ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2268/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 25.08.2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2023, reclamanta Club Sportiv Municipal Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., suspendarea hotărârilor Federației Române de Handbal - Comisia de Soluționare a Litigiilor nr. 653/28.04.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023 și a Federației Române de Handbal - Comisia Centrală de Apel nr. 102/24.05.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, până la soluționarea definitivă a prezentei acțiuni în anulare; anularea hotărârilor Federației Române de Handbal - Comisia de Soluționare a Litigiilor nr. 653/28.04.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023 și a Federației Române de Handbal - Comisia Centrală de Apel nr. 102/24.05.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 608 alin. (1) lit. a), b), d), e), g) și h) C. proc. civ., și, în principal, trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Constanța, secția civilă, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Constanța, secția I civilă.

În subsidiar, reclamanta a solicitat pronunțarea hotărârii de anulare și administrarea probelor solicitate și neadministrate de către instanțele arbitrale și, după administrarea acestora, în rejudecarea fondului, să dispună:

- în principal, respingerea acțiunii, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului A.;

- în subsidiar, respingerea acțiunii, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a reclamantei CSM Constanța;

- în al doilea subsidiar, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, ca urmare a admiterii excepției de neexecutare;

- în al treilea subsidiar, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 14 din 1 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Club Sportiv Municipal Constanța, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea uneia dintre Secțiile a III-a sau a IV-a civile din cadrul Curții de Apel București.

În motivare, s-a avut în vedere că la stabilirea instanței competente să soluționeze cauza nu prezintă relevanță calitatea de profesionist a uneia dintre părți, ci obiectul și natura litigiului, astfel cum s-a reținut prin decizia nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Prin raportare la dispozițiile art. 3 alin. (2) și alin. (3) C. civ. și art. 14 alin. (1)

1

, alin. (2) și alin. (2)

1

din Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului, reținând și conținutul concret al contractului de activitate sportivă nr. 6924 din 31 ianuarie 2022, instanța a arătat că prin intermediul contractului nu s-au stabilit între părți raporturi contractuale decurgând din exploatarea unei întreprinderi, acesta fiind un contract civil care conferă cadrul în care sportivul profesionist să practice sportul.

S-a apreciat că obiectul și natura litigiului decurg direct din raporturile contractuale astfel instituite între părți și determină competența materială funcțională a uneia dintre Secțiile a III-a sau a IV-a civile din cadrul Curții de Apel București, fiind lipsită de relevanță sub acest aspect eventuala calitate de profesionist a părților litigante.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a pronunțat sentința nr. 48 din 9 aprilie 2024 în dosarul nr. x/2024, prin care a admis excepția de necompetență materială procesuală, invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a făcut aplicarea celor statuate prin deciziile nr. 18/2016 și nr. 17/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în recurs în interesul legii, reținând că litigiul trebuie calificat ca fiind unul cu profesioniști întrucât, dincolo de calitatea de profesioniști a ambelor părți implicate în prezentul litigiu (persoană fizică/juridică ce desfășoară o activitate organizată), atât natura litigiului, cât și obiectul său pot atrage competența unei instanțe specializate în litigii cu profesioniști.

A constatat că obiectul litigiului îl reprezintă răspunderea contractuală, în temeiul contractului de activitate sportivă, iar natura juridică a raportului dedus judecății decurge din pretențiile formulate în temeiul acestui contract, care este unul distinct de cel de muncă, ce beneficiază de o reglementare specială inclusiv din perspectiva competenței, contract care cuprinde drepturi și obligații inerente realizării scopului pentru care există structura sportivă care asigură pregătirea sportivului profesionist și participarea sa la activitățile sportive.

Prin urmare, a apreciat că drepturile și obligațiile deduse judecății nu sunt orice fel de drepturi civile, ci drepturi și obligații tipice, de esența realizării activității profesioniste desfășurate de părțile litigante, activitate care realizează toate cerințele exploatării unei întreprinderi, în definiția dată de art. 3 alin. (3) C. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină, la rândul său, competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ., "Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere."

În speță, condițiile prevăzute de textul de lege anterior menționat sunt îndeplinite, având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două secții cu specializări diferite din cadrul Curții de Apel București, respectiv între secția a V-a civilă, care a considerat că litigiul se soluționează de instanța de drept civil, dat fiind natura civilă a contractului, și secția a IV-a civilă, instanța în fața căreia s-a ivit conflictul, care a apreciat că este vorba de un litigiu cu profesioniști, în competența materială procesuală a secției a V-a civilă, invocând dispozițiile deciziilor nr. 18/2016 și nr. 17/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în recurs în interesul legii.

Prin Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Completul de recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, referitoare la reorganizarea unor secții sau complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii în cadrul secțiilor civile, că pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, nu după calitatea de profesionist a uneia dintre părți, criteriu ce nu are acoperire în dreptul pozitiv.

Astfel, regula în materie de competență este aceea că se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în funcție de obiectul și natura cauzei deduse judecății.

În ceea ce privește noțiunea de profesionist, Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) C. civ. "sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere", iar dispozițiile art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., includ în noțiunea profesionist categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

Prin urmare, din categoria profesioniștilor fac parte persoanele fizice sau juridice autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, însă, pentru calificarea litigiilor ca fiind cu profesioniști sunt avute în vedere activitățile întreprinse de aceștia în legătură cu specificul activității lor, în limitele legii.

În acest sens, chiar dacă una dintre părțile din cauză este profesionist, acest lucru nu transformă ipso facto toate litigiile în care aceștia participă în litigii cu profesioniști.

În speță, Înalta Curte constată că se solicită anularea hotărârilor Federației Române de Handbal - Comisia de Soluționare a Litigiilor nr. 653/28.04.2023, în dosarul nr. x/2023 și a Federației Române de Handbal - Comisia Centrală de Apel nr. 102/24.05.2023, în dosarul nr. x/2023, pronunțate în rezolvarea unui conflict apărut în legătură cu modalitatea de executare și încetare a unui contract de activitate sportivă, astfel încât, în speță, nu se ridică probleme pentru a căror dezlegare să fie necesară interpretarea și aplicarea unor norme specifice activității profesioniștilor, ci aspecte referitoare la executarea unui contract civil de prestări servicii.

Înalta Curte reține că, în aprecierea naturii juridice a acțiunii cu care instanța a fost învestită, este relevantă natura litigiului dedus judecății și temeiul juridic invocat și aplicabil în cauză, or, raportat la datele speței, acțiunea de față ce are la bază contractul de prestări servicii este în mod indubitabil o acțiune civilă, indiferent de calitatea de profesioniști sau neprofesioniști a părților implicate în acest proces.

În consecință, obiectul procesului nu are legătură cu specificul activității comerciale, iar litigiul nu poate fi calificat drept unul cu profesioniști în sensul legii și care să determine aplicabilitatea celor stabilite prin art. 226 lit. b) din Legea nr. 71/2011.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă material să soluționeze cauza dedusă judecății este Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.