ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1017/2025

Ședința publică din data de 5 iunie 2025

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 656/28.04.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Federația Română de Handbal - Comisia de soluționare a litigiilor a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței sale, a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului A. și a calității procesuale pasive a pârâtului B., a admis cererea formulată de reclamant și a obligat pârâtul la plata în termen de 15 zile de la comunicare a următoarelor sume: 144.000 RON, reprezentând drepturi financiare restante aferente perioadei 07-12.2022; 1.000 RON, cu titlu de taxa de memoriu și 2.448 RON, cu titlu de onorariu de avocat.

Prin decizia nr. 103/24.05.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Comisia de Apel din cadrul Federației Române de Handbal a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de apelantul B., a respins apelul ca nefondat și a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatului A., în cuantum de 2.460 RON, cu titlu de onorariu de avocat.

Împotriva acestor hotărâri, la 25.08.2023, B. a formulat acțiune în anulare, solicitând: 1. suspendarea acestora până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare; 2. anularea acestora și: a) în principal, trimiterea cauzei spre competentă judecare Judecătoriei Constanța, secția Civilă; b) în subsidiar, trimiterea cauzei spre competentă judecare Tribunalului Constanța, secția I civilă; c) în subsidiar, pronunțarea hotărârii de anulare și administrarea probelor solicitate și neadministrate de către instanțele arbitrale și, după administrarea acestora, rejudecarea fondului în sensul: c.1.) în principal, a respingerii acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului A.; c.2.) în subsidiar, a respingerii acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a B.; c.3.) în subsidiar, a respingerii acțiunii ca neîntemeiată ca urmare a admiterii excepției de neexecutare; c.4.) în subsidiar, a respingerii acțiunii ca neîntemeiată; d) în subsidiar, rejudecarea în fond în sensul: d.1.) în principal, a respingerii acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului A.; d.2.) în subsidiar, a respingerii acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a B.; d.3.) în subsidiar, a respingerii acțiunii ca neîntemeiată ca urmare a admiterii excepției de neexecutare; d.4.) în subsidiar, a respingerii acțiunii ca neîntemeiată. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului A. la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 25/01.03.2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare și a obligat reclamantul B. la plata către pârât a sumei de 2.952 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentintei civile menționate, B. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În susținerea demersului procesual, recurentul a afirmat că instanța de fond a nesocotit atât regulile de procedură cuprinse în art. 13-15, art. 22, art. 548, art. 567-568, art. 580, art. 608 și art. 616 C. proc. civ., a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, cât și normele de drept material reglementate de art. 269 Codul muncii, art. 1.205, art. 1.315-1.316 și art. 1.555-1.556 C. civ., pe care le-a aplicat greșit.

Astfel, în esență, a susținut că opus dispozițiilor art. 548 C. proc. civ. și dezlegărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 10/2024, s-a apreciat că instanțele arbitrale ale Federației Române de Handbal au competență să judece litigiile dintre membrii neafiliați - pârâtul -, și cei afiliați - recurentul -, în lipsa unei convenții arbitrale scrise sau a unui acord de cesiune de contract.

Potrivit recurentului, contrar art. 269 Codul muncii și jurisprudenței instanței supreme, s-a reținut că instanțele arbitrale ale Federației Române de Handbal dețin atribuții în judecarea unor litigii de muncă rezervate ex lege competenței exclusive a instanțelor judecătorești.

A reproșat instanței faptul că, deși dispozițiile art. 580 C. proc. civ. au caracter imperativ, a considerat că se poate deroga de la acestea și a reținut că este legală citarea unei părți la o altă adresă decât cea indicată în actele procesuale și la un alt reprezentant, respectiv pe e-mail, fără ca partea să fi solicitat expres această modalitate de citare și fără a exista dovada confirmării recepției acestei comunicări de către persoana citată.

Cu referire la dispozițiile art. 575 alin. (2) C. proc. civ., a arătat că greșit a apreciat instanța de fond faptul că în procedura arbitrală ar fi permisă judecata fără citarea părților și tot astfel ar fi permisă încălcarea principiilor dreptului la apărare, al contradictorialității sau principiul oralității.

În continuare, a învederat că instanța a nesocotit normele cuprinse în art. 567 și art. 568 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., întrucât hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului, cel puțin una dintre părți a declarat că înțelege să invoce caducitatea, iar părțile nu au fost de acord cu continuarea judecății.

A mai susținut că, în contradicție cu dispozițiile imperative ale C. proc. civ. și ale art. 6 din C.E.D.O. privind exigența motivării hotărârii judecătorești, aplicabile mutatis mutandis și hotărârilor arbitrale, și cu încălcarea art. 22 alin. (6) C. proc. civ., instanța statală a considerat că instanțele arbitrale pot să procedeze în a judeca o cauză fără să se pronunțe asupra cererii de recuzare formulată față de membrii Comisiei de soluționare a litigiilor din cadrul Federației Române de Handbal și fără a analiza argumentele de fond ale uneia dintre părți.

De asemenea, a reproșat instanței de fond faptul că a considerat dreptul părților de a administra probe un lux teoretic.

Din perspectiva încălcării ordinii publice și a dispozițiilor imperative ale legii, recurentul a susținut că instanța statală, menținând interpretarea instanțelor arbitrale cu privire la excepția de neexecutare și cesiunea contractului, a nesocotit dispozițiile de drept material cuprinse în art. 1.555-1.556 C. civ., respectiv în art. 1.205 și art. 1.315-1.316 din același cod.

În încheiere, a precizat că au fost încălcate dispozițiile art. 6 și art. 22 alin. (2) C. proc. civ., prin validarea procedurii desfășurate în fața instanței arbitrale.

Intimatul nu a uzat de dreptul procesual de a formula întâmpinare.

Prin rezoluția de primire a dosarului din 19.12.2024, s-a constatat că cererea de recurs nu este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.092,5 RON, potrivit art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În aceste condiții, prin adresa emisă la 20.12.2024, comunicată recurentului la 08.01.2025, Înalta Curte i-a pus în vedere, sub sancțiunea anulării cererii, să achite taxa judiciară de timbru datorată, cu mențiunea că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, o astfel de cerere nefiind formulată de către recurent.

Prin rezoluția din 27.03.2025, în vederea soluționării căii extraordinare de atac a recursului, s-a fixat termen de judecată la 05.06.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului, invocată din oficiu.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 248 alin. (1) din același cod, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, ce țin de fondul ori de conținutul cererii de recurs, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Excepția netimbrării reprezintă modalitatea procesuală prin care instanța ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepții de procedură absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanță.

Prin dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

Articolul 32 din același act normativ prevede că, "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Prin aceeași comunicare instanța aduce la cunoștința părții posibilitatea formulării, în condițiile legii, a cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru partea poate formula cerere de reexaminare în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Conform art. 486 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurentul nu s-a conformat obligației ce îi revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 2.092,5 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, așa cum rezultă din procesul-verbal de înmânare, aflat la fila x verso din dosarul de recurs.

Având în vedere că plata taxelor judiciare de timbru este o condiție legală pentru începerea proceselor civile, în raport de fiecare fază procesuală, obligația de achitare anticipată a acestora este justificată, ca și sancțiunea anulării cererii, în caz de neplată, așa cum s-a apreciat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul liber la justiție nu este un drept absolut, iar în legătură cu stabilirea taxelor judiciare de timbru, instanța de contencios european a reținut că, deși instituirea taxei judiciare de timbru reprezintă o ingerință în exercitarea dreptului de acces la justiție, prin aceasta se urmărește un scop legitim, vizând, în esență, buna administrare a justiției. Astfel, s-au reafirmat coordonatele dreptului de acces la o instanță, în sensul că dreptul de a sesiza tribunalul, ca un element esențial al dreptului la un tribunal, nu este absolut, ci poate fi limitat prin lege, statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere în acest sens.

Reținând că partea nu a dat curs solicitării instanței, neachitând taxa judiciară de timbru datorată până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sens în care devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ. raportat la art. 486 alin. (2) din același cod.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul B. împotriva sentinței civile nr. 25/01.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul B. împotriva sentinței civile nr. 25/01.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2025.