ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2081/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 10.08.2023 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, anularea refuzului privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru dl. B., emis de către pârâtă; obligarea pârâtului de a emite un nou act de soluționare favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 655 din 31 octombrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, ca neîntemeiată; A respins cererea de intervenție în favoarea reclamantei, formulată de intervenienta C..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 655 din 31 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii, respectiv anulării actului de refuz și obligării emiterii unui nou act prin care să soluționeze favorabil cererea de acordare a avizului de angajare pentru dl. B., cetățean al statului Bangladesh. Precizează că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. În motivarea recursului arată că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, având în vedere că instanța i-a respins acțiunea deși a depus la dosar toate actele necesare în vederea soluționării favorabile a contestației. Arată că a depus online pe site-ul pârâtei cererea de acordare a avizului de angajare în muncă la data de 28.04.2023, cu număr de înregistrare x și programare pentru soluționare la data de 30.06.2023. La data de 19.07.2023 pârâta i-a comunicat refuzul de eliberare a avizului de angajare pe motiv că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. f) coroborat cu art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 25/2014, pentru nerespectarea prevederilor art. 17 alin. (4) din O.G. nr. 25/2014 și a prevederilor art. 56 alin. (9) din O.G. nr. 25/2014. Susține că, deși a încărcat documentele la data de 28.04.2023 pe portalul IGI, nici pârâta și nici instanța de fond nu au ținut cont de acest aspect, reținând că cetățeanul străin B. s-ar fi aflat la data de 28.04.2023 în ședere ilegală pe teritoriul României de 156 zile. Arată că tot eronat s-a reținut e către instanța de fond că ar fi depus cererea privind emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul străin B. în data de 27.10.2022, când, de fapt, conform înscrisurilor de la dosar, respectiv a print-screen-ului depus, reiese că cererea a fost depusă la data de 28.04.2023. Susține că pârâta a invocat cu rea-credință excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, deși cunoaștea că sunt aplicabile dispozițiile alin. (5) al art. 7 din Legea 554/2004, în contextul în care potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Precizează că în cauză este vorba de un refuz nejustificat al autorității de a soluționa o cerere a unei persoane vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe. Mai arată că cetățeanul străin a fost recuperat de pe stradă de către voluntarii Asocatiei Europene pentru Dreptate și Protecție Socială, în cadrul căreia i s-au oferit cazare și masă, suport medical și psihologic de specialitate, în condițiile în care acesta nu avea asupra sa niciun fel de act emanând de la prima societate angajatoare, care nu i-a înmânat decizia de încetare a raporturilor de munca. Consideră că cererea sa se impunea a fi admisă, iar dacă pârâta ar fi apreciat că dosarul nu este complet, avea obligația să-i pună în vedere să-l completeze, conform art. 28 alin. (2) 1 din O.G. nr. 25/2014.

Apărările formulate în recurs Deși a fost legal citat, intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 februarie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 aprilie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Obiectul acțiunii formulate de reclamantă este reprezentat de contestația împotriva refuzului privind eliberarea avizului de angajare, solicitat de către societatea reclamantă pentru dl. B., emis de către pârât. Prin sentința de fond, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a analizat legalitatea actului administrativ dedus judecății, prin prisma dispozițiilor legale incidente, cuprinse în O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, norme speciale aplicabile în materie, și a respins ca neîntemeiată contestația formulată de societatea reclamantă, reținând în esență că cetățeanul străin B. nu îndeplinește condițiile pentru acordarea avizului de angajare în muncă, câtă vreme raporturile de muncă ale acestuia încetaseră de 156 de zile, fiind în ședere ilegală pe teritoriul României din data de 07.04.2023. Înalta Curte constată că soluția instanței de fond este legală, împărtășind punctul de vedere ale acesteia. Astfel, prin adresa din 19.07.2023, emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin către societatea recurentă, s-a arătat că cetățeanul străin B. nu îndeplinește condițiile pentru acordarea avizului de angajare solicitat, respectiv nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. f), coroborat cu art. 6 alin. (4), art. 17 alin. (1) și (4), art. 56 alin. (9) din O.G. nr. 25/2014, în condițiile în care la data depunerii cererii de obținere a avizului, 19.06.2023, străinul în cauză nu mai avea drept de ședere în scop de muncă valabil pe teritoriul României. Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente următoarele dispoziții legale: Art. 4 din O.G. nr. 25/2014: (1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute la alin. (2) și condițiile speciale prevăzute de prezenta ordonanță în funcție de tipul de lucrător. (2) Condițiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele: (...) f) străinul pe care angajatorul intenționează să îl încadreze în muncă îndeplinește condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) și h), art. 11 și art. 27 alin. (2) lit. c) și e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și nu se află în vreunul dintre cazurile de nepermitere a intrării în România prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) și alin. (2) lit. a) din aceeași ordonanță de urgență." Art. 17 alin. (1) și (4) din O.G. nr. 25/2014: "(1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepția celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la același angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE. (...) (4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condițiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a)-d) și f), după caz, cu îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9." Art. 56 alin. (9) din O.G. nr. 25/2014: "(9) Dacă raportul de muncă al străinului încetează înainte de expirarea perioadei pentru care a fost eliberat permisul unic sau Cartea albastră a UE, acestea rămân valabile până la expirarea perioadei pentru care au fost eliberate, dar nu mai mult decât perioada în care străinul beneficiază de indemnizație de șomaj potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, sau nu mai mult de 60 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă dacă străinul nu beneficiază de indemnizație de șomaj." De asemenea, potrivit art. 6 din Ordonanța de urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România: "(1) Intrarea pe teritoriul României poate fi permisă străinilor care îndeplinesc următoarele condiții: a) posedă un document valabil de trecere a frontierei de stat, care este acceptat de statul român; (...) e) pe numele lor nu sunt introduse semnalări în Sistemul informatic național de semnalări în scopul refuzului intrării pe teritoriul statului român; (...) g) pe numele lor nu sunt introduse semnalări în Sistemul de informații Schengen în scopul refuzului intrării; (...) h) nu prezintă pericol pentru apărarea și securitatea națională, ordinea și sănătatea publică." Din analiza coroborată a dispozițiilor legale de mai sus reiese că recurenta-reclamantă a înregistrat cererea pentru emiterea avizului de muncă al cetățeanului străin la data de 28.04.2023, sub nr. x. Însă, la data înregistării acestei cereri, cetățeanul străin B. nu mai îndeplinea condițiile de ședere pe teritoriul României, întrucât permisul de ședere al acestuia își pierduse valabilitatea de drept, deoarece la data de 04.01.2023, societatea D. S.R.L., unde acesta a beneficiat de prelungirea dreptului de ședere, i-a încetat contractul individual de muncă nr. x din 26.07.2022 și nu și-a găsit în perioada de 90 de zile un angajator care să obțină pentru cetățeanul străin un nou aviz de angajare. Prin urmare, la data înregistrării cererii societății recurente pe site-ul IGI-CS - 28.04.2023 - termenul de 90 de zile (cu începere de la data de 04.01.2023) expirase, iar dreptul de ședere al cetățeanului străin B. încetase de drept. Astfel fiind, se constată că la momentul depunerii cererii pentru eliberarea avizului de muncă, nu mai era îndeplinită condiția prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. f), coroborat cu art. 17 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002. În ceea ce privește susținerea recurentei-pârâte în sensul că instanța de fond a reținut în mod greșit că ar fi depus cererea privind emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul străin B. în data de 27.10.2022, în loc de 28.04.2023, Înalta Curte constată că este nefondată. Astfel, data la care face referire recurenta-reclamantă, respectiv 27.10.2022 nu apare menționată nicăieri în considerentele hotărârii recurate, ci instanța de fond a menționat-o ca fiind invocată prin întâmpinarea depusă de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, și nu de către inastanță în propriile considerente. În aceste condiții, critica nu poate fi reținută de către instanța de recurs, dat fiind faptul că instanța de fond nu s-a raportat la această dată în argumentarea respingerii cererii de chemare în judecată, ci a reținut în mod corect că cererea reclamantei pentru obținerea avizului de muncă al cetățeanului străin s-a depus la data de 28.04.2023, astfel cum reiese din probele de la dosar. În consecință, se constată că respingerea cererii de acordare a avizului de muncă pentru cetățeanul străin s-a dispus de către autoritățile de resort în mod corect, în condițiile în care nu erau îndeplinite condițiile legale pentru acordarea acestuia. În consecință, Înalta Curte constată că refuzul intimatului-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin nu este nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, ci, dimpotrivă, a fost emis cu respectarea prevederilor legale incidente în cauză. Prin urmare, actul contestat a fost emis în aplicarea prevederilor legale incidente și în deplin acord cu acestea, fiind respectate condițiile prevăzute de lege în situații precum cea dedusă judecății în prezenta cauză, astfel că soluția instanței de fond este legală și va fi menținută ca atare, nefiind identificate elemente de nelegalitate a acesteia din perspectiva motivului de casare invocat de recurentă.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 655 din 31 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.