ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 86/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta Federația Romana de Handbal a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 334.503,8 RON, reprezentând sume de bani achitate de reclamantă ca parte responsabilă civilmente în dosarul penal nr. x/2015

Sentința pronunțată de Tribunalul București: Prin sentința civilă nr. 1937 din 17 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta Federația Română de Handbal și a obligat pe pârâtul A. la plata către reclamantă a sumei de 334.503,8 RON - daune civile în regres.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București: Prin decizia nr. 1400 A din 26 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat apelantul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 1937 din 17 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Federația Română de Handbal.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei nr. 1400 A din 26 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pârâtul A. a declarat recurs. Calea de atac nu a fost motivată, pârâtul precizând doar că înțelege să declare recurs.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte și apărările formulate: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 20 aprilie 2021, fiind aleatoriu repartizat spre soluționare completului de judecată nr. 5. Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (11 ianuarie 2019), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 10 ianuarie 2022, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: Cererea de recurs formulată de pârâtul A. nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, recurentul arătând doar că înțelege să declare recurs împotriva deciziei nr. 1400 A din 26 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Examinând cererea de recurs, se constată că aceasta nu este motivată, fiind o simplă declarație de recurs ce nu conține vreo critică de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii. În aceste condiții, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.