Decizia nr. 2889/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1687/2024 a Tribunalului Cluj

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea depusă pe rolul Tribunalului Cluj la data de 23 februarie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Federația Română de Handbal, anularea Hotărârii Consiliului de Administrație al Federației Române de Handbal din data de 20.01.2024. Prin sentința civilă nr. 1687/2024, Tribunalul Cluj a respins excepția necompetenței teritoriale, și a admis excepția necompetenței materiale, iar competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Curții de Apel Cluj. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 330 din data de 23 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: A admis excepția lipsei de interes, invocată de pârât.

A respins acțiunea formulată de reclamantul A., îîn contradictoriu cu pârâta Federația Română de Handbal, ca lipsită de interes. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 330 din data de 23 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru soluționarea pe fond. În motivare, recurentul a afirmat că instanța nu a ținut seama de normele și reglementările legale incidente în speță, reținând greșit faptul că nu a menționat încălcarea unui drept propriu.

Arată că la convocarea ședinței nu a fost respectat termenul de 7 zile în care avea dreptul de a studia ordinea de zi, materialele incidente, de a formula opinii si puncte de vedere si de a dezbate toate punctele de pe ordinea de zi, fiind astfel vătămat în exercitarea drepturilor decurgând din calitatea de membru al Consiliului de administrație. Invocă, în susținerea criticilor formulate o serie de prevederi din R.O.F. al C.A. al Federației Române de Handbal pretins încălcate, respectiv art. 3.1. Drepturile și obligațiile membrilor C.A., art. 6. Ordinea de zi, art. 5.2., art. 9. 4. Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Federația Română de Handbal a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, precum și respingerea recursului.

II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente: Astfel, se reține că reclamantul a solicitat anularea Hotărârii Consiliului de Administație al Federației Române de Handbal din data de 20.01.2024, susținând că această hotărâre ar fi nelegală, fără a invoca însă niciun motiv pentru care consideră că hotărârea atacată l-ar putea vătăma. În aceste condiții, în mod corect prima instanță a respins acțiunea, ca lipsită de interes. În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara." Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrative competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată pentru un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept." De asemenea, în conformitate cu art. 8 alin. (1 1 ) din același act normativ: "persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat". Prin urmare, în sensul art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, reclamant poate fi orice persoană, fizică sau juridică, dacă îndeplinește condiția de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei însăși sau altui subiect de drept.

Așa cum rezultă din teoria contenciosului administrativ, prevederile legale mai sus citate consacră o categorie a contenciosului subiectiv, în sensul ca o acțiune în această materie poate fi formulată numai dacă și sub condiția dovedirii faptului că reclamantului i-a fost cauzată o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim. În cauză, în motivarea acțiunii, reclamantul nu a indicat care este eventualul drept sau interes legitim al acestuia care ar fi fost vătămat prin modalitatea de convocare pretins nestatutară. Prin urmare, o pretinsă vătămare a drepturilor și intereselor sale legitime care decurg din calitatea de membru al CA, invocată formal în susținerea motivului de nelegalitate invocat, nu suplinește exigențele prevederilor legale aplicabile.

În aceste condiții, Înalta Curte reține, în acord cu prima instanță, că în cauză, simpla calitate de membru în consiliul de administrație al federației, în lipsa unei prevederi legale exprese, nu îi conferă recurentului-reclamant posibilitatea de a declanșa un control de legalitate asupra hotărârii Consiliului de administrație. III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Față de cele arătate în precedent, observând prevederile art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 330 din data de 23 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 330 din data de 23 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 28 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.