Decizia nr. 5171/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 31/2025 a Curții de Apel Iași

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 septembrie 2024, pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Biroul pentru Imigrări Vaslui și Inspectoratul General pentru Imigrări, a solicitat să se constate nelegalitatea soluțiilor de respingere a solicitărilor de eliberare aviz de muncă pentru lucrător permanent persoană juridică cuprinse în adresa nr. x/13.09.2024, cereri înregistrate de reclamantă sub numerele x/29.06.2024 privind pe B. și nr. x/29.06.2024 privind pe C.. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 31 din 4 februarie 2025, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile; (ii) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări și a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului; (iii) a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Biroul pentru Imigrări Vaslui;

(iv) a anulat adresa nr. x/13.09.2024 și a obligat pârâtul Biroul pentru Imigrări Vaslui să emită, în condițiile legii, avizele de muncă solicitate de reclamantă prin cererile depuse și înregistrate la data de 02.09.2024 sub nr. x și sub nr. x. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 31 din 4 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Biroul pentru Imigrări Vaslui a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiate. 4. Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A. S.R.L.

și intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări nu au depus întâmpinări față de recursul declarat de recurentul-pârât Biroul pentru Imigrări Vaslui. II. Soluția instanței de recurs Analizând, cu prioritate, termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)". Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută". Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 31 din 4 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentului-pârât Biroul pentru Imigrări Vaslui la data de 20 februarie 2025, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la data comunicării hotărârii și se împlinea la data de 10 martie 2025 (luni), potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2), raportat la art. 184 alin. (1) din C. proc.

civ. Cererea de recurs a fost depusă prin poșta electronică la data de 11 martie 2025, la aceeași dată fiind expediată și prin poșta militară, astfel cum rezultă din numărul de înregistrare alocat acestui înscris în evidențele recurentului-pârât. Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 11 martie 2025, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 10 martie 2025. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității declarării căii de atac, urmând a constata nul recursul declarat de recurentul-pârât Biroul pentru Imigrări Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția tardivității recursului. Constată nul recursul declarat de recurentul-pârât Biroul pentru Imigrări Vaslui împotriva sentinței civile nr. 31 din 4 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 5 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.