noi legi contravenționale mai favorabile, fără a permite atribuirea de efecte retroactive unor acte jurisdicționale individuale ulterioare, așa cum este hotărârea de anulare a procesului-verbal din speță. Or, la data de 15.12.2023, instituția emitentă nu putea anticipa o eventuală desființare a procesului-verbal și, conform principiului legalității, era obligată să aplice legislația și actele administrative în vigoare la acel moment.

În plus, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția de temeinicie și veridicitate, conform jurisprudenței constante și doctrinei în materie contravențională, fiind emis de un agent constatator investit legal cu autoritate pentru constatarea și sancționarea faptelor ce contravin ordinii sociale. Această prezumție legală operează până la proba contrară și conferă validitate deplină actului administrativ, care nu poate fi ignorat sau invalidat retroactiv în lipsa unui cadru normativ expres.

Hotărârea instanței de fond contravine principiilor constituționale și dispozițiilor legale incidente, atribuind în mod nejustificat un efect juridic retroactiv unei hotărâri judecătorești ulterioare, în afara cadrului permis de legislația contravențională, context în care se impune, reformarea acesteia, în temeiul prevederilor legale menționate.

În cuprinsul hotărârii instanței de fond (pag. 4), se regăsește o motivare eronată privind presupusul efect suspensiv automat al unei plângeri contravenționale, susținând că aceasta suspendă de plano executarea sancțiunii. În realitate, la data emiterii deciziei de refuz (15.12.2023), dosarul nr. x/2023, având ca obiect plângerea contravențională, nici nu era înregistrat pe rolul Judecătoriei Brașov, fiind depus abia la 18.12.2023. În plus, nu există prevederi legale exprese care să instituie suspendarea de drept a executării unui proces-verbal de contravenție odată cu promovarea unei plângeri, iar instanța de fond nu a indicat temeiul juridic care să fundamenteze o asemenea concluzie.

Referitor la motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., se constată depășirea atribuțiilor de către instanța de fond, care a dispus obligarea autorității la emiterea a 9 avize de angajare, fără a verifica îndeplinirea condițiilor legale. Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 25/2014, avizul de angajare este un document oficial emis de Inspectoratul General pentru Imigrări, care certifică dreptul angajatorului de a încadra în muncă un cetățean străin pe o funcție determinată, doar după analiza legalității cererii. Instanța putea cel mult să ordone reanalizarea cererilor de către autoritatea competentă, nu să impună emiterea avizelor în mod obligatoriu, întrucât aceasta reprezintă o ingerință în atribuțiile administrative ale unei instituții executive.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea căii de atac.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat/nefondat.

Demersul judiciar al reclamantei, astfel cum a fost evidențiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de cenzurare și anulare a Adresei nr. x din data de 16.02.2024 si Adresa nr. x din data de 15.12.2023 ca neîntemeiate si nelegale, cu consecința obligării intimatei la eliberarea avizelor de angajare in munca înregistrate in data de 24.10.2023.

Soluționând cauza în primă instanță, Curtea de Apel Iași a admis acțiunea.

Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că Procesul-verbal de sancționare a reclamantei în temeiul art. 36 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 25/2014 și care a fost avut în vedere de către pârâtă la emiterea refuzului de avizare a angajărilor a fost anulat de către instanța de judecată în procedura plângerii contravenționale, finalizată prin sentința civilă nr. 3099/29 martie 2024 a Judecătoriei Brașov, hotărâre care lipsește de fundament motivul de fapt avut în vedere de către pârâtă.

.

Recurentul-pârât a criticat soluția primei instanțe, clamând prin cererea de recurs formulat următoarele: hotărârea se remarcă printr-o motivare sumară și nefundamentată, în cadrul căreia instanța de fond atribuie în mod eronat un efect retroactiv anulării unui proces-verbal de contravenție în afara cadrului permis de legislația contravențională - atribuțiile judecătăreștui au fost depășite, când s-a dispus obligarea autorității la emiterea a 9 avize de angajare, fără a verifica îndeplinirea condițiilor legale. Instanța putea cel mult să ordone reanalizarea cererilor de către autoritatea competentă, nu să impună emiterea avizelor în mod obligatoriu, întrucât aceasta reprezintă o ingerință în atribuțiile administrative ale unei instituții executive.

În drept a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că instanța de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei deduse judecății, ținând seama de conținutul actelor atacate, a verificat legalitatea actelor administrative, a coroborat dispozițiile incidente și a răspuns criticilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită.

În prealabil, trebuie precizat că aspectele învederate prin recurs de către instituția reclamantă cu privire la analizarea și studierea înscrisurilor țin de fondul cauzei, reprezentând elemente de temeinicie sau netemeinicie a acțiunii, iar nu de neîntrunire a cerințelor prevăzute de art. 194 C. proc. civ.

Mai mult, recursul nu poate avea ca obiect reinterpretarea probelor și stabilirea unei alte situații de fapt, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile" și, ca urmare, nu pot fi primite criticile de netemeinicie formulate de recurentă.

Referitor la criticile întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu se poate susține existența unei motivări nefundamentate. Dimpotrivă, hotărârea instanței de fond analizează în mod detaliat situația juridică rezultată în urma anulării procesului-verbal de contravenție nr. x din 04.12.2023, sancțiune pe care autoritatea a invocat-o drept impediment pentru eliberarea avizelor de angajare. În realitate, această sancțiune a fost anulată prin sentința civilă nr. 3099/29.03.2024 a Judecătoriei Brașov, aspect care înlătură cu efect retroactiv motivul factual invocat de autoritate.

Contrar susținerii instituției recurente, instanța de fond nu atribuie efecte retroactive hotărârii judecătorești în sensul unei aplicări anterioare în timp, ci constată că la data soluționării cauzei, fundamentul juridic al refuzului nu mai subzistă, având în vedere modificarea situației juridice prin anularea actului contravențional. Această interpretare nu contravine art. 15 alin. (2) din Constituție și nici art. 12 din O.G. nr. 2/2001, deoarece nu este vorba despre aplicarea unei legi mai favorabile, ci despre dispariția juridică a unui act sancționator care fondase refuzul de avizare. Astfel, instanța a făcut o aplicare corectă a dreptului obiectiv la data pronunțării hotărârii, ținând cont de situația juridică consolidată.

În ceea ce privește presupusa lipsă de temei juridic privind efectul suspensiv al plângerii contravenționale, se impune a fi menționat că, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, "plângerea contravențională suspendă executarea sancțiunii", cu excepția cazurilor expres prevăzute. Așadar, promovarea plângerii contravenționale are un efect suspensiv ex lege, fără a fi necesară indicarea unui temei suplimentar de către instanță, astfel cum se afirmă în mod eronat în recurs.

Este nefondată și critica întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., referitor la pretinsa depășire a competenței instanței de fond prin obligarea autorității la emiterea avizelor.

Înalta Curte constată că prima instanță nu și-a arogat atribuții executive, ci a sancționat refuzul nelegal al unei autorități administrative de a realiza un drept subiectiv recunoscut de lege, conform art. 18 din Legea nr. 554/2004. Odată înlăturat temeiul juridic al refuzului - respectiv sancțiunea contravențională anulată - instanța putea dispune obligarea autorității la emiterea actelor solicitate, nu doar reanalizarea cererilor.

Prin urmare, toate motivele de recurs sunt nefondate, iar hotărârea instanței de fond se circumscrie cadrului legal și jurisprudențial aplicabil, motiv pentru care se impune menținerea acesteia în întregime.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât MAI - Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Vaslui - Serviciul pentru Imigrări Iași împotriva sentinței civile nr. 263/2024 pronunțate la 14 octombrie 2024 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 26 iunie 2025.