ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3244/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3244/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 27 mai 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.07.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Federația Română de Handbal a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând: suspendarea executării hotărârii nr. 170/13.03.2019, emise de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2019, până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004; anularea hotărârii nr. 170/13.03.2019, emise de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2019, ca nefondată; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor.
Soluția instanței de fond
Prin încheierea din 13 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de suspendare a executării formulate de reclamanta Federația Română de Handbal, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva încheierii din 13 septembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Federația Română de Handbal, solicitând admiterea recursului, anularea încheierii recurate și suspendarea executării hotărârii nr. 170/13.03.2019, emise de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2019, până la soluționarea definitivă a cererii în anulare.
Apărările intimatului-pârât
Deși a fost legal citat, intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:
"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:
"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."
Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 27.02.2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.
Încheierea de ședință din data de 27.02.2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care urma să se împlinească la data de 27.08.2020.
Însă, de la data de 16 martie 2020, pe teritoriul României, s-a instituit starea de urgență, conform Decretului nr. 195/2020, emis de Președintele României, care la art. 42 alin. (6) prevedea că:
"În temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se suspendă de plin drept pe durata stării de urgență instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop."
Ulterior, prin Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, emis de Președintele României și publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 311 din 14 aprilie 2020, s-a dispus la art. 1 că "Începând cu data de 15 aprilie 2020, se prelungește cu 30 de zile starea de urgență pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr. 195/2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020."
În conformitate cu dispozițiile art. 418 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.:
"(1) Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. (...)
(3) Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege."
Astfel, fiind suspendată judecata proceselor civile, se suspendă și cursul perimării, partea fiind împiedicată de a stărui în judecată.
Efectul suspendării judecății, în această situație, constă în aceea că la încetarea cauzei care a determinat împiedicarea părții să stăruie în judecată, termenul de perimare continuă să curgă.
În speță, se constată că la data de 16 martie 2020, când s-a instituit starea de urgență pe teritoriul României, cu consecința suspendării judecării cauzelor în materie civilă, termenul de perimare urma să se împlinească peste 164 de zile.
Calculând, în raport cu Decretul nr. 240/2020 de prelungire a stării de urgență, se constată că ultima zi în care a fost instituită starea de urgență a fost 14.05.2020.
Prin urmare, restul de 164 de zile se calculează începând cu data de 15.05.2020 și se împlinesc la data de 25 octombrie 2020.
Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată.
În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.
În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul formulat de Federația Română de Handbal împotriva încheierii din 13 septembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 27 mai 2021.