ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4309/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul Clubul Sportiv al Armatei Steaua București (UM 02301 București) a chemat în judecată pe pârâții A. și Federația Română de Handbal, solicitând anularea Hotărârii arbitrale nr. 34/17.04.2019, pronunțată de Comisia Centrală de Apel, în dosarul arbitral nr. x/2019 și suspendarea executării silite a hotărârilor executorii nr. 34/17.04.2019 a Comisiei Centrale de Apel și a hotărârii nr. 423/25.03.2019 a Comisiei de Memorii până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 967 din data de 16.10.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantul Clubul Sportiv al Armatei Steaua București (UM 02301 BUCUREȘTI), în contradictoriu cu pârâții A. și Federația Română de Handbal, a anulat în parte Hotărârea nr. 34/17.04.2019 dată de Federația Română de Handbal-Comisia Centrală de Apel în privința sumei de 5917 RON reprezentând venit datorat cu titlu de primă pentru obținerea locului 2 în Cupa României, sezon 2018-2019, menținând în rest hotărârea atacată. Totodată, a obligat reclamantul la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către pârâtul A..

Împotriva sentinței civile nr. 967 din data de 16.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, precum și obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

În susținerea motivelor de recurs, recurentul-pârât a susținut, în esență, că demersul judiciar se îndreaptă exclusiv asupra admiterii în parte a cererii reclamantului în considerarea motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. f) din C. proc. civ. - tribunalul arbitral a dat mai mult decât ce s-a cerut.

Astfel, recurentul a arătat că instanța de fond a omis să rețină că a fost despăgubit cu o sumă sensibil mai mică, respectiv 555.065 RON, iar diferența este reprezentată de contravaloarea bonusurilor aferente condițiilor suspensive care s-ar fi putut împlini după încetarea contractului.

În esență, recurenta susține că: a pretins de la bun început, prin cererea adresată instanței arbitrale valoarea tuturor obligațiilor scadente, inclusiv a bonusurilor pentru perceperea cărora se împlinise condiția suspensivă (a pretins suma totala de 629.031 RON din care suma de 555.065 RON reprezintă drepturi cu natură salarială, iar suma de 73.966 RON care reprezintă întocmai contravaloarea stimulentelor de obiectiv în cuantumul a 36.983 RON anual); prin soluția definitivă a instanței arbitrale nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ci, din contră, sensibil mai puțin decât ceruse; a fost despăgubit în două moduri, prin obligarea clubului intimat reclamant la veniturile nerealizate in ceea ce privește obligațiile certe scadente - salarii și bonus - și prin obligarea la restituirea cheltuielilor - pe care era chemat să le suporte fie contractual, fie regulamentar - astfel încât am folosit terminologia de "despăgubire totală" pentru veniturile datorate și pe cea de "alte pretenții" pentru cheltuielile pe care clubul era chemat să le restituie fie contractual, fie regulamentar.

În realitate, suma de 629.031 RON pe care a pretins-o inițial Comisiei de Memorii a FRH cu titlu de drepturi financiare reprezintă diferența dintre: valoarea totală a tuturor veniturilor cuvenite recurentului pârât în temeiul contractului de joc (pana la data la care ar fi expirat durata acestuia in 2021); valoarea veniturilor încasate de acesta înainte de denunțarea unilaterala fara justă cauză a contractului de joc de către clubul intimat reclamant. Implicit, ea cuprinde și bonusurile datorate pentru obiectivele care constituie împlinirea condițiilor suspensive.

Prin contractul încheiat între părți se stabilise ca clubul intimat reclamant să asigure jucătorului recurent pârât veniturile contractate și să restituie sportivului cheltuielile de transport aerian pe care clubul intimat reclamant se angajase sa le suporte. Mai mult, regulamentul de organizare a activității sportive impunea clubului intimat reclamant să asigure jucătorului recurent și baza materială necesară pregătirii fizico-tactice pentru joc. Apoi, pe calea Anexei financiare la contract, părțile au defalcat sumele convenite contractual. Astfel, cheltuielile asumate de club au fost stabilite într-o manieră determinabilă (fiind limitate la două călătorii tur retur București-Split pentru fiecare sezon), iar veniturile împărțite în doua categorii de drepturi, financiare - drepturile periodice (asimilate salariului) și stimulentele (primele de joc si bonusurile de obiectiv, care comporta un regim diferit in ipoteza denunțării unilaterale fara justa cauza a contractului).

In acest sens, recurentul amintește că instituția raporturilor contractuale din dreptul sportiv impune în principiu despăgubirea jucătorilor și/sau antrenorilor cu valoarea drepturilor financiare cuvenite acestora până la finalul contractului, fără luarea in considerare a stimulentelor pentru condițiile suspensive care s-ar împlini ulterior încetării contractului (întrucât cele cuvenite pentru condițiile deja împlinite se convertesc in obligații neonorate ale clubului).

Din veniturile totale contractate în cuantum de 995.663 (nouăsutenouăzecișicinci șasesuteșaizecișitrei) RON, anexa financiara a calificat suma totală de 884.714 drept venituri periodice certe și a repartizat restul, în cuantumul a 110.949, ca prime sau ca bonusuri de obiectiv afectate de condiții suspensive. Dintre acestea, a pretins și bonusul pentru clasarea pe locul secund în Cupa României (condiție suspensivă care s-a împlinit în timpul contractului care a încetat abia în 17 aprilie 2019, data rămânerii definitive a soluției arbitrale.

Or, diferența dintre suma solicitată si suma primită este de 73.966 RON care reprezintă întocmai suma stimulentelor de obiectiv in cuantumul a 36.983 RON pentru sezonul 2018-2019 și in cuantumul a 36.983 RON pentru sezonul 2019 - 2020 pe fiecare dintre cele două sezoane competiționale). Ulterior, Comisia de Apel a admis apelul si a obligat clubul intimat recurent în prezenta cauză la bonusul cuvenit pentru plasarea pe locul secund in Cupa României și la restituirea cheltuielilor (care nu se socotesc în rândul veniturilor contractate)

Prin urmare, atunci când recurentul pârât a solicitat instanței arbitrale "despăgubiri totale", a urmărit să sublinieze că acestea cumulează atât drepturi financiare periodice (atât cele scadente, cât și cele certe datorate in viitor potrivit eșalonării din Anexa financiară), cât si stimulentele (primele de joc si bonusurile pentru obiectivul care fusese deja atins, respectiv clasarea pe locul II in Cupa României și care devenise scadent înainte de încetarea contractului, care a survenit abia în 17 aprilie 2019, data rămânerii definitive a soluției arbitrale).

Separat de această "despăgubire totală" privind ambele categorii de venituri, pârâtul a mai solicitat si restituirea cheltuielilor pe care clubul convenise să le suporte (contravaloarea a doua bilete de avion dus/întors in fiecare sezon/sau pe care clubul le datora in temeiul îmbogățirii fără justă cauză - contravaloarea abonamentelor la sala de forță (in condițiile in care toate regulamentele de organizare a activității sportive cluburilor obligația de a asigura baza materială necesara pregătirii sportivilor).

Prin urmare, natura juridica a acestora nu era cea de venituri asigurate sportivului, ci de speze care cad in sarcina clubului intimat-reclamant fie in temeiul contractului, fie in temeiul obligațiilor care îi revin în baza regulamentului de organizare a activității sportive.

Or, diferența de natură juridică pentru care a pretins dezdăunări (venituri/cheltuieli) este rațiunea care impune ca suportare spezelor să fie pretinsă separat de obligarea la plata veniturilor cuvenite sportivului (singurele care se cumulează în despăgubirea totală pretinsa în cauza).

Ca atare, bonusul pentru câștigarea Cupei României reprezintă o obligație asumata prin anexa financiara, pentru o condiție care a fost împlinită înainte de încetarea contractului și neonorată de către clubul sportiv la data introducerii acțiunii arbitrate.

Prin urmare, bonusul pentru câștigarea Cupei României a fost pretins odată cu celelalte obligații certe ale clubului care a denunțat unilateral fara justa cauza contractul încheiat cu jucătorul recurent parat în cuprinsul despăgubirii care a devenit astfel "totală", fără a încorpora și restituirea cheltuielilor asumate convențional sau datorate regulamentar de club. "Despăgubirea totală" a vizat totalitatea obligațiilor certe si scadente ale clubului intimat reclamant.

Așadar, rațiunea pentru care jucătorul a solicitat global drepturile de bonusare împreună cu celelalte drepturi contractuale, iar nu în mod distinct, așa cum s-a întâmplat cu sumele privind cheltuielile de transport și abonamentul la sala de sport este acela că cele două categorii de sume au un regim juridic distinct.

De aceea, a admite că obligația de a plăti bonusurile sau primele nu întregește obligațiile certe și scadente care compun latura pecuniară a raportului juridic dintre părți, ar însemna să transformăm obligația de a plată a bonusului într-una pur potestativă, ceea ce nu este permis. într-un atare context, cluburile s-ar putea "scuti" de obligația de a plăti primele și bonusurile denunțând unilateral contractele sportivilor și/sau antrenorilor.

Intimatul-reclamant Clubul Sportiv al Armatei Steaua București (UM 02301 BUCUREȘTI) a formulat întâmpinare față de recursul recurentului-pârât, solicitând respingerea acestuia ca rămas fără obiect și lipsit de interes.

Recurentul-pârât A. a formulat răspuns la această întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor invocate și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a apărărilor formulate de către intimatul-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

5.1. Stuația de fapt:

Reclamantul CLUBUL SPORTIV AL ARMATEI STEAUA BUCUREȘTI (UM 02301 BUCUREȘTI) s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București solicitând, în contradictoriu cu pârâtul A., anularea Hotărârii arbitrale nr. 34/17.04.2019, pronunțată de Comisia Centrală de Apel, în dosarul arbitral nr. x/2019 și suspendarea executării silite a hotărârilor executorii nr. 34/17.04.2019 a Comisiei Centrale de Apel și a hotărârii nr. 423/25.03.2019 a Comisiei de Memorii până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, invocând dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. f) și h) din C. proc. civ.

Pârâtul A., a fost jucător legitimat la secția de Handbal a Clubului Sportiv al Armatei STEAUA BUCUREȘTI, conform contract de activitate sportivă nr. Al-1588/22.01.2018 înregistrat la Federația Română de Handbal sub nr. x/22.01.2018, contract care a încetat începând cu data de 01.02.2019, în temeiul art. 7.5 alin. (2) pentru incapacitatea sportivului de a practica disciplina sportivă la nivelul obiectivelor și criteriilor de performanță stabilite, incapacitate demonstrată prin rezultatele obținute în mod constant în activitatea de pregătire și participare la activitatea competițională.

Nemulțumit de încetarea contractuală, pârâtul s-a adresat Comisiei de Memorii a Federației Române de Handbal, prin care a solicitat: să se constate încetarea raporturilor contractuale ca urmare a denunțării nejustificate a contractului și în temeiul dispozițiilor art. 8.8 din Regulamentul privind statutul si transferul jucătorilor de handbal, obligarea Clubului Sportiv al Armatei Steaua (CSA Steaua) la plata unei compensații reprezentând valoarea totală a drepturilor financiare cuvenite până la împlinirea termenului contractual, anume pana la data de 30.06.2020, respectiv 629.031 RON, la plata contravalorii biletelor de avion la care s-a obligat prin dispozițiile art. 4.1. lit. a) teza a II-a din contract, in cuantumul a 7.850,361 RON, la plata sumelor care i-au fost percepute pentru accesul în sala de forță, respectiv 805,27 RON și la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea memoriului.

Prin Hotărârea nr. 423/25.03.2019, Comisia de Soluționare a Memoriilor din cadrul Federației Române de Handbal a admis în parte cererea pârâtului A., a constatat încetate raporturile contractuale ca urmare a denunțării unilaterale fără justă cauză a Contractului de activitate sportivă nr. 611/22.01.2018 din culpa clubului, a obligat CSA Steaua București la plata sumei de 555.065 RON cu titlu de despăgubiri reprezentând valoarea totală a drepturilor financiare cuvenite pârâtului, la plata sumei de 6088,94 RON, reprezentând contravaloarea biletelor de avion, la plata sumei de 1000 RON reprezentând taxa de procedură și a sumei de 1200 RON reprezentând onorariul avocațial, în termen de 15 zile de la comunicare, a respins restul pretențiilor pârâtului ca neîntemeiate și a respins cererea reconvențională formulată de CSA Steaua București ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel ambele părți.

Prin Hotărârea nr. 34/17.04.2019, Comisia Centrală de Apel din cadrul Federației Române de Handbal a admis în parte apelul pârâtului A., a modificat în parte Hotărârea nr. 423/25.03.2019, dată de Comisia de Soluționare a Memoriilor din cadrul Federației Române de Handbal, în sensul obligării reclamantului CSA Steaua București și la plata sumei de 5917 RON reprezentând venit datorat cu titlul de primă pentru obținerea locului 2 în Cupa României, sezon 2018-2019, la plata sumei de 805 RON reprezentând contravaloare acces sala de pregătire sportivă și la plata sumei de 2773 reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat) și a respins apelul reclamantului CSA Steaua București ca nefondat.

La data de26.07.2029, reclamantul CLUBUL SPORTIV AL ARMATEI STEAUA BUCUREȘTI (UM 02301 BUCUREȘTI) s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București solicitând, în contradictoriu cu pârâtul A., anularea Hotărârii arbitrale nr. 34/17.04.2019, pronunțată de Comisia Centrală de Apel, în dosarul arbitral nr. x/2019 și suspendarea executării silite a hotărârilor executorii nr. 34/17.04.2019 a Comisiei Centrale de Apel și a hotărârii nr. 423/25.03.2019 a Comisiei de Memorii până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, în temeiul art. 608 lit. f) și h) din C. proc. civ.

Prin sentința ce face obiectul căii de atac de față, Curtea de Apel București a admis în parte cererea formulată de reclamantul CLUBUL SPORTIV AL ARMATEI STEAUA BUCUREȘTI (UM 02301 BUCUREȘTI) în contradictoriu cu pârâții A. și FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE HANDBAL, a anulat în parte Hotărârea nr. 34/17.04.2019 dată de Federația Română de Handbal-Comisia Centrală de Apel în privința sumei de 5917 RON reprezentând venit datorat cu titlu de primă pentru obținerea locului 2 în Cupa României, sezon 2018-2019, menținând în rest hotărârea atacată. De asemenea a fost obligat reclamantul la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către pârâtul A..

5.2. Analiza motivelor de casare

Înalta Curte constată, cu titlu prealabil, că solicitările pârâtului din Memoriul adresat Comisiei de Memorii a Federației Române de Handbal, privind constatarea încetării raporturilor contractuale ca urmare a denunțării nejustificate a contractului și în temeiul dispozițiilor art. 8.8 din Regulamentul privind statutul si transferul jucătorilor de handbal, precum și pretențiile financiare, soluționate prin Hotărârea nr. 423/25.03.2019 emisă de Comisia de Soluționare a Memoriilor din cadrul Federației Române de Handbal, respectiv Hotărârea nr. 34/17.04.2019, Comisia Centrală de Apel din cadrul Federației Române de Handbal, au fost soluționate definitiv, intrând în puterea lucrului judecat, mai puțin suma de 5917 RON reprezentând venit datorat cu titlu de primă pentru obținerea locului 2 din Cupa României, sezon 2018-2019, recunoscută de Comisia Centrală de Apel, cu privire la care, prin sentința recurată, instanța de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București a admis în parte acțiunea în anulare și a anulat parțial Hotărârea nr. 34/17.04.2019 dată de Federația Română de Handbal-Comisia Centrală de Apel, menținând în rest această hotărâre.

Recurentul pârât nu a atacat Hotărârea nr. 34/17.04.2019 dată de Federația Română de Handbal-Comisia Centrală de Apel, ci doar intimatul-reclamant, CSA Steaua București, care nu a declarat recurs împotriva sentinței nr. 967 din 19 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, astfel încât, instanța de control judiciar este sesizat doar cu privire la suma de 5917 RON reprezentând venit datorat cu titlu de primă pentru obținerea locului 2 din Cupa României, sezon 2018-2019, recunoscută de Comisia Centrală de Apel, în limita admiterii acțiunii în anulare, prin sentința recurată.

Potrivit art. 608 alin. (1) lit. f) și lit. h) C. proc. civ., "(1) Hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive: f) tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut; h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii."

Curtea de apel, a reținut, cu privire la motivul întemeiat pe art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., că, prin memoriul adresat Comisiei de Memorii a Federației Române de Handbal, pârâtul nu a solicitat contravaloarea primelor de joc ci numai: suma de 629.031 RON, reprezentând valoarea totală a drepturilor financiare cuvenite până la împlinirea termenului contractual, anume până la data de 30.06.2020, suma de 7.850,361 RON, reprezentând contravaloarea biletelor de avion, suma de 805,27 RON, reprezentând sumele plătite de pârât pentru accesul la sala de forță și cheltuielile de judecată. În aceste condiții, pârâtului nu i se putea acorda nicio sumă de bani cu titlu de prime de joc, decât cu încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție și a principiului "tantum devolutum quantum iudicatum".

Astfel cum a susținut și în fața instanței de fond, recurentul arată că prin cererea adresată instanței arbitrale a solicitat contravaloarea tuturor obligațiilor scadente, inclusiv a bonusurilor pentru perceperea cărora se împlinise condiția suspensivă, respectiv suma totala de 629.031 RON din care suma de 555.065 RON reprezintă drepturi cu natură salarială, iar suma de 73.966 RON reprezintă întocmai contravaloarea stimulentelor de obiectiv în cuantumul a 36.983 RON anual, iar prin soluția definitivă a instanței arbitrale nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ci, din contră, sensibil mai puțin decât ceruse.

Din veniturile totale contractate în cuantum de 995.663 RON, anexa financiara la contractul încheiat între părți a calificat suma totală de 884.714 drept venituri periodice certe și a repartizat restul, în cuantumul a 110.949, ca prime sau ca bonusuri de obiectiv afectate de condiții suspensive, în care a inclus și pretins și bonusul pentru clasarea pe locul secund în Cupa României

Această susținere a recurentului este conformată de Anexa la Contractul de activitate sportivă nr. 611/22.01.2018 încheiat între părți, reprezentând graficul de plăți aferent contractului, în care pentru fiecare dintre cele trei sezoane, (2017-2018; 2018-2019; 2019-2020), se stabilea valoarea contractului, defalcată în primul sezon în 6 tranșe, iar în sezoanele următoare în 12 tranșe, din care 11 tranșe în sumă fixă, certă, iar ultima tranșă, compusă din suma fixă, certă, corespunzătoare precum și o sumă reprezentând bonus pentru câștigarea locului I sau II din campionat/locului I sau II din Cupa României, această ultimă categorie de sume având caracter condiționat de obținerea performanței sportive. (Ex: sezonul în litigiu 2018-2019, valoarea totală a contractului de 378263 RON a fost împărțită în 12 tranșe cu o sumă fixă de 26.110 RON fiecare lună, ceea ce reprezenta 313.320 RON, iar tranșa 12 cuprindea suma fixă, la care se adăuga suma de 36.983 RON pentru câștigarea campionatului și a cupei/suma de 26628 RON pentru câștigarea doar a campionatului/suma de 13980 RON pentru locul II sau III în campionat/suma de 9320 RON pentru câștigarea doar a cupei/suma de 5917 pentru locul II sau III în cupă).

Așadar se poate concluziona că acest bonus era prevăzut în contract, sub condiția suspensivă a realizării performanțelor sportive, iar prin Memoriul înregistrat cu nr. x/25.02.2019 la Federația Română de Handbal, pârâtul a solicitat, în temeiul dispozițiilor 8.8 din Regulamentul privind statutul și transferul jucătorilor de handbal, obligarea CSA Steaua la plata către acesta a unei compensații reprezentând valoarea totală a drepturilor financiare cuvenite până la împlinirea termenului contractual, anume până la data de 30.06.2020, respectiv suma de 629.031 RON, .

Prin urmare, este evident că recurentul a solicitat inclusiv suma cuvenită cu titlu de bonus/primă/stimulent/de 5917 RON pentru obținerea locului 2 din Cupa României, sezon 2018-2019, prevăzută în contract.

Instanța de fond, a reținut că, în realitate, suma de 629.031 RON reprezintă valoarea veniturilor pe care pârâtul ar fi încasat-o în executarea contractului încheiat, dacă acesta s-ar fi derulat normal, sumă pe care instanțele arbitrale au acordat-o ca urmare a constatării încetării contractului prin denunțarea unilaterală fără justă cauză din culpa clubului, calculată și solicitată conform art. 8.8 lit. a) din RSTJH, însă această apreciere reprezintă consecința aplicării greșite a dispozițiilor contractuale, care, așa cum s-a arătat, defalca sumele ce urmau să fie achitate sportivului, iar derularea "normală" a contractului presupunea inclusiv achitarea acestei prime pentru sezonul în litigiu când condiția suspensivă s-a realizat, prin atingerea performanței sportive.

Sumele reprezentând contravaloarea biletelor de avion, pentru două călătorii tur retur București-Split pentru fiecare sezon, au fost solicitate nu ca și compensații financiare, ci separat, fiind prevăzute la art. 4.1. lit. a) teza a II-a din contract distinct de sumele de încasat pentru activitatea sportivă, fiind cheltuielile pe care clubul intimat reclamant se angajase sa le suporte, în aceeași situație fiind și suma de 805,27 RON pentru accesul în sala de forță, obligație distinctă a clubului de a asigura sportivului baza materială necesară pregătirii fizice, astfel încât, au fost solicitate distinct. Însă, împrejurarea că în cuprinsul memoriului jucătorul nu a a defalcat sumele privind drepturile financiare cuvenite,ci a solicitat valoarea totală a acestora, nu înseamnă că nu a solicitat și prima în discuție, cum greșit a interpretat dispozițiile regulamentare și contractuale instanța de fond.

Prin urmare, în mod nelegal și netemeinic, instanța de fond a reținut că prin memoriul inițial, pârâtul nu a solicitat nicio sumă de bani cu titlu de prime de joc, și a constatat în baza art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., că tribunalul arbitral a dat mai mult decât sportivul a cerut, în privința sumei de 5917 RON reprezentând venit datorat cu titlu de primă pentru obținerea locului 2 în Cupa României, sezon 2018-2019.

Apreciind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură în ceea ce privește critica legată de interpretarea și aplicarea art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază fără utilitate juridică practică analiza criticilor recurentului din perspectiva interpretării și aplicării art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței nr. 967 din 19 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, va casa sentința recurată și rejudecând, va respinge acțiunea în anulare formulată de reclamantul Clubul Sportiv al Armatei Steaua București (UM02301 București) în contradictoriu cu pârâții A. și Federația Română de Handbal, ca neîntemeiată.

Totodată, întrucât a pierdut procesului, în temeiul art. 453 C. proc. civ., va obliga reclamantul Clubul Sportiv al Armatei Steaua București (UM02301 București) la plata cheltuielilor de judecată către recurentul-pârât A. în cuantum de 1390 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței nr. 967 din 19 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Respinge acțiunea în anulare formulată de reclamantul Clubul Sportiv al Armatei Steaua București (UM02301 București) în contradictoriu cu pârâții A. și Federația Română de Handbal, ca neîntemeiată.

Obligă reclamantul Clubul Sportiv al Armatei Steaua București (UM02301 București) la plata cheltuielilor de judecată către recurentul-pârât A. în cuantum de 1390 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.