Decizia nr. 611/2025 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Comisiei de Soluționare a Litigiilor din cadrul Federației Române de Handbal, la 1 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat să se constate încetarea fără justă cauză a contractului de activitate sportivă nr. 18 din 27 iunie 2019, înregistrat în evidențele federației sub nr. x din 14 august 2019, din inițiativa clubului, obligarea pârâtului la plata sumei de 565.263 RON net, reprezentând drepturi financiare aferente perioadei 1 iulie 2020 - 25 ianuarie 2022, a sumei de 124.737 RON, reprezentând compensații financiare până la finalul perioadei contractuale, precum și a sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin hotărârea nr. 600 din 28 martie 2022, pronunțată de Comisia de Soluționare a Litigiilor din cadrul Federației Române de Handbal, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant. A fost constatată încetarea fără justă cauză a raporturilor contractuale dintre părți, din inițiativa pârâtului. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 565.263 RON net, reprezentând drepturi financiare restante aferente perioadei 1 iulie 2020 - 25 ianuarie 2022, conform art. IV pct. 1 din contractul de activitate sportivă nr. 18 din 27 iunie 2019, precum și a sumei de 124.737 RON net, cu titlu de compensație pentru perioada 26 ianuarie 2022 - 31 mai 2022, în temeiul art. 26.6 din Regulamentul privind statutul antrenorului, în termen de 15 zile de la comunicare. De asemenea, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6.000 RON.

Împotriva acestei hotărâri pârâtul B. a formulat apel, iar prin decizia nr. 2 din 18 august 2022, pronunțată de Comisia de Apel din cadrul aceleiași federații, în dosarul nr. x/2022, s-a respins apelul, ca nefondat, fiind menținută hotărârea apelată.

Împotriva hotărârii nr. 600 din 28 martie 2022, menținute prin decizia nr. 2 din 18 august 2022, a formulat acțiune în anulare pârâtul B.. Prin sentința civilă nr. 8/F din 31 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă acțiunea în anulare, ca inadmisibilă, pârâtul B. fiind obligat să plătească reclamantului A. suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva acestei sentințe pârâtul B. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanțe. Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată. La termenul de judecată din 14 noiembrie 2023, avocatul C. a depus la dosar certificatul care atestă decesul intimatului-reclamant și extras din certificatul de moștenitor suplimentar nr. 26 din 29 septembrie 2023, emis de B.I.N. D., potrivit căruia unica moștenitoare a intimatului este soția acestuia, E.. Prin încheierea din 14 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. La 3 februarie 2025 a fost întocmit referatul cu propunerea fixării a unui termen de judecată în vederea discutării perimării recursului în temeiul dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.

Înalta Curte a luat în examinare excepția perimării cererii de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., asupra căreia reține următoarele: Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite în condițiile impuse de lege, în ordinea și cu respectarea termenelor legale sau stabilite de judecător, părțile fiind obligate să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind finalizarea acestuia. Potrivit art. 416 C. proc. civ. "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." De asemenea, conform art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes." Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni. Perimarea are nu doar un rol sancționator, ci și natura juridică a unei prezumții de desistare care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei. Aceasta operează de drept în momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., constând în rămânerea cauzei în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, termen care începe să curgă de la data ultimului act de procedură care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind determinat în cauză de data pronunțării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei. Astfel, Înalta Curte constată că, la data de 14 noiembrie 2023, ca urmare a intervenirii decesului intimatului-reclamant A., s-a constatat intervenită suspendarea de drept a judecății recursului, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. Încheierea de ședință din 14 noiembrie 2023 reprezintă ultimul act de procedură întocmit în cauză, în sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ. Așadar, de la momentul constatării suspendării, dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere, în sensul îndeplinirii de către părți a unui act de procedură în vederea judecării procesului ori de suspendare a cursului perimării, în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ. Potrivit art. 415 pct. 2 din același cod, judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6. Conform dispozițiilor legale anterior evocate, indicarea moștenitorilor părții decedate este condiția necesară pentru redeschiderea procesului, la cererea oricăreia dintre părți. În cauză, de la data suspendării, respectiv 14 noiembrie 2023, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care procesul a rămas în nelucrare din motive imputabile părților, care nu au solicitat introducerea în cauză a moștenitoarei intimatului-reclamant complementar formulării unei cereri de redeschidere a procesului în scopul repunerii cauzei pe rol și nu au făcut nici un alt act de procedură în sensul judecării cauzei. Înalta Curte constată că din actele depuse la dosarul de recurs rezultă că intimatul-reclamant a decedat la data de 13 iulie 2023, iar soția supraviețuitoare a acestuia, E., nu a formulat cerere de introducere în cauză. Lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului este sancționată de lege cu perimarea, sancțiune ce operează de drept. Dispozițiile art. 416 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. prevăd că pentru a opera perimarea cererii, trebuie ca pricina să rămână în nelucrare timp de 6 luni, ca termenul de perimare să nu fi fost întrerupt ori suspendat pentru vreuna din cauzele indicate la art. 417 și art. 418 C. proc. civ., iar lăsarea cauzei în nelucrare să nu se datoreze unor motive neimputabile părții. Una dintre ipotezele în care cauza rămâne în nelucrare o constituie intervenirea decesului părții pe parcursul procesului, conform art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., caz în care suspendarea judecății intervine de drept, independent de voința părții, până la introducerea în cauză a moștenitorilor. În această situație, reluarea judecății litigiului se realizează prin cererea de redeschidere a procesului formulată de partea interesată, "făcută cu arătarea moștenitorilor". Prin urmare, redeschiderea judecății se poate solicita atunci când se cunosc persoanele care au calitate de moștenitor, dat fiind că ea determină și preluarea poziției procesuale a părții decedate. Deși în cauza pendinte continuarea judecării procesului s-ar fi putut realiza prin formularea unei cereri în acest scop, fie de soția supraviețuitoare, în calitate de moștenitor, fie de recurentul-pârât, în sensul solicitării redeschiderii procesului și introducerii în cauză a moștenitoarei intimatului-reclamant, totuși, părțile au rămas în pasivitate, astfel că dosarul a fost lăsat în nelucrare mai mult de 6 luni. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 8/F din 31 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. În ceea ce privește cererea formulată de intimatul-reclamant A. privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că partea în favoarea căreia s-ar produce efectul obligării recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, în raport cu soluția pronunțată în cauză, nu mai există. De asemenea, se reține că, în interiorul termenului de perimare de 6 luni, nu s-a formulat cerere de introducere în cauză a moștenitoarei intimatului-reclamant, care, conform înscrisurilor aflate la dosarul de recurs, a efectuat plata onorariului avocațial solicitat prin întâmpinare, operațiune care a fost dovedită la acest termen de judecată. Or, lipsa transmiterii calității procesuale a părții decedate, în condițiile legii, împiedică Înalta Curte să se pronunțe asupra cererii formulate de intimatul-reclamant, întrucât nu s-a produs efectul preluării de către soția supraviețuitoare a solicitării acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată.