ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1714/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1714/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 26 martie 2024
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 03.08.2023 și înregistrată sub nr. x/2023, reclamanții S.C. A. S.R.L. și B. au formulat contestație împotriva adresei nr. x/10.07.2023 privind refuzul de eliberare a avizului de angajare pentru B., din Bangladesh, prin care au solicitat instanței să constate că cererea a fost formulată în termenul legal, să dispună anularea adresei de răspuns și obligarea pârâtei la eliberarea avizului de angajare, în condițiile în care acesta îndeplinește celelalte condiții legale.
Sentința instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 193 din 7 septembrie 2023, Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări – Direcția Migrațiune – Serviciul Pentru Imigrări Tulcea.
A dispus obligarea pârâtului la eliberarea avizului de angajare pentru cetățeanul străin B., în condițiile în care sunt îndeplinite celelalte condițiile legale în afara celor pentru care a fost emis refuzul nejustificat prin adresa de răspuns nr. x/DM/S.I.J.TL./10.07.2023.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Serviciul pentru Imigrări al Județului Tulcea și, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurentul – pârât a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul interpretării date de aceasta cu privire la îndeplinirea de către intimată a condițiilor generale și speciale de eliberare a avizelor de angajare, prevăzute de O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.
De asemenea a fost invocată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile astfel cum este prevăzută de art. 7 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 554/2004, și raportat la prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, pârâtul apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca reclamanții să se adrese direct instanței de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei, la data evaluării condițiilor, Serviciul pentru Imigrări al Județului Tulcea a emis adresa de refuz a solicitării privind avizul de angajare pentru cetățeanul bengale B., a apreciat că nu este îndeplinită condiția legală prevăzută de art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și prevederile art. 4 alin. (2) lit. a) din același act normativ.
Legislația și procedura privind preluare și soluuionarea cererilor pentru eliberarea avizelor de angajare, nu asimilează mențiunile făcute în portalul ICI, ca fiind depunerea documentelor, așa cum rezultă și din mesajul de întâmpinare afișat la momentul accesării aplicației, respectiv: "Transmiterea online a cererii și a documentelor necesare nu reprezintă depunerea documentelor în sensul O.C nr. 25/2014 privind încadrarea in muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și a cetățenilor Confederației Elvețiene, republicată, cu modificările și completările ulterioare și O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, ai modificările și completările ulterioare. Termenul legal de soluționare a cererii curge de la data prezentării la ghișeu în scopul înregistrării cererii și, după caz, a preluării datelor biometrice.
Cu ocazia înregistrării cererii si depunerii documentelor la formațiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări, în funcție de situația dumneavoastră specifică, este posibil să fie solicitate documente suplimentare față de cele transmise online. Transmiterea altor documente decât cele menționate expres in lista specifică a tipului de cerere selecționat, va duce la anularea cererii transmise online. Persoanele al căror drept de ședere expiră în cel mult 30 de zile de la data transmiterii online a cererii de prelungire a dreptului de ședere, sunt obligate să se prezinte la formațiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări înainte de expirarea acestui termen".
În motivarea sentinței nr. 193/2023 se reține faptul că dispozițiile art. 4 alin. (2), lit. f) din O.G. nr. 25/2014, care fac referire la art. 11 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România nu îi sunt aplicabile cetățeanului străin întrucât acesta a intrat în mod legal pe teritoriul României, în prealabil fiind obținut și avizul de angajare de către un angajator.
Contrat celor expuse, interpretarea legii în acest context duce la o singură concluzie: la momentul depunerii cererii pentru eliberarea avizului de angajare în sensul legii, toți cetățenii străini pentru care se dorește obținerea avizului de angajare, indiferent dacă au intrat legal sau nu în România, trebuie să-si fi îndeplinit obligația de a nu rămâne pe teritoriul României, decât până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau după caz, prin permisul de ședere. În consecință, legiuitorul prevede ca și condiție pentru eliberarea avizului de angajare ca cetățeanul străin pentru care se solicit avizul de angajare să nu se afle în ședere ilegala.
Tot în motivare se mai precizează și faptul că reclamantul ar fi depus o cerere pentru eliberarea avizului de angajare la județul Gorj înainte de expirarea dreptului de ședere al cetățeanului bengalez.
De asemena, la nivelul formațiunilor teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări există un program destinat special depunerii de către solicitanți a cererilor pentru eliberarea avizelor de angajare - schimbare angajator, tocmai pentru a preîntâmpina astfel de situații, în care se află și cetățeanul bengalez.
In concluzie mențiunea făcută în portalul IGI nu echivalează cu o cerere depusă în sensul legii, solicitanții având obligația de a se prezenta la ghișeul de lucru cu publicul al instituției înainte de expirarea dreptului de ședere, indiferent că au intrat legal sau ilegal.
Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului promovat de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Serviciul pentru Imigrări al Județului Tulcea a formulat întâmpinare reclamanta S.C. A. S.R.L., în cadrul căreia solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, ca temeinică și legală.
Soluția instanței de recurs
Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că prin sentința recurată, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. și a respins acțiunea formulată de acesta ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar soluția nu a fost recurată, astfel că a intrat în puterea de lucru judecat.
Obiectul acțiunii formulate de reclamantă este reprezentat de contestația împotriva refuzului privind eliberarea avizului de angajare, solicitat de către societatea reclamantă pentru B., emis de către pârât.
Prin sentința de fond, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea formulată de reclamanta și a dispus obligarea pârâtului la eliberarea avizului de angajare pentru cetățeanul străin B., în condițiile în care sunt îndeplinite celelalte condițiile legale în afara celor pentru care a fost emis refuzul nejustificat prin adresa de răspuns nr. x/DM/S.I.J.TL./10.07.2023.
Înalta Curte nu poate împărtăși soluția instanței de fond, constatând că aceasta este eronată, fiind dată cu interpretarea greșită a normelor de drept material.
Astfel, prin adresa nr. x/10.07.2023, emisă de MAI - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări TUlcea, s-a adus la cunoștința intimatei-reclamante faptul că, în ceea ce îl privește pe cetățeanul B. din Bangladesh, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 alin. (1) și alin. (4), coroborat cu art. 4 alin. (2) lit. a) și f) din O.G. nr. 25/2014 și nici prevederile art. 11 alin. (1) și art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, în condițiile în care la momentul depunerii cererii pentru obținerea avizului de angajare, cetățeanul străin nu mai beneficia de un drept de ședere pe teritoriul României, întrucât raportul de muncă cu ultimul angajator a încetat la data de 28.12.2022, trecând mai mult de 90 de zile de la data încetării raportului de muncă, permisul unic fiind expirat de drept.
Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente următoarele dispoziții legale:
Art. 4 din O.G. nr. 25/2014:
(1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute la alin. (2) și condițiile speciale prevăzute de prezenta ordonanță în funcție de tipul de lucrător.
(2) Condițiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele: (...)
f) străinul pe care angajatorul intenționează să îl încadreze în muncă îndeplinește condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) și h), art. 11 și art. 27 alin. (2) lit. c) și e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și nu se află în vreunul dintre cazurile de nepermitere a intrării în România prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) și alin. (2) lit. a) din aceeași ordonanță de urgență."
Art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România:
"Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere."
Art. 17 alin. (1) și (4) din O.G. nr. 25/2014:
"(1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepția celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la același angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE. (...)
(4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condițiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a)-d) și f), după caz, cu îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9."
Art. 56 alin. (9) din O.G. nr. 25/2014:
"(9) Dacă raportul de muncă al străinului încetează înainte de expirarea perioadei pentru care a fost eliberat permisul unic sau Cartea albastră a UE, acestea rămân valabile până la expirarea perioadei pentru care au fost eliberate, dar nu mai mult decât perioada în care străinul beneficiază de indemnizație de șomaj potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, sau nu mai mult de 60 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă dacă străinul nu beneficiază de indemnizație de șomaj."
Din analiza coroborată a dispozițiilor legale de mai sus reiese că recurenta-reclamantă a înregistrat cererea pentru emiterea avizului de muncă al cetățeanului străin la data de 16.05.2023, sub nr. x.
Însă, la data înregistării acestei cereri, cetățeanul străin B. nu mai îndeplinea condițiile de ședere legală pe teritoriul României, întrucât permisul de ședere al acestuia își pierduse de drept valabilitatea, în baza art. 56 alin. (9) din O.G. nr. 25/2014, în condițiile în care contractul individual de muncă al acestuia, nr. 25 din 02.06.2022, încheiat cu societatea S.C. C. S.R.L., încetase la data de 28.12.2022.
Prin urmare, la data înregistrării cererii societății intimate – 16.05.2023– permisul unic de muncă expirase. Corelativ, dreptul de ședere al cetățeanului străin B. încetase de drept, cu consecința neîndeplinirii condițiilor pentru acordarea avizului de muncă.
Astfel fiind, se constată că la momentul depunerii cererii pentru eliberarea avizului de muncă, cetățeanul străin nu mai îndeplinea condiția prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. f), coroborat cu art. 11 alin. (1) și art. 17 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002.
Așadar, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost dată cu interpretarea greșită a acestor dispoziții, câtă vreme obținerea avizului de angajare pentru cetățenii străini este condiționată de îndeplinirea cerințelor legale, printre acestea regăsindu-se și aceea ca cererea să fie formulată pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
În consecință, se constată că în cauză se impunea respingerea cererii de acordare a avizului de muncă pentru cetățeanul străin, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru acordarea acestuia.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că refuzul intimatului-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări – Direcția Migrațiune – Serviciul Pentru Imigrări Tulcea nu este nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, ci, dimpotrivă, a fost emis cu respectarea prevederilor legale incidente în cauză.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Serviciul pentru Imigrări al Județului Tulcea împotriva sentinței nr. 193 din 7 septembrie 2023 a Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal; va casa în parte sentința recurată și, rejudecând: cererea de chemare în judecată formulată de reclamana S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.
De asemenea, va menține celelalte dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Serviciul pentru Imigrări al Județului Tulcea împotriva sentinței nr. 193 din 7 septembrie 2023 a Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamana S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 26 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.