ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3551/2025

Ședința publică din data de 19 iunie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2024 la data de 05.08.2024, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări al Județului Vaslui, a formulat contestație împotriva Adresei nr. x/20.06.2024 privind refuzul de eliberare a avizelor de angajare pentru patru cetățeni străini.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 283 din 29 octombrie 2024 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări al Județului Vaslui, având ca obiect contestație împotriva Adresei nr. x/20.06.2024 privind refuz eliberare aviz de angajare, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 283 din 29 octombrie 2024 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta, invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sub un prim aspect a considerat că hotărârea este nemotivată, întrucât instanța are o poziție oscilantă, iar considerentele acesteia se anulează reciproc. În acest sens, a făcut referire la paragraful 5, fila x din sentință - "Curtea constată că refuzul eliberării avizului de angajare nu s-a întemeiat pe împrejurarea că societatea nu ar fi autorizată să desfășoare activitatea corespunzătoare de curățenie, ci refuzul s-a întemeiat pe lipsa dovedirii de către societate că prestează efectiv această activitate autorizată pentru care s-a solicitat avizul de angajare, timp de 1 an" și la paragraful 4, fila x - "or, atâta timp cât din certificatul constatator nr. x/30.08.2023 nu rezultă că reclamanta era autorizată să desfășoare servicii de curățenie".

A mai precizat că societatea are autorizat, conform certificatului constatator emis de ONRC, obiectul de activitate prevăzut de codul 8121- activități generale de curățenie a clădirilor și codul 8129 - alte activități de curățenie.

Sub un al doilea aspect, a arătat că instanța ar fi trebuit să analizeze conținutul cererii prin care s-a solicitat emiterea avizelor de muncă, din care reieșea că personalul străin urma să lucreze în interiorul societății contestatoare la servicii de curățenie, servicii necesare oricărei companii, activitate care nu necesită autorizare cod CAEN.

În opinia sa, pentru ca societatea să-și realizeze serviciile de curățenie - servicii interne, nu trebuie să externalizeze acest serviciu, ci poate să folosească proprii angajați. În aceste condiții, nu este necesar ca ONRC să autorizeze activitatea de curățenie, care este o activitate accesorie obiectului principal de activitate, fără de care activitatea principală nu poate fi realizată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrațiune - Biroul pentru Imigrări Vaslui a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că sentința recurată este temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de către intimatul-pârât prin întâmpinare, constatând că recurenta-reclamantă a formulat argumente de ordin critic care se pot circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., invocându-se, în concret, pronunțarea hotărârii recurate cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 7 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

În ceea ce privește criticile recurentei-reclamante prin care apreciază că instanța are o poziție oscilantă, iar considerentele sentinței (paragraful 5, fila x și paragraful 4, fila x) se anulează reciproc, Înalta Curte constată că aceste paragrafe au fost redate trunchiat și scoase din context, iar nemulțumirea recurentei-reclamante vizează, în realitate, tot modul în care au fost aplicate normele de drept material incidente speței, aspecte care vor fi analizate în continuare.

2.2. Argumentele de fapt și de drept relevante

Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile circumscrise motivului de casare invocat, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Reclamanta a investit instanța de contencios administrativ cu anularea actului administrativ reprezentat de refuzul nr. x/BIVS din 20.06.2024, emis de autoritatea pârâtă competentă, privind eliberarea avizelor de angajare în muncă pentru patru cetățeni străini.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, și a menținut soluția de respingere a cererii de eliberare a avizului de angajare, adoptată prin actul nr. x/BIVS din 20.06.2024, constatând legalitatea și temeinicia acestuia.

Instanța de control judiciar constată că prima instanță a făcut o corectă dezlegare a problemei de drept supusă analizei, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă.

Avizul de angajare este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, ca fiind "documentul oficial eliberat de către Inspectoratul General pentru Imigrări, care atestă dreptul unui angajator de a încadra în muncă un străin pe o anumită funcție". Acesta se eliberează la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute la art. 4 alin. (2) din ordonanță, precum și unele condiții speciale, în funcție de tipul de lucrător.

În speță, neacordarea avizului de angajare solicitat a fost motivat de neîndeplinirea condiției speciale prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, astfel cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 25/2024, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 250 din 22 martie 2024:

"(2) Condițiile speciale pentru eliberarea avizului de angajare pentru lucrători permanenți sunt următoarele:

d) angajatorul desfășoară efectiv activitate în domeniul de activitate pentru care solicită avizul de angajare de minimum 1 an."

De asemenea, sunt relevante dispozițiile art. 8 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora:

"Verificarea îndeplinirii condiției speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. d) se realizează de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin formațiunile sale teritoriale."

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că angajatorul care solicită emiterea avizului de angajare trebuie să desfășoare în mod efectiv, direct și nemijlocit, de minimum 1 an de zile, activitatea compatibilă cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, nefiind suficientă înscrierea, în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului ori certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor, a codurilor CAEN aferente activităților compatibile cu funcția pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului.

În speță, recurenta-reclamantă nu a probat îndeplinirea cerinței legale de a desfășura efectiv, de minimum 1 an, activitatea economică pentru care a solicitat eliberarea avizelor de angajare în muncă pentru cetățenii străini, câtă vreme potrivit Certificatului constatator nr. x/01.06.2024 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului reiese că societatea s-a autorizat să desfășoare, în afara sediului social și a sediilor secundare, activitatea pe cod CAEN 8129 - alte activități de curățenie din data de 09.04.2024, conform declarației - tip model unic nr. 26302/09.04.2024.

Așadar, recurenta-reclamantă a fost autorizată să desfășoare activitatea pentru care a solicitat eliberarea avizelor de angajare în muncă a străinilor începând cu data de 09.04.2024, iar cererile de eliberare a avizelor înregistrate sub numerele: 557482, 5574818, 5579589 și 5583315 au fost depuse în zilele de 03.06.2024, 06.06.2024 și 11.06.2024, fiind evident că societatea nu desfășura efectiv activitate de minimum 1 an, în domeniul de activitate pentru care a solicitat avizele de angajare.

De altfel, nici în fața primei instanței și nici prin cererea de recurs, societatea nu a contestat situația de fapt reținută în cauză, rezumându-se să susțină că nu era necesar ca ONRC să autorizeze activitatea de curățenie, întrucât aceasta este o activitate accesorie care sprijină activitatea principală.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor factuale reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât.

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 283 din 29 octombrie 2024 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.